Chiar sub ochii lui Nicolae Manolescu, în „România literară”,
În ultimul număr al „României literare”, principala revistă a Uniunii Scriitorilor, directorul de imagine al USR Nicolae Prelipceanu publică exact lîngă editorialul lui Nicolae Manolescu o „poezie” cu accente pornografice! Culmea este că editorialul preşedintelui USR, intitulat „Patologie intelectuală”, este un răspuns voalat la articolele noastre din cotidianul.ro!
Aşa-zisul „poem al săptămînii”, publicat în pagina 3, are titlul „Email întîrziat” şi stă alături de editorialul lui Nicolae Manolescu!
Textul lui Nicolae Prelipceanu debutează vioi, ca sclipirea din ochii unui bătrîn care şi-a luat pastila de Viagra şi care se teme că soţia va întîrzia pe la fostul amant, ratînd astfel întîlnirea cu minunile medicinei:
„şi ce circ ar ieşi dacă ar trebui să transcriu tot ce ne spuneam
noi atunci de mult poate cu mai puţine pula mea şi dă-i în pizda mă-sii
dar în esenţă cam la fel”.
„România literară”, nr. 11, p. 3. Nu ştim dacă titlul lui Manolescu se referă la autorul de alături, care încearcă să-şi aducă aminte de ce avea cîndva
Excitat de erotismul versurilor sale, Prelipceanu scapă din vedere că adverbul „demult” se scrie împreunat atunci cînd se doreşte sensul „odată, cîndva”, şi scrie agramat „de mult”, care iese din logică şi cade peste doar patru cuvinte în „pula mea”, adică într-o vulgaritate unde nu există nici cea mai mică argumentaţie estetică!
Modelul îl reprezintă, fără îndoială, proza lui Mircea Cărtărescu, în care acesta scria: „Îmi bag pula în regina Angliei!”, dar şi volumul colectiv al postmoderniştilor Ioana şi Mircea Cărtărtescu, ori Cecilia şi Florin Iaru (Rîpă), care scriau la Tescani: „printr-un straniu efect clitorisul se lungise în penis”. Să ne spună criticul Nicolae Manolescu cine are talentul mai mare!
Textul scris de Nicolae Prelipceanu devoalează dimensiunea minoră a telentului său literar, cuvintele scoţînd la suprafaţă doar reziduurile dorinţei autorului de a părea tînăr la frageda vîrstă de 71 de ani. El este un postmodernist întîrziat, înămolit în realităţile socialiste, care caută acum să-şi croiască o jiletcă dizidentă, luptîndu-se cu crucile din cimitir, visînd că luptă cu Conducătorul:
„doamne şi ce demodaţi am fi vorbind de rău despre regim
şi despre conducător aşa fără curaj între noi în gura mare
şi parcă-l văd pe unul (nu vă speriaţi el mai trăieşte o fi pe undeva)
întorcîndu-se către vecinul nostru de la o altă masă aplecat
să audă mai bine
alo domnu’ vedeţi că o să ne cădeţi în pahar şi e păcat e încă plin
mai bine bea-l repede şi ţine-l aşa ca să cadă acolo şi să audă clar
pentru că raportul oricum n-o să-l mai poată face
din paharul de la masa vecină nu se iese aşa de uşor”.
Cu astfel de versuri, la o revistă serioasă, Poşta redacţiei i-ar răspunde sec autorului: „Lăsaţi-vă de poezie şi apucaţi-vă de lucruri mai serioase!”.
Totuşi, acestui „poet pornografic”, în „Istoria critică a literaturii române”, Nicolae Manolescu îi consacră un spaţiu mai mare decît lui Nicolae Labiş!
Nicolae Prelipceanu este directorul de imagine al Uniunii Scriitorilor şi redactor şef al revistei „Viaţa Românească”! Aceste amănunte explică şi falimentul Uniunii Scriitorilor, dar şi imaginea sa greţoasă.
Nu întîmplător, Uniunea Scriitorilor este văzută din ce în ce mai des ca un harem de cadîne gerontofile.
În final, am putea să cităm versul lui Prelipceanu, însă ne gîndim că şi aşa e prea multă pornografie în acest text.
Sursa: Cotidianul
