Foto via Adevarul

Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea, colonel in rezerva, a oferit portalului Ziaristi Online, sub forma unei lucrari intitulata “Schimbarea”, Raportul Comisiei Senatoriale  privind evenimentele din decembrie 1989, comisie condusa in prima faza de Sergiu Nicolaescu si apoi de Valentin Gabrielescu. Cartea de mai jos, pe care o publicam integral, pe capitole, a fost oprita de la publicare. Motivele le veti afla chiar de la editorul ei, aici. Veti descoperi in documentele Comisie fapte zguduitoare si amanunte tinute secret despre “misterele revolutiei”. Portalul independent Ziaristi Online face cuvenita indreptare istorica, prezentand adevarul asa cum a fost el cautat si consemnat:

Motto:

„Dădusem drumul boilor dar nu crescuse încă porumbul”

(Dan SPĂTARU-  atât motto-ul cât şi titlul „ SCHIMBAREA” mi-au fost inspirate de interviul televizat dat  de marele artist, cu câteva luni înainte de a muri, în 2004)

 

SCHIMBAREA

 

Precizare:

 

         Documentele de mai jos nu-mi aparţin. Ele sunt proprietatea statului romăn şi aparţin istoriei recente a neamului nostru. Am intrat în posesia lor, cu totul întâmplător,  în anul 1997 când regretatul general mr. de cavalerie(r) Victor ISĂCEANU, paricipant la Marea Unire şi combatant în al II-lea Război Mondial, aflat în anturajul mareşalului Ion ANTONESCU, dar şi a unor personalităţi contemporane, decedat cu  cîteva zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 100 de ani, mi-a înmănat mai multe volume printre care şi xerocopiile Rapoartelor comisiilor senatoriale privind acţiunile desfăşurate în revoluţia din decembrie 1989.

       Ca ofiţer de informaţii am înţeles importanţa lor, mai ales că nici o entitate a statului român nu se grăbea sau nu era interesată sa le oficializeze, deşi fusese prezentate public, în Parlament. Le-am păstrat, nefiind clasificate şi le-am conservat cu speranţa că într-o zi vor fi făcute publice. Am încercat, în urmă cu câţiva ani, prin intermediul unor distinşi parlamentari prahoveni, în mai multe rânduri, să ajung la domnul senator Sergiu NICOLAESCU pentru a-l convinge să facă publice, ca documente oficiale ale statului român,  volumul I şi II.  Mi s-a transmis că este de acord fară publicarea volumului al II-lea, „OPINII SEPARATE” scrise de senatorul Valentin GABRIELESCU.  Apoi,  fără a mi se dea alte explicaţii, mai mulţi „oameni de bine”(unii cu nume sonore ) m-au sfătuit sa stau în banca mea…

        Anii au trecut şi văd câte comentarii şi discuţii violente sunt pe marginea acelor zile însângerate din decembrie 1989.    

        Prezenţa pe posturile de televiziune a unor distinşi domni, care interpretează în fel şi chip spusele marelui dispărut Sergiu NICOLAESCU (Dumnezeu să-l odihnească), scriu articole, cărţi şi ies pe sticlă pentru a se da importanţi sau a cîştiga nişte bani în plus, mă determină să-mi asum riscul de a face publice munca acelor oameni care au făcut parte din Comisiile de control privind evenimentele din 1989. Dar cel mai mult, consider că aceste aspecte (vol.I şi II) trebuie să fie cunoscute de toţi cetăţenii ROMÂNIEI, spre cinstirea acelor compatrioţi care au căzut la datorie, indiferent de ce parte a baricadei au fost, distribuiţi aleatoriu în cea mai discutabilă piesă  dramatică contemporană!

      Este de datoria istoricilor să prezinte, pe baza a cât mai multor probe, adevărul despre „SCHIMBARE”.

      Ca simplu cetăţean, pun o întrebare principalilor  regizori şi actori ai acestei drame contemporane a neamului nostru:

VA  PLACE  CUM   ARATĂ  ROMÂNIA  DE  ASTĂZI  ŞI CUM O LĂSAŢI GENERAŢIILOR VIITOARE ?!

       Sunt convins că răspunsul va întârzia să apară atâta timp cât poporul  roman încă nu a găsit de cuviinţă să ceară ceea ce i s-a promis şi i se promite de 22 de ani, încoace: bunăstare şi demnitate.

 

 Doamne, ocroteşte ROMÂNIA!

 Col (r). Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

                Ploieşti – 07.01.2013 

Nota red.: Portalul Ziaristi Online îşi asumă obligaţia de a publica acest Raport, inclusiv în volum, în interesul Adevărului istoric.

 

RAPORTUL COMISIEI SENATORIALE PRIVIND ACŢIUNILE DESFĂŞURATE ÎN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

 

VOL. I

 

 

Raport privind acţiunile   desfăşurate în Revoluţia din Decembrie 1989

Cuvânt înainte   …………………………………………………………..

7

1.Contextul intern şi   internaţional în care s-au încadrat acţiunile revoluţionare din Decembrie   1989 ……………………………..

9

2.Rolul şi influenţa   mass-mediei internaţionale în declanşarea şi desfăşurarea evenimentelor din   decembrie 1989 ……………….

 

36

3.Timişoara – oraşul   declanşării Revoluţiei Române din decembrie 1989 …………………………………………………

49

 3.1.Scurt istoric   …………………………………………….

49

 3.2.Unele date şi informaţii   deţinute de organele specializate ale judeţului Timiş premergătoare perioadei   revoluţionare din decembrie 1989 ………………………

50

 3.3.Desfăşurarea evenimentelor   ……………………………

55

 3.4.Operaţiunea TRANDAFIRUL şi   acţiunea VAMA …….

121

4.Bucureşti – etapa hotărâtoare   pentru victoria Revoluţiei Române

129

 4.1.Scurt istoric   …………………………………………….

129

 4.2.Acţiunile revoluţionare   desfăşurate în municipiul Bucureşti în perioada 16-22 decembrie 1989 …………..

130

 4.3.Moartea generalului colonel   Vasile Milea – ministrul apărării naţionale ……………………………………….

176

 4.4.Bucureşti – după 22 decembrie   1989, orele 12⁰⁶ ……….

214

  4.4.1.Evenimentele consumate în   nopţile de 22/23 şi 23/24.12.1989 în zona Ministerului Apărării Naţionale   ……………………………………..

239

   4.4.1.1.Evenimentule în care a fost   implicat Detaşamentul 2 Paraşutişti din U.M. 01171 Buzău ………………………

239

   4.4.1.2.Incidentul în care a fost   implicat detaşamentul de studenţi şi cadre din Academia Tehnică Militară ……

241

   4.4.1.3.Detalii referitoare la   evenimentul petrecut în noaptea de 23 spre 24 decembrie 1989 în care au fost   angajate două echipaje USLA …….

244

  4.4.2.Incidentul de la Aeroportul   Otopeni …………

255

  4.4.3.Acţiunile desfăşurate la TVR   începând cu 22 decembrie 1989 ………………………………

258

   4.4.3.1.Forţe participante la paza şi   Televiziunii ………………………..

258

   4.4.3.2.Televiziunea Română Liberă la   dispoziţia mulţimii …………………

265

   4.4.3.3.Întâmplări trăite de unii   participanţi

286

 

5.	Evenimentele desfăşurate în   perioada 16-31 decembrie 1989 în municipiul şi judeţul Cluj ………………………………………				293
	5.1.	Descrierea cronologică a   evenimentelor ……………….			294
		5.1.1.	Piaţa Libertăţii: intersecţia   str. Napoca şi Universităţii …………………………………..		295
		5.1.2.	Piaţa Libertăţii: zona   Anticariat – Catedrală – B-dul 30 Decembrie ………………………….		303
		5.1.3.	Piaţa Mărăşti …………………………………		307
		5.1.4.	Str. Horea – zona Metropol –   Astoria …………		307
		5.1.5.	Str. Moţilor – zona Fabrica   de Bere …………..		314
	5.2.	Constituirea coloanelor de   manifestanţi şi acţiunile acestora …………………………………………………			319
	5.3.	Activitatea desfăşurată de   persoanele din conducerea judeţului …………………………………………………			323
	5.4.	Unele date extrase din   raportul M.Ap.N. ………………			342
		5.4.1.	Descrierea acţiunilor   forţelor aparţinând M.Ap.N. ………………………………………		342
		5.4.2.	Descrierea acţiunilor   Gărzilor Patriotice în municipiul Cluj-Napoca şi judeţul Cluj. Din Raportul   M.Ap.N. ……………………………		362
		5.4.3.	Acţiunile Trupelor de   Securitate. Material obţinut de la M.I. (Jandarmeria) ……………		363
		5.4.4.	Principalele acţiuni   desfăşurate de organele locale ale Securităţii judeţului Cluj. Raport   prezentat de S.R.I. ……………………………		367
		5.4.5.	Principalele activităţi   desfăşurate de organele de Miliţie ale municipiului şi judeţului Cluj. Din   raportul prezentat de M.I. către Comisia senatorială ……………………………………		369
			5.4.5.1.	Perioada 16-20 decembrie 1989   …..	369
			5.4.5.2.	Perioada 23-31 decembrie 1989   …..	374
6.	Evenimentele desfăşurate în   perioada 16-31.12.1989 în municipiul şi judeţul Sibiu ………………………………………				376
	6.1.	Consideraţii generale privind   situaţia istorică, economică, politică şi socială a municipiului şi judeţului   Sibiu premergătoare revoluţiei din Decembrie 1989 …..			376
	6.2.	Desfăşurarea evenimentelor în   municipiul şi judeţul Sibiu, în perioada 16 -31 decembrie 1989 ………………			377
	6.3.	Principalele acţiuni   desfăşurate de organele locale ale Securităţii Sibiu (din Raportul S.R.I.)   ………………….			404
	6.4.	Unele date cu referire la transportul   TAROM ………….			412
7.	Evenimentele desfăşurate în   perioada 16-31 Decembrie 1989 în alte oraşe ale ţării ……………………………………………….				415
	7.1.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Alba-Iulia ……			415
	7.2.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Arad ………….			417
	7.3.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Brăila …………			442
	7.4.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Buzău ………..			451
	7.5.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul şi judeţul Braşov …………………………………………………..			455
		7.5.1.	Descrierea acţiunilor   forţelor, aparţinând M.Ap.N. (din raportul acestui minister) ………		475
		7.5.2.	Descrierea acţiunilor   Gărzilor Patriotice în perioada 16-31 decembrie 1989 (din raportul întocmit   de M.Ap.N.) …………………………		483
		7.5.3.	Acţiunile Trupelor de   Securitate (din raportul Jandarmeriei) …………………………………		490
		7.5.4.	Principalele acţiuni   desfăşurate de organele de Miliţie (raport al M.I.) ………………………..		494
		7.5.5.	Probleme rezultate din   declaraţiile şi documentele privind aplicarea Planului unic de intervenţie pentru   restabilirea şi menţinerea ordinii publice ………………………………..		497
		7.5.6.	Consideraţii privind   desfăşurarea evenimentelor la hotelul Capitol ……………..		512
		7.5.7.	Consideraţii cu privire la   acţiunile desfăşurate în municipiul şi judeţul Braşov în perioada 16-3l   decembrie 1989 ……………………………		514
	7.6.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Constanţa ……			517
	7.7.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Caransebeş …..			523
	7.8.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Craiova ………			527
	7.9.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Lugoj …………			532
	7.10.	Evenimentele desfăşurate în   municipiile Hunedoara şi Reşiţa ……………………………………………………			533
		7.10.1.	Hunedoara ……………………………………		533
		7.10.2.	Reşiţa …………………………………………		537
	7.11.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Turda …………			542
	7.12.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Târgu-Mureş …			547
	7.13.	Evenimentele desfăşurate în   municipiul Târgovişte ……			551
8.	Unele consideraţii privind   dezinformarea şi diversiunea psihologică şi radioelectronică …………………………………				557
	8.1.	Cu privire la acţiunile de   dezinformare şi diversiune psihologică desfăşurate în perioada evenimentelor   din Decembrie 1989 ………………………………………..			562
	8.2.	Cu privite la acţiunile tip   diversiune radioelectronică ce avut loc în perioada evenimentelor din   Decembrie 1989			586
9.	Unele date privind reţinerea,   procesul şi execuţia cuplului dictatorial (difuzarea filmului) ………………………………….				599

 

10.	Unele date şi informaţii   privind fenomenul terorist ……………		606
	10.1.	Câteva opinii privind posibila   implicare a spionajului sovietic în acţiunile din decembrie 1989 ……………….	617
	10.2.	Câteva opinii privind   posibila implicare a spionajului sovietic în acţiunile din decembrie 1989   ……………….	622
	10.3.	Extrase din opiniile unor   cadre medicale privind existenţa teroriştilor …………………………………….	624
	10.4.	Opiniile unor martori privind   existenţa teroriştilor …….	628
	10.5.	Câteva consideraţii de   generalitate cu referire la fenomenul terorist ………………………………………	639
11.	Propuneri   ……………………………………………………….		642
Incidentul aerian în care   şi-au pierdut viaţa gl. Nuţă Constantin şi Mihalea Velicu (Anexă la Raportul   Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989)   ………………………			643
Anexe   …………………………………………………………………..			674

 

RAPORT PRIVIND ACŢIUNILE DESFĂŞURATE ÎN REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

 

CUVÂNT ÎNAINTE

 

La propunerea senatorului Sergiu Nicolaescu, prin Hotărârea Senatului României nr.11 din 16 iulie 1991, s-a aprobat constituirea Comisiei pentru cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 cu următoarea componenţă:

Sergiu Nicolaescu -preşedinte, Ionel Alexandru, Mihai Iacobescu, Mihail Neagu, Attila Verestoy şi Mircea Voica.

Prin hotărârile Senatului României nr.51/1992 şi 15 din 22.06.1993 s-a aprobat continuarea activităţii Comisiei pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie, având o nouă componenţă: Valentin Corneliu Gabrielescu – preşedinte, Sergiu Nicolaescu – vicepreşedinte, Ionel Aichimoaie – secretar, Ilie Plătică Vidovici, loan Constantin Pop, Victor Apostolache, Şerban Săndulescu, Mircea Vîlcu, Zoltan Hosszu, Popescu Necşeşti, Gheorghe Răboacă ca membri.

Actuala formă a Raportului Senatorial privind cercetarea evenimentelor din Decembrie 1989 a fost realizată pe baza datelor strânse şi prelucrate în prima legislatură (6 secţiuni), completat şi îmbunătăţit cu informaţii obţinute în urma cercetărilor şi audierilor făcute în cea de-a II-a legislatură, precum şi pe baza documentarelor întocmite de M.Ap.N., M.I., S.R.I. şi a Parchetului General.

Redactarea acestui raport în prima fază aparţine senatorului Sergiu Nicolaescu, ajutat de col. (r) Grigoraş Giorgian.

Materialul realizat a fost prezentat membrilor comisiei care au adus completări sau şi-au exprimat opinii personale, dându-şi în final acordul asupra conţinutului acestuia. Totodată, în conţinutul raportului au fost inserate şi materialele întocmite în urma cercetărilor la faţa locului, efectuate de grupuri de senatori atât în prima cât şi în a doua legislatură. Astfel, o contribuţie de seamă şi-au adus prin întocmirea unor materiale documentate domnii senatori Şerban Săndulescu, Mircea Vâlcu, Ion Pop, la secţiunile Sibiu, Cluj, Buzău; domnul senator Hosszu Zoltan, la secţiunile Timişoara şi Arad; domnul senator Gheorghe Răboacă, la secţiunea . Craiova; domnul senator Ilie Vidovici Plătică, la secţiunea Brăila; domnul senator Ionel Aichimoaie la toate secţiunile, precum şi contribuţiei aduse de ceilalţi membri ai comisiei în îmbunătăţirea conţinutului prezentului material.

Acest Raport se doreşte a fi un material documentar perfectabil, care să constituie pentru istorici şi cercetători, ca de altfel şi pentru viitoarele parlamente o sursă de informare privind unul din cele mai controversate evenimente petrecute în România în acest secol.
 

1. CONTEXTUL INTERN Şl INTERNAŢIONAL ÎN CARE S-AU ÎNCADRAT ACŢIUNILE REVOLUŢIONARE DIN DECEMBRIE 1989

 

Pentru o înţelegere cât mai completă a evenimentelor din Decembrie 1989 ne propunem a începe acest raport printr-o situare a evenimentelor în contextul intern şi internaţional în care s-au desfăşurat. Pentru a conferi rigoare demersului întreprins, am urmărit ca orice afirmaţie ce se regăseşte în textul raportului să fie susţinută de argumente verificabile sau date în planul faptic.

Am selecţionat şi inclus cu prioritate în conţinutul raportului acele date ale căror evoluţii ulterioare ale contextului social-politic intern şi internaţional conferă o deplină autenticitate. De aceea, rezultatul strădaniilor noastre să fie privit drept un material perfectibil urmând ca pe măsura obţinerii unor noi dovezi să fie completat şi definitivat.

Evenimentele ce aveau să se declanşeze în ţara noastră la finele anului 1989, se înscriu în mod logic, în procesul general est-european aflat într-o derulare accelerată, supus principiului dominoului şi unui destin implacabil al istoriei. Unul după altul regimurile comuniste din această zonă geografică se prăbuşesc, marcând pulverizarea tuturor elementelor specifice sistemelor totalitare: dictatura partidului unic; dirijismul de stat excesiv centralizat al economiei etc.

Eliminarea acestor malformaţii a fost în genere dorită şi reclamată de toate centrele de putere ale politicii mondiale.

Ceauşescu, aproape singur, închistat în dogmele ideologiei sale „originale”, în megalomania sa paranoică, într-un deşănţat cult al personalităţii, a rămas insensibil la toate semnalele exterioare, incapabil să recepteze corect sensul istoriei şi prea puţin dispus să se adapteze progresului acesteia. Rezultatul – o izolare totală a ţării noastre pe plan extern, fără precedent în trecutul istoric al României.

În interior, dictatorul a preconizat paleative pentru remedierea unor grave disfuncţionalităţi ale organismului economic şi compensaţii ridicole pentru lipsurile materiale în care se zbătea cvasitotalitatea populaţiei ţării. Consecinţa a fost accentuarea stărilor de nemulţumire în toate păturile sociale şi radicalizarea sensibilă a opiniei publice până la crearea unei stări prerevoluţionare, explozive aşa cum evenimentele ulterioare aveau să o confirme.

În receptarea sensului proceselor aflate în derulare pe plan european, un rol important credem că l-au avut informaţiile aflate la dispoziţia dictatorului, obţinute de organele specializate ale statului cu atribuţiuni în domeniu. O bună parte a acestor materiale se află în posesia comisiei şi prin selecţie le vom evidenţia în cele ce urmează.

La sfârşitul anului 1989, personalităţi politice străine iau frecvent atitudini publice la adresa situaţiei din România, unele dintre ele constituindu-se în tot atâtea avertismente la adresa dictatorului.

În interviul acordat postului „Radio France International” la 24 noiembrie1989, consilierul prezidenţial sovietic Oleg Bogomolov declara:

„Procesul care se desfăşoară în prezent în unele ţări din Europa de est are un caracter ireversibil şi de generalitate. Anumiţi conducători politici pot să nu fie conştienţi de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viata însăşi le-o va impune. De aceea eu privesc cu un anumit optimism evoluţia viitoare a României.” (D.S.S./SIE nota 0086 / 27.11.1989).

La 10 octombrie 1989, după încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strassbourg, preşedintele Franţei a lansat public următoarele idei: „… problema unor provincii cum ar fi Silezia, Mazuria, Prusia Orientală, etc. trebuie să rămână intangibilă. În schimb nu trebuie să se omită existenţa divergenţelor între Ungaria şi România în problema Transilvaniei sau problema Basarabiei... Franţa şi URSS trebuie să-şi reia rolul de asigurare a echilibrului în Europa, aşa cum au făcut-o de secole”. Declarându-se în dezacord cu Înţelegerile convenite la Yalta, a menţionat că acestea au dus nu numai la divizarea Europei ci, mai ales,”la consfinţirea dominaţiei continentului de către SUA şi URSS”. (D.S.S./SIE/nota 00288 din 12.12.1989).

Buletinul de ştiri al Casei Albe a publicat un interviu al preşedintelui George Bush, acordat unor ziarişti americani, în care referitor la România se spuneau următoarele: „Aş dori să vad unele acţiuni şi în această ţară… Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care îmi este prieten. L-am trimis în România tocmai pentru că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraţie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29 noiembrie 1989 spre România şi el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz vom încerca, dar va fi foarte greu.”

Conform aceluiaşi buletin de ştiri al Casei Albe, adjunctul secretarului de stat al SUA pentru problemele Europei şi Canadei, Raymond Seitz, a declarat la o conferinţă de presă ţinută la Washington următoarele: „Nu pot să anticipez ce se va întâmpla în România. Este o ţară insensibilă sau imună la toate schimbările care au loc în Europa răsăriteană. Ea are unele particularităţi proprii. Situaţia drepturilor omului este de-a dreptul deprimantă. Pentru moment nu există nici un indiciu că ceea ce s-a întâmplat în mod atât de fericit şi salutar în majoritatea altor regiuni din Europa răsăriteană se va întâmpla şi în România. Dar în orice caz „îi ţinem pumnii”.(D.S.S./SIE/ Nota 277 din02.12.1989).

Iată cum comentează doi americani M.R. Beschloss şi S. Talbott după cinci ani de la evenimente: „… S-ar fi putut ca Baker să aibă şi alte motive, în afară de dorinţa sa de a pune capăt vărsării de sânge. Statele Unite tocmai lansaseră o invazie masivă în Panama, numită Operaţiunea Cauza Justă, al cărui principal scop era să-1 înlăture de la putere pe dictatorul statului, gl. Manuel Noriega, şi să-1 aducă înapoi, în Florida pentru a fi judecat că-ci era acuzat de trafic de droguri.

Baker i-a cerul lui Matlock telegrafic să-i sondeze pe sovietici în legătură cu atitudinea lor în problema României.

Când Matlock s-a dus la Comitetul Central şi la Ministerul de Externe, unii dintre sovietici şi-au pus întrebarea dacă nu cumva americanii le întindeau o „cursă” sau încercau să-i implice într-o „provocare”. Il suspectau pe Bush şi pe Baker că vor să convingă Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de comportament, care cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi (1954-1968), dacă forţele sovietice vor intra în România, Statele Unite vor condamna în mod public intervenţia.

Şevardnadze nu cade în posibila cursă şi îi spune de-a dreptul lui Matlock că găsea sugestia lui Bush, nu sinistră, ci doar stupidă. Era „categoric împotriva unei intervenţii din afară. Revoluţia Românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva. Orice fel de amestec din partea Uniunii Sovietice l-ar transforma pe Ceauşescu într-un martir”.

Citând situaţia din Panama, Ivan Aboimov, unul din adjuncţii lui Şevardnadze, remarcă faţă de Matlock cu nedisimulată amărăciune:

„- Se pare că v-am transmis dumneavoastră Doctrina Brejnev!”.

De fapt aceste declaraţii, cât şi cartea lui Gyula Horn, premierul ungar, care se referea tot la acest moment ori la ajutorul „maghiar”, dat poporului român în Decembrie 1989, vin să confirme punctul de vedere al primei comisii senatoriale exprimat încă din anul 1991. În continuare, redăm un articol din România Liberă, semnat de domnul A.Vladimir, care probabil folosind diferite surse, a ajuns la aceleaşi concluzii „…Puţini ştiu astăzi, că eliminarea lui Ceauşescu a fost pecetluită la întâlnirea Mitterand – Gorbaciov de la Kiev, desfăşurată cu câteva săptămâni înaintea declanşării evenimentelor din Decembrie. Imediat după ’90, dl Dan Amadeu Lăzărescu, a dezvăluit că în septembrie ’89, fiind la Paris, cu ocazia unui Congres Internaţional de Istorie, a aflat de la Marcel Schapira (importantă personalitate a francmasoneriei româneşti şi internaţionale) că Occidentul căzuse de acord cu Gorbaciov, asupra necesităţii eliminării lui Ceauşescu, şi că, în acest scop, fusese desemnat un general pentru aducerea la îndeplinire a operaţiunii. Menţionăm că în vara lui ’89, au avut loc în Ungaria câteva contacte între generali români şi ofiţeri ungari şi sovietici. Astfel, deşi ocultată de istoricii evenimentelor din decembrie ’89, a avut loc o întâlnire între gl. Guşă şi Karpati, ministrul apărării din Ungaria, ale cărei detalii nu au fost făcute niciodată cunoscute nici de o parte, nici de cealaltă. În acelaşi timp gl. Chiţac şi gl. Victor Stănculescu, au vizitat şi ei Ungaria, având – potrivit anumitor surse – o serie de contacte la cartierul general al Armatei Sud a U.R.S.S., unitate care-şi avea statul major în Ungaria şi misiunea de a asigura întreg flancul balcanic al U.R.S.S. În cadrul Armatei Sud funcţiona şi o unitate specială SPEŢNAZ, a GRU, formată atât din militari specializaţi în cercetare-diversiune, în spatele frontului cât şi din civili – aşa numiţii „visautniki” – pregătiţi să acţioneze în teritoriu, deghizaţi în turişti, după ce anterior se familiarizau cu regiunea călătorind în grupuri de sindicalişti sportivi, fruntaşi în producţie, etc. De fiecare dată când grupuri de „visautniki” soseau în excursii (recunoaştere), aceştia erau însoţiţi de ghizi translatori, asiguraţi exclusiv din cadrul rezidenţei sovietice în ţara respectivă, furnizaţi de ambasadele U.R.S.S. Niciodată de ghizi locali. Armamentul uşor şi aparatura de comunicaţie sofisticată, dar portabilă şi lesne camuflabilă, ale acestor „visautniki” a atras mai de mult atenţia serviciilor secrete occidentale. După mai bine de 10 ani de investigaţii, aceştia au descoperit, cu stupoare, că „visautniki” sovietici, erau mai bine echipaţi decât unităţile cercetare diversiune din occident. Probabil că de aceea a fost atât de sigur pe el Gorbaciov atunci când pe 20 decembrie 1989 a anunţat în mijlocul unei sesiuni a Sovietului Suprem: În următoarele 24 de ore în România vor intervenii schimbări radicale. „Visautniki” erau la datorie în plină acţiune semnalată peste tot. Se pare însă, că era prea târziu. Revoluţia începuse, Gorbaciov nu se înşelase. Alt personaj politic la curent era Mitterrand.”

Analizând fie şi numai aceste luări de poziţie publice din partea unor asemenea personalităţi, unde fiecare cuvânt este folosit doar după o atentă evaluare şi cu o semnificaţie precisă, nu poate să nu surprindă intuiţia că „va fi foarte greu” să se realizeze şi în România schimbările aşteptate, ea prezentând unele „particularităţi proprii” care exclud posibilitatea producerii unei „revoluţii de catifea” într-o manieră similară celor din celelalte ţări socialiste est-europene, iar viitorul apropiat avea să confirme aceste previziuni.

România a fost nelipsită de pe agenda contactelor politico-diplomatice la nivel înalt şi a frecventelor reuniuni ale unor organisme suprastatale, organizate în perioada de referinţă:

„Raportăm următoarele informaţii obţinute pe mai multe linii cu privire la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov: în cadrul noilor convorbiri la nivel înalt dintre SUA şi URSS, organizate la iniţiativa sovieticilor, cele doua părţi vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influenţă şi elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure în continuare un rol dominant în toate problemele internaţionale… Sunt date că URSS va face noi concesii în favoarea americanilor în schimbul obţinerii de ajutoare economice şi financiare. Se urmăreşte stabilirea unui nou echilibru pe continentul european, care să permită atenuarea treptată a diferenţelor de sistem politic şi economic între ţările socialiste şi cele capitaliste….….” Din datele de care dispunem rezultă că la întâlnirea dintre Bush şi Gorbaciov ar urma să se discute şi problema exercitării de noi presiuni coordonate asupra acelor ţări socialiste care nu au trecut la aplicarea de „reforme reale”, fiind avute în vedere îndeosebi R.P. Chineza, Cuba şi România. Cu privire la ţara noastră, Bush va releva că statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restricţii în relaţiile lor cu România şi va solicita ca şi URSS să procedeze în mod similar, mai ales prin reducerea livrărilor sovietice de ţiţei, gaz metan şi minereu de fier…În cadrul consultărilor din ultimele zile cu administraţia de la Washington guvernele Angliei, Franţei, R.F. Germania şi Italiei au insistat pentru: ca fiecare dintre statele vest-europene să aibă un rol sporit în influenţarea situaţiei din Europa de Est, astfel încât să-şi asigure promovarea propriilor interese pe termen lung în această zonă.” (D.S.S./SIE/ Notă raport 00275 din 01.12.1989) La întâlnirea dintre cancelarul Kohl şi preşedintele Mitterand pe plan mai larg „…s-a stabilit să se intensifice aplicarea măsurilor elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluţiilor din Europa de Est, îndeosebi prin sprijinirea constituirii unui front comun al forţelor de opoziţie din ţările socialiste.” (D.S.S./nota SIE 00252/793/07.11.1989).

Administraţia americană a comunicat principalilor aliaţi din NATO „… evenimentele din Europa de est se desfăşoară cu rapiditate, fiind necesară o coordonare şi mai strânsă între statele membre ale Alianţei Nord-Atlantice pentru controlarea situaţiei şi accelerarea cursului favorabil intereselor occidentului. În acest sens trebuie să se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale şi o mai mare implicare a lor în acţiunile de influenţare a evoluţiilor din diferite ţări socialiste. SUA se vor concentra îndeosebi asupra situaţiei din URSS urmând ca RFG şi Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franţa şi Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria şi România.” (D.S.S./SIE / Nota 00257/815 din 13.11.1989) (Asemenea informaţii vor mai fi prezentate şi pe parcursul materialului acolo unde se va simţi această necesitate.)

„Prin iniţiativa de a convoca la Paris o reuniune de urgenţă a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale Pieţei Comune, preşedintele francez urmăreşte să promoveze unele din punctele de vedere ale Franţei în problema evenimentelor ce au loc în unele ţări din Europa de est. Cu acest prilej partea franceză va insista pentru:

– adoptarea unei poziţii unitare la nivelul CEE faţă de evoluţiile din unele ţări est-europene, pornind de la premisa că actuala conjunctură oferă condiţii favorabile iniţierii de noi măsuri de coordonate care să permită  obţinerea unor poziţii tot mai influente în statele respective;

– implicarea sporită a ţărilor comunitare în acţiunile de destabilizare a situaţiei din Europa de est şi prevenirea realizării unor înţelegeri separate între SUA şi URSS privind impunerea unui nou echilibru pe continent care să nu ţină seama de obiectivele pe termen lung ale comunităţii vest-europene;

– susţinerea ţărilor din Europa de Est care au trecut pe calea reformelor, atât prin acordarea de ajutoare financiare limitate, cât mai ales prin determinarea adoptării de către acestea a unor măsuri pentru extinderea aplicării mecanismelor economiei de piaţă;

– abţinerea de la stimularea în continuare a fluxului de persoane din est către vest, pe de o parte pentru a nu se crea probleme economice şi chiar conflicte sociale în Europa Occidentală şi pe de altă parte pentru a se încuraja direct constituirea în ţările socialiste a unei „mase de manevră” formată din cetăţeni nemulţumiţi, pretabili la acţiuni protestatare.” (D.S.S./SIE/ Nota 00260 din 16.11.1989).

Printre hotărârile reuniunii de la Paris a şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale CEE „cu privire la ţara noastră, în contextul poziţiilor concertate ale SUA şi URSS, se are în vedere intensificarea acţiunilor vizând crearea unor tensiuni interne, destabilizatoare prin folosirea unor stări de nemulţumire şi incitări în mediul minorităţii maghiare considerându-se că în acest fel România ar putea fi determinată să nu mai obstrucţioneze procesele ce au loc în est” (D.S.S./SIE /nota 00263/22.11.1989).

Cu acelaşi prilej, preşedintele SUA, în discuţiile purtate cu şefii de stat şi de guvern ai ţărilor NATO a prezentat în esenţă următoarele:

Poziţia pe care s-a situai Gorbaciov atestă că URSS este dispusă  să  facă   în   continuare  concesii  substanţiale  în  majoritatea problemelor de interes pentru Occident. Ca urmare, statele NATO trebuie să facă uz de toate posibilităţile şi pârghiile de care dispun pentru a determina accelerarea procesului de reforme din Europa de Est.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00282 din 05.12.1989)

Măsurile stabilite la astfel de reuniuni par să se materializeze rapid, printr-o mare diversitate de mijloace şi metode: „Din date certe rezultă că după recenta reuniune la nivel înalt a NATO de la Bruxelles, guvernul Olandei preconizează următoarele orientări privind relaţiile cu România:

„…. intensificarea campaniei propagandistice de denigrare a realităţilor din România şi stimularea prin toate mijloacele, inclusiv prin posibilităţile Ambasadei Olandei la Bucureşti, a elementelor protestatare din ţara noastră; sprijinirea în continuare a organizării în Olanda de manifestări antiromâneşti, îndeosebi pe tema pretinsei nerespectări a drepturilor omului şi a programului de modernizare a localităţilor; tolerarea pe mai departe a activităţii grupurilor iredentiste-maghiare din Olanda.” (D.S.S./SIE/ Nota raport 00286 din 11.11.1989)

„Recent CIA a înfiinţat o organizaţie denumită „Trust Organization”, care îşi propune: încurajarea şi sprijinirea mişcării de dizidenţă în ţările socialiste; organizarea şi dirijarea activităţilor informative în rândul emigraţiei originare din aceste ţări; iniţierea unor acţiuni îndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din rândul emigraţiei sau al dizidenţei. Organizaţia nou-creată îşi are sediul central în California şi filiale în RFG şi Austria, activităţile fiind finanţate de CIA şi serviciile speciale ale ţărilor membre ale NATO. Instruirea acestora este făcută de „un grup special constituit din foste cadre ale serviciilor de informaţii din ţările socialiste, care au trădat, între acestea numărându-se şi Pacepa. Printre acţiunile considerate reuşite ale lui „Trust Organization” este contribuţia adusă la destabilizarea politico-socială din Polonia, Ungaria şi RDG. Potrivit datelor ce le deţinem, pentru viitor, organizaţia îşi propune să-şi concentreze acţiunile cu preponderenţă împotriva României şi Cehoslovaciei.” (D.S.S./SIE. Nota 00444/814 din 14.11.1989)

În continuare vom face o scurtă trecere în revistă a unora din informaţiile obţinute de organele de stat de specialitate în legătură cu fenomene semnalate în zone din imediata vecinătate a României:

– „Ungaria acţionează intens pe diferite canale, inclusiv diplomatice, în mod ascuns şi descoperit, printr-o mare varietate de metode şi procedee îndeosebi acoperite, în scopul destabilizării situaţiei politice interne din ţara noastră, cu prioritate în Transilvania:

– ….conducerea ungară mai acţionează pentru internaţionalizarea problemei Transilvaniei, precum şi pentru izolarea politică şi economică a ţării noastre;

– ….simultan cu provocarea unor demonstraţii ale populaţiei de origine maghiară din Transilvania, Ungaria are intenţia să provoace incidente la graniţa cu ţara noastră care să degenereze în conflict militar între cele două ţări, după care apoi să ceară intervenţia unor ţări ale Tratatului de la Varşovia, îndeosebi din partea U.R.S.S., cu scopul pentru aşa-zisa împăcare a părţilor;

– …. acest scenariu, Ungaria îl are în vedere să-l realizeze cu ştirea U.R.S.S.. şi cu sprijinul Austriei, precum şi al altor ţări.” (M.Ap.N.- telegrama 015771″din-09.12.1989).

Actualele manifestări şi demonstraţii antisocialiste din Cehoslovacia au fost iniţiate şi provocate şi de către minoritatea maghiară din Cehoslovacia…

– …. în fruntea acestor demonstraţii antisocialiste s-au aflat îndeosebi intelectualitatea şi studenţii cehoslovaci de origine ungară, care printre altele cer crearea unei provincii autonome ungare în Cehoslovacia (zona Bratislava, Nitra, Banska-Bystrica, iar la sud frontiera cu Ungaria);

– …. acţiunile şi demonstraţiile minorităţii ungare din Cehoslovacia sunt susţinute propagandistic şi material de către Ungaria şi de către unele ţări occidentale;

– …. a rezultat că Ungaria pregăteşte un amplu plan pentru iniţierea şi provocarea de demonstraţii ale minorităţii maghiare din ţara noastră în unele localităţi din Transilvania şi chiar la Bucureşti;

– …pentru declanşarea acestor demonstraţii antisocialiste şi antinaţionale în România, în scopul destabilizării situaţiei politice interne şi realizării pretenţiilor ungare, Ungaria susţine propagandistic şi material, inclusiv acţiuni de spionaj şi cu ajutorul altor ţări;

– … Ungaria speră ca la demonstraţiile menţionate mai sus să fie atrase şi alte minorităţi naţionale de la noi, chiar şi români.” (M.Ap.N.-telegrama D. 10-015201 din 29 noiembrie 1989 ora 14.30).

– „Emigraţia maghiară din Occident şi cercurile guvernamentale de la Budapesta vehiculează cu deosebită insistenţă, făcând o largă popularitate prin mijloacele mass-media, ideea reanalizării în forurile internaţionale a statutului actual al Transilvaniei, urmărindu-se antrenarea etnicilor unguri din România la acţiuni pentru crearea unui stat independent sau autonom. Acţiuni diverse, deschise, de instigare la acte în sensul menţionat desfăşoară mai multe organizaţii naţionalist-iredentiste, dar mai ales Uniunea Ardeleană din Ungaria, înfiinţată în decembrie 1988 din iniţiativa unor intelectuali din ţara vecină… În comunicatul dat publicităţii în ziarul propriu „Informaţii ardelene”, în luna iunie 1989 de către sus-numita organizaţie, s-a susţinut deschis necesitatea întemeierii unui Ardeal independent, neutru şi suveran. Gruparea este condusă de un parlament… având ca preşedinte pe Imre Cscpela, economist iar ca vicepreşedinţi pe Bela Pomogats, critic literar, Erno Raffay, specialist în istoria Transilvaniei, Mathyas Bajko, ziarist şi Janos Teleki, avocat. Ca preşedinte de onoare a fost ales Peter Pali Domokos, folclorist, specialist în etnografia secuilor şi ceangăilor…. Sub influenţa unor organizaţii naţionalist iredentiste ca Fundaţia Ungară pentru drepturile omului cu sediul la New York şi Institutul ungar al Universităţii din Toronto, în Occident şi Ungaria se desfăşoară acţiuni pentru crearea condiţiilor de proclamare a Transilvaniei independente. Semnificativ este şi faptul că în vara anului 1989 în Ungaria s-a realizat o înţelegere între Uniunea Mondială Transilvăneană, filiala din RFG a acesteia şi Uniunea Ardeleană din Ungaria, cu scopul de a acţiona pentru urgentarea proclamării autonomiei Transilvaniei şi înglobarea acesteia într-o aşa-zisă federaţie de tip elveţian. Pe poziţie similară se situează Alianţa mondială a bisericilor reformate, biserica reformată şi romano-catolică din Ungaria…. Tot mai des cetăţeni români de naţionalitate maghiară, mai ales intelectuali, aderă la ideea independenţei Transilvaniei şi atribuirea acestui teritoriu Ungariei.” (Dosar SRI / Nota UM0610, F.N., fila 62)

– „Prin manevrarea grupării autointitulate „România Liberă”, se are în vedere organizarea în zona Ambasadei R.S. România de la Budapesta, în a II-a jumătate a lunii noiembrie a.c., a două manifestări duşmănoase… în jurul datei de 15.11.a.c… şi la 20.11.a.c… Uniunea Liber Democrată, Federaţia Tineretului Democrat din Ungaria (Fidesz) şi alte organizaţii ungare de opoziţie, împreună cu aşa zisa grupare România Liberă au tipărit mai multe mii de manifeste cu conţinut ostil în legătură cu politica internă şi externă a partidului şi statului nostru şi lucrările Congresului al XIV-lea al P.C.R. Din informaţiile de care dispunem rezultă că se va încerca introducerea manifestelor respective în România pe diferite canale, îndeosebi prin intermediul echipajelor unor nave care circulă pe Dunăre, urmând a fi difuzate prin depunerea lor în cutii poştale aparţinând unor cetăţeni, precum şi unor instituţii sau întreprinderi (lucru ce s-a şi realizat). În Ungaria, există preocupări pentru folosirea mai intensă a Televiziunii în vederea propagării unor idei naţionalist-iredentiste precum şi pentru incitarea la activităţi ostile a populaţiei de naţionalitate maghiară din Transilvania. În acest scop, cu sprijin financiar primit din partea lui Istvan Zolczak, cetăţean brazilian de origine maghiară, se intenţionează construirea unui releu TV în localitatea Bekecsaba care să permită recepţionarea emisiunilor de televiziune ungare pe o cât mai mare parte a teritoriului României. (D.S.S./Nolz 00420/782 din 04.11.1989.)

– „În ţara vecină (Ungaria n.n.) se află în faza de reconstituire lojele francmasonice, acţiune în care este puternic angrenat istoricul literar Pomogats Bela cunoscut pentru preocupările sale nationalist-iredentiste cu privire la Transilvania. Se apreciază că s-ar urmări o reorientare a activităţii acestei organizaţii şi axarea ei pe probleme revizioniste. Ordinul cavalerilor de la Malta, cu ramurile sale catolică şi reformată ce au sediul în RFG, desfăşoară în prezent o intensă activitate în Ungaria prin intermediul unui anume Wagner şi respectiv Ugron, reprezentanţi care şi-au stabilit sediul la parohia romano-catolică din Budapesta. Preocuparea actuală de bază a acestora este de a sprijini emigrarea persoanelor provenite din RDG în RFG, dar se cunoaşte că în conducerea organizaţiei se află şi elemente nationalist-iredentiste de vârf între care Vass Adalbert, preşedintele „Uniunii Mondiale Ardelene” cu sediul în Florida. (Dosar SRI / Nota UM0610 F.N. fila 65)

Selectăm în continuare câteva din informaţiile ce se referă la situaţii şi fenomene sesizate în interiorul ţării:

– „Cercurile reacţionare din Ungaria şi, în primul, rând biserica reformată, manevrează pe fostul preot Tökes Laszlo din Timişoara, antrenându-l în acţiuni naţionalist-iredentiste şi antiromâneşti. Încă din luna iulie 1988 a fost instigat să declanşeze acţiuni aşa zis contestatare deschise, în scopul atragerii asupra lui a unor măsuri din partea autorităţilor, care să-i creeze „statut de persecutat pe criterii naţionale şi religioase”… La 20.10. a.c, cu prilejul controlului de frontieră efectuat asupra a doi preoţi reformaţi din Debreţin, s-a stabilit că aceştia au venit în ţară special pentru a-l contacta şi încuraja pe Tökes Laszlo. Asupra lor s-au găsit mai multe înscrisuri ascunse în plafoniera autoturismului cu care călătoreau, între care:

– o listă cu întrebări adresate lui Tökes Laszlo de Forumul Democratic Ungar în legătură cu situaţia sa şi unele aspecte ale politicii partidului şi statului nostru, în vederea folosirii materialului în propaganda antiromânească din exterior;

– textul unei declaraţii comune a reprezentanţilor adunărilor bisericilor reformate de dincolo de Tisa şi a organizaţiilor Forumului Democratic Ungar din Debreţin prin care este apărat Tökes Laszlo şi se fac aprecieri ostile la adresa autorităţilor clericale şi de stat din R.S. România;

– o chitanţă în original (se afla în xerocopie la dosar-n.n.) prin care Tökes Laszlo confirmă primirea sumei de 20.000 lei  însoţită de o mulţumire în termeni religioşi. Înscrisul atestă că acţiunile sale sunt subvenţionate din exterior…; Din date recente rezultă că Tökes Laszlo este sprijinit şi primeşte indicaţii inclusiv de la avocatul pensionar Ujvari Francisc din Cluj Napoca, cunoscut că vizitează cu regularitate Ambasada Ungariei din Bucureşti.” (Dosar SRJ/ Nota UM0610 F.N. fila 67) (Pe parcursul lucrării, aceste informaţii vor fi detaliate pe baza unor noi date ce au fost obţinute ulterior)

– „Securităţile judeţelor Cluj şi Timiş, acţionând în cooperare, au stabilit că cetăţeanul francez Eggs Michael în vârstă de 37 de ani, venit în ţara noastră ca turist, este în realitate emisar al centrelor cultice reacţionare din Occident, trimis cu sarcini informative şi de incitare. În timpul şederii în R.S. România, cel în cauză a contactat două elemente de vârf aparţinând fostului cult greco-catolic din Lugoj şi Cluj-Napoca, încercând să obţină date privind poziţia şi atitudinea lor şi a celorlalţi deservenţi faţă de orânduirea socială şi de stat din ţara noastră, relaţiile cu autorităţile, situaţia social-politică şi economică din România, context în care a instigat la acţiuni anarho-contestatare vizând destabilizarea climatului intern.” (Dir.DSS. I-a / Nota F.N./F.D.)

– „Securitatea judeţului Arad a avertizat … pe Carther Woren David, Brown Sally-Jo, cetăţeni americani vizitatori frecvenţi ai R.S. România şi Denbory Allison, cetăţean canadian, veniţi în ţara noastră ca turişti. În realitate aceştia s-au dovedit a fi emisari ai unei organizaţii religioase independente, preocupaţi să desfăşoare activităţi informative şi de incitare în mediile cultelor neoprotestante. Cei în cauză, sub acoperirea acordării unor ajutoare aşa-zis caritabile, compuse din produse alimentare, cosmetice şi cafea … au încercat să incite şi să susţină moral activitatea unor elemente anarho-contestatare din Arad, Braşov şi Târgu Mureş. „(Dir. a IlI-a DSS / Nota F.N./ decembrie 1989)

– „….O atenţie sporită a fost acordată identificării şi verificării unor cetăţeni străini, în mod deosebit din Germania, Franţa, Spania şi SUA, care, veniţi în România sub diferite acoperiri, au contactat elemente legionare, transmiţând indicaţii şi instrucţiuni de la grupările legionare…. S-a acţionat în direcţia descifrării scopului şi sensului venirii în ţara noastră a unui mare număr de cetăţeni din Ungaria, cu mult peste cotele perioadelor anterioare…. Se stabilise cu certitudine o creştere fără precedent a numărului evenimentelor la frontieră, atât în ceea ce priveşte ieşirile ilegale cât şi intrările ilegale, mai ales pe spaţiul Ungaria…. S-a urmărit … cunoaşterea atitudinilor şi preocupărilor numeroşilor emisari veniţi în mod deosebit pe linia cultelor neoprotestante şi a sectelor, concomitent cu descifrarea naturii legăturilor lor cu persoane din interior… majoritatea emisarilor cultici şi sectanţi şi-au îndreptat atenţia asupra unor zone şi localităţi din Transilvania.” (Dosar SRI/Nota nr. 0386588 din 12.11.1991, cu activităţile cadrelor fostei U.M. 0610 în perioada 15-30.12.1989).

În perioada 01-21 decembrie 1989, marea majoritate a materialelor sintetice raportate s-au referit îndeosebi la: În zilele premergătoare datei de 16 a apărut un fenomen, respectiv  intrarea în ţară prin punctele de intrare din vest, din Iugoslavia, a unor grupuri masive de turişti în maşini, formatul unui grup era de 20-30 de maşini aparţinând unor ţari vecine şi „poate nu prietene”. Se specifica că cei veniţi erau ruşi şi maghiari, de ordinul sutelor şi miilor … unii au tranzitat judeţul, dar foarte mulţi au rămas în judeţ, nu s-au cazat în spaţiile oficiale de cazare, au rămas răspândiţi prin oraş, în maşini.... Erau informaţii cu privire la cetăţenii care erau la vremea respectivă denumiţi fugari, că s-au întors şi că au frecventat unele centre de instruire din Ungaria şi care urmau să desfăşoare acţiuni diversioniste pe teritoriul ţării noastre în zona de vest. Aceste persoane au fost cele predate de autorităţile vecine, dar care în momentul şederii acolo au fost instruite în anumite acţiuni.” (Declaraţia maiorului Dragoman Romul, şeful Serviciului 3/ sec.jud. Timiş, la procesul lotului Timişoara).

Un interes aparte l-a manifestat şi fosta Uniune Sovietică, aspect ce rezultă şi din analiza situaţiei intrărilor-ieşirilor la graniţa ţării noastre premergătoare acţiunilor revoluţionare din România. Astfel s-a constatat că deşi în luna decembrie 1989 s-a înregistrat un regres al intrărilor cetăţenilor străini faţă de perioada corespondentă a anului 1988 (de la 300.879 la 231.967), cele ale cetăţenilor sovietici au marcat creşteri spectaculoase (de la 30.879 la 67.530 – vezi anexe – ).

Astfel, din unele date şi informaţii obţinute de la fostul organ de securitate Caraş-Severin rezultă că: „…în a doua parte a lunii noiembrie 1989 s-a constatat o prezenţă mai numeroasă a cetăţenilor străini pe teritoriul judeţului, comparativ cu perioadele anterioare, îndeosebi din Ungaria şi fosta U.R.S.S., atingându-se un flux maxim în perioada 15-20 decembrie 1989. în autoturismele care circulau de regulă în coloană puteau fi văzuţi câte 2-3 bărbaţi de vârstă medie (25-40 ani), care nu se foloseau de locurile de cazare existente, iar când se întâmpla să intre în contact cu organele de ordine rutieră, direcţia de deplasare era prezentată confuz, neconvingător”.

„În ziua de 21 decembrie 1989 în municipiul Reşiţa au fost văzute mai multe autoturisme sovietice staţionate în apropierea unor intersecţii importante”.

De asemenea, pe raza judeţului Covasna s-a înregistrat „…prezenţa unui număr sporit de cetăţeni străini veniţi în calitate de turişti, vizitatori la rude, îndeosebi din Ungaria, dar şi intensificarea fluxului de turişti în tranzit mai cu seamă din U.R.S.S.”. (Dosar S.R.I. nota 4144 Sec. Cc/asna, fila 96).

Ancheta de presă efectuată de redacţia ziarului „Armata României”, în perioada 01.09.1991-15.01.1992, în garnizoana Brăila a relevat printre altele că: „…şi această parte a României a devenit începând cu a doua decadă a lunii decembrie ţinta unui interes turistic nemaiîntâlnit. Au trecut prin zonă s-au au rămas aici numeroşi străini în special cu autoturisme Dacia şi Lada venind dinspre nord. Grănicerii au confirmat că în această perioadă au trecut pe la punctele de trecere a frontierei de stat cu fosta Uniune Sovietică multe asemenea vehicule cu câte 2-3 persoane, în general, bărbaţi tineri atletici. Unii s-au cazat în hoteluri uzând se pare de legitimaţii false pe nume româneşti, alţii prin cimitire sau la anumite adrese. Trei dintre musafiri, negăsindu-şi adăpost au recurs chiar la sechestrarea, începând cu 17 decembrie, timp de 3 zile a unei familii în apartamentul său. După depoziţiile soţiei titularului locuinţei, unul dintre ei dispărea zilnic, ca apoi să transmită telegrafic comunicate la un aparat aflat într-o geantă. Pe l9 decembrie au părăsit apartamentul şi l-au somat pe şoferul unei Dacii, să-i ducă la Bucureşti. N-a mai fost nevoie să folosească acest autoturism deoarece a sosit o Dacia Brek care i-a luat şi au pornit împreună cu şoferul spre destinaţie”. (Informare în urma documentării de presă a M.Ap.N. nr. 590 (anexa 505) din 10.02.1992)

Mai trebuie adăugat volumul de informaţii pe care Direcţia de contrainformaţii economice din fostul D.S.S. şi compartimentele ei corespondente din teritoriu le-au raportat şi în cursul anului 1989, semnalând întregul evantai de imperfecţiuni, dereglări şi greutăţi cu care se confrunta ansamblul economiei naţionale: lipsa materiilor prime, risipa din unele sectoare, funcţionarea defectuoasă a unor capacităţi de producţie, calitatea necorespunzătoare a produselor destinate exportului, cooperarea deficitară dintre întreprinderi şi ramuri industriale, existenţa unor stări de pericol, raportările fictive, dezinteresul, incompetenţa şi proasta gestiune din partea unor factori de conducere din economie. S-au evidenţiat astfel efectele grave pe care perpetuarea unor asemenea anomalii le avea asupra realizărilor de plan şi retribuţiilor oamenilor muncii şi, implicit, asupra stărilor de spirit din diverse întreprinderi şi medii, marcate de o substanţială amplificare a nemulţumirilor. (Astfel de materiale se regăsesc în Dosar S.R.I., filele 13-37). De menţionat că autorii informaţiilor accentuau în special neregulile economice fără a atrage atenţia asupra situaţiei prerevoluţionare ce se crease în tară în momentele respective, mai ales în rândul oamenilor muncii din uzine.

Judecate din perspectiva evenimentelor petrecute în decembrie 1989 în ţara noastră, considerăm a nu fi lipsite de semnificaţii unele situaţii semnalate la frontierele României, sesizate de organele de specialitate ale M.Ap.N. şi care par a se înscrie într-o. anumită logică a faptelor, prefigurată de celelalte categorii de informaţii.

– În U.R.S.S. se semnalează o serie de aplicaţii notificate precum şi unele executate de mari unităţi tactice în zona Cernăuţi în perioada 14-17.10.1989. Totodată, s-a constatat intensificarea activităţilor practice desfăşurate de unele unităţi de marină şi aviaţie aparţinând F.M.M. în special în lunile octombrie în cadrul cărora au fost executate trageri navale şi aeriene. În perioada 18- 22 decembrie 1989 în cadrul Forţelor Maritime Militare sovietice s-au executat lansări de rachete într-un raion maritim situat la vest de Peninsula Crimeea. (M.Ap.N./M.St.M./Dir.Inf. Buletin inform. 4454 din 19.12.1989 si Sint.Inf.4362/1989).

Din informarea sinteză înaintată în urma documentării de presă în garnizoana Brăila a rezultat, în afara creşterii interesului turistic nemaiîntâlnit în această zonă începând din 18 decembrie 1989 pe şoseaua Reni-Giurgiuleşti a fost semnalată o coloană de peste 70 de camioane militare. (Inf.Sint.M.Ap.N./M 590 din 10.02.1992).

În R.P.Ungaria, reţin atenţia:

– „aplicaţiile batalioanelor de cercetare diversiune (din organica corpurilor de armată) care au executat pregătire specifică ducerii acţiunilor de luptă în spatele trupelor inamice. Din unele date de care se dispune, rezultă că o astfel de activitate au desfăşurat recent batalioanele corpurilor 1 si 3 armată (între 16-18 decembrie) finalizate cu executarea unui marş încheiat în raioane situate la 15-20 km de frontiera cu R.S.România. Aceleaşi unităţi au executat în lunile martie-iunie, prin rotaţie,o pregătire specială la baza de instrucţie în teren muntos de la Rezi (12km. nord de Keszthely), activitate încheiată cu desfăşurarea unor exerciţii tactice.” (M.Ap.N./ M.St.M.XDTrTTm* – Sinteza informativa 4362/89).

– în pădurea Podvorievka (pe teritoriul U.R.S.S.-n.n.), pe direcţia Rădăuţi, Prut-Lipcani, a fost descoperită o antenă parabolică a unei staţii de radiolocaţie care funcţionează fără întrerupere începând cu 19 noiembrie 1989. … -pe malul drept al Dunării (în Bulgaria n.n.) pe direcţia Bechet-Oreahovo, a fost montată o staţie de radiolocaţie în scopul probabil de a asigura navigaţia pe Dunăre. Este posibil ca această staţie să fie folosită şi în alte scopuri militare.

– în sectorul batalionului din Oradea s-au executat (pe teritoriulUngariei n.n.) recunoaşteri de către grupuri de 5-7 militari conduse decadre. Probabil au fost introduşi noi militari în serviciul de pază, dar nueste exclusă nici ipoteza de a se fi întărit cu efective subunitate defrontieră….

– frecvent la frontiera (cu Ungaria n.n.) în diferite puncte, în special perioada desfăşurării lucrărilor congresului, persoane civile şi militare au executat observarea teritoriului nostru, în unele cazuri încălcând chiar teritoriul R.S.R.” (M.Ap.N./M.St.M./ Dir.Inf. – nota S/Dl/4288 din(2.1989).

– „Forţele Marinei Militare ale R.P. Bulgaria executau la 20 decembrie 1989 activităţi de pregătire de luptă într-un raion situat în sud-vestul Mării Negre” (M.Ap.N./M.St.M./Dir. Inf. Buletin informativ 299 (4455)(20. 12.1989). Totodată, s-a constatat o uşoară intensificare a exerciţiilor aplicaţiilor navale executate independent şi în cooperare cu flotila etică din Marea Neagră (Buletin Informativ M.Ap.N. 4362/1989).

Evaluarea informaţiilor sosite pe diverse canale nu putea prevesti nimic pentru dictator. Soarta ce era hărăzită liderilor fostelor state socialiste europene, odată înlăturaţi de la putere, nu avea darul, să-l lase indiferent.” El avea imaginea unei cabale-internaţionale, materializată în misiuni concrete din partea unor forţe diverse, având drept finalitate cauterizarea regimului al cărui exponent şi unic conducător era. El era convins că pericolul vine numai din afară. În faţa acestei situaţii dictatorul nu face nici cea mai mică încercare să preîntâmpine desfăşurarea unor evenimente prin luarea de măsuri de paralizare a întregului sistem. Dimpotrivă, el accentuează tensiunea în interior folosindu-se de organele de opresiune, partidul şi securitatea, iar faţă de exterior accentuează izolarea, grăbindu-şi inconştient sfârşitul implacabil care se apropia. El încearcă să facă apel la „naţionalism”, ca în anul 1968, crezând în mod naiv că mai are de partea sa majoritatea populaţiei.

Despre aceste probleme îşi va expune fără echivoc opiniile cu câteva prilejuri:

„Tot ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Germania, în Cehoslovacia şi în Bulgaria, acum şi în trecut în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de URSS cu sprijinul american şi al Occidentului.

Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele trei ţări – R.D. Germana, Cehoslovacia, Bulgaria au fost lovituri de stat organizate şi cu sprijinul plevei societăţii, cu pleava societăţii cu sprijin străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile. Nu se pot judeca altfel.”(Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)

„Acum în Europa este o situaţie de capitulare, de pactizare cu imperialismul, pentru lichidarea socialismului.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989) .

„Reiese clar chiar din declaraţia lui Bush că a discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia unele măsuri împotriva României. Bush a declarat că a discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru. Iar Gorbaciov a ascultat fără să dea nici un răspuns, de fapt a fost de acord. Gorbaciov a spus că nu a dat nici un răspuns.”(Stenograma teleconferinţei din 20.12.1989)

„Vom trece de această situaţie. Am mai avut şi situaţia din 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, pentru că se face demagogie, se înşeală poporul cu lozinci anticomuniste, pentru că se urmăreşte de fapt lichidarea socialismului. Aceasta este realitatea.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)

Ceauşescu imaginează măsuri care, pe plan extern, irită şi sfidează personalităţi politice şi organisme internaţionale influente, cu un efect nociv, agravant, asupra procesului de izolare a regimului şi a ţării noastre .

În cuvântarea la Congresul al XIV-lea se referă în premieră la pactul Ribentrop-Molotov cu trimitere directă la problema Basarabiei, renunţă la clauza naţiunii celei mai favorizate din partea SUA, întrerupe raporturile cu FMI, obstrucţionează unele reuniuni internaţionale, etc.

În interior, măsurile preconizate au menirea să accentueze izolarea ţării şi să-i întreţină iluzia că societatea, sistemul, sunt ermetic închise, impenetrabile la influenţe externe: se suplimentează cu efective ale gărzilor patriotice şi oameni ai muncii dispozitivele de pază şi ordine publică, menţinute în patrulare pe străzi şi după încheierea lucrărilor congresului; accesul ziariştilor străini este limitat şi selectiv, ajutoarele externe sunt refuzate, este înăsprit regimul de frontieră şi îngrădită circulaţia străinilor. Se înăspresc acţiunile de izolare şi împotriva dizidenţilor. Ceauşescu este hotărât să lupte în interior şi în exterior cu toţi cei care nu credeau ca el.

Nici evenimentele declanşate la-Timişoara începând cu 15 decembrie 1989 nu au darul să-l trezească la realitate, considerându-le drept opera exclusivă a unor factori externi, sprijiniţi de elemente declasate din interior, nesemnificative ca pondere şi moralitate în populaţia ţării. Astfel, le regăsim calificate în intervenţia sa din şedinţa C.P.Ex. din 17 decembrie 1989:

„… La Timişoara au avut loc unele evenimente, care s-au reluat astăzi la prânz…. Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor străine de spionaj, începând cu Budapesta… De altfel este cunoscut şi faptul că atât în Răsărit cât şi în Apus toţi discută că în România ar trebui să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din Răsărit şi cei din Apus să schimbe şi folosesc orice… O serie de elemente declasate s-au adunat din nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul Comitetului judeţean de partid… Nişte derbedei să intre în sediul Comitetului judeţean de partid, să bată pe soldaţi, pe ofiţeri şi ei să nu intervină ?! …  O mână de  derbedei, puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul şi voi de ce le faceţi jocul… Trebuia să-i omoare pe huligani, nu să-i bată ei…acţiuni puse la cale atât din est cât şi din vest, care s-au unit pentru distrugerea socialismul, că vor „socialism uman capitalist.”

Încă din noiembrie 1989, securitatea îi prezintă dictatorului un material prin care cerea luarea de măsuri împotriva unui pastor protestant Timişoara: Tökes Laszlo. Ceauşescu nu simte pericolul sau nu crede ceea ce securitatea încearcă să-l convingă şi respinge orice act  împotriva preotului maghiar presupus ca agent străin. (Nota de informare ce a fost prezentată dictatorului este transcrisă integral).

Aprecierea evenimentelor de la Timişoara este reluată, nemodificată şi la teleconferinţa din 20 decembrie 1989 şi în comunicatul dat pe posturile radio şi TV, în aceeaşi zi, la-orele 19.00. „Rezolvarea” prin forţă a acestei situaţii, având pentru el o unică semnificaţie, i se pare firească: necesar să se explice tuturor cetăţenilor încă din această seară că  aceste incidente grave de la Timişoara, au fost organizate şi dirijate de cercurile revanşarde, revizioniste, serviciile de spionaj străine, cu scopul clar de a provoca dezordine, de a destabiliza situaţia din România, acţiona în direcţia lichidării independenţei şi suveranităţii teritoriului României. De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în această privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea au fost minuţios pregătite şi au avut un scop bine stabilit. Aşa se explică că, cu eforturile făcute de organele locale, de unităţile de ordine şi de armată de a linişti lucrurile nu au dus la rezultate. Dimpotrivă, aceste cercuri, grupări organizate, au intensificat acţiunile lor antinaţionale. Aceasta a făcut necesar ca unităţile militare şi de ordine să intervină pentru apărarea liniştii, a bunurilor oraşului Timişoara, îndeplinindu-şi obligaţiile şi prevederile prevăzute în Constituţie cât şi legile ţării.” (Stenograma conferinţei din 20.12.1989)

Cu unele ezitări, după intervenţia forţelor de ordine din noaptea de 18 decembrie 1989 la Timişoara Ceauşescu are sentimentul că incidentele respective nu sunt atât de grave şi ia decizia de a nu-şi amâna vizita oficială în Iran: „Dacă vom putea pleca mâine în vizită în Iran, Biroul Permanent al C.P.Ex. răspunde de întreaga activitate. Activitatea directă va fi condusă de tovarăşa Elena Ceauşescu şi tovarăşul Manea Manescu. Ei pot să convoace şi hotărârile să le ia împreună întregul Birou permanent. Nimeni dintre membrii Biroului permanent nu va pleca din Bucureşti în aceste zile. Ceilalţi se pot duce.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex.  din 12.1989)

Semnificaţia acestei decizii credem că include şi intenţia lui Ceauşescu de a exploata în plan propagandistic evenimentul, vizita urmând a demonstra opiniei publice – inclusiv interlocutorilor iranieni – că regimul e stabil, în ţară e linişte, iar situaţia se află sub control. În plus, vizita se prezenta fructuoasă în special în plan economic, oferindu-i şansa compensării parţiale a pierderilor de pe alte pieţe, urmare a izolării accentuate a ţării noastre.

În ziua de 18 decembrie 1989, la orele 08³⁰, Nicolae Ceauşescu a decolat de pe aeroportul Otopeni cu avionul prezidenţial Boeing 707-YR-ABB, cu destinaţia Teheran, unde a ajuns în jurul orelor 12⁰⁰ şi s-a înapoiat în Bucureşti în ziua de 20 decembrie 1989 în jurul orelor 15⁰⁰, cu trei ore mai devreme faţă de ora planificată. După o staţionare de aproximativ 2 ore în salonul oficial al aeroportului, el se deplasează direct la sediul C.C. nemulţumit că situaţia de la Timişoara nu s-a rezolvat. Acest lucru îl afirmă la teleconferinţa din după-masa aceleiaşi zile:

„… doresc foarte pe scurt să mă refer din nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care de fapt nu au încetat.”

Măsurile anunţate deja în şedinţa C.P.Ex. din 17.12.1989 desigur că rămâneau în vigoare:

„Am dat, de altfel indicaţia să se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se întrerupă şi micul trafic de frontieră imediat. Am dat ordin la Ministerul de Interne, dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locurile neocupate să fie date la cetăţenii români. Nici din ţările socialiste să nu mai vină în afară de Coreea; de China şi din Cuba. Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca agenţi. Întrerupem orice activitate de turism. La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile militare ale Ministerului de Interne, ale Securităţii sunt în stare de alarmă. Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate măsurile faţă de orice încercare, pentru că trebuie să apărăm independenţa patriei şi a socialismului împotriva oricăruia, indiferent cine este.” (Stenograma şedinţei C.P.Ex. din 17.12.1989)

Două ore mai târziu, aceste măsuri ale lui Ceauşescu nu i se vor mai părea suficiente şi destul de eficace. El impune suplimentarea lor: mobilizarea oamenilor muncii ! Nu are nici o îndoială că el este în continuare cel mai iubit fiu al poporului şi că actele sale politice se bucură de cel mai larg suport popular.

Ideea mobilizării oamenilor muncii apare încă la şedinţa C.P.Ex. din 17.12.1989:

„… Era mai bine atunci să mobilizăm 500 de muncitori, cum am făcut pe timpuri în Bucureşti în 1945… Toată situaţia să se dezbată serios cu întregul activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie comunistă faceţi voi tineretului ? Ce fel de UTC-işti sunt aceştia, care au fost în rândul huliganilor ? De altfel au fost şi câţiva membri de partid, dar mulţi UTC-işti…. Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării partidului, pentru că independenţa şi suveranitatea se cucereşte şi se apără cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam gărzile patriotice, ar fi venit şi peste noi, cum au făcut în Cehoslovacia, pentru că sovieticii cât şi bulgarii erau la graniţă. Nu am dezarmat. Am pus şi am votat în M.Ap.N. ca totul să se apere cu arma în mâna.”

Aici Nicolae Ceauşescu săvârşeşte o mare eroare comparând situaţia ce se crease cu ocazia intervenţiei armate a unor state socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia în R.S.F. Cehoslovacă şi când se profila o intervenţie militară şi asupra ţării noastre. Este adevărat că acţiunile întreprinse de România în 1968 au produs puternice impresii pozitive pe plan mondial atrăgând simpatia multor personalităţi politice de vază şi multor naţiuni, poziţia sa fiind puternic susţinută de masele populare, dar situaţia economică, socială şi politică de atunci nu poate fi comparată cu cea existentă la sfârşitul anului 1989. Ceauşescu cu regimul lui era urât de întreg poporul român şi antipatizat de întreaga lume cu excepţia unor ţări din Asia şi Africa.

Ideea este reluată şi dezvoltată şi în cadrul teleconferinţei din 20 decembrie 1989:

„… Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor cetăţenilor, tuturor oamenilor de bună credinţă o întărire a independenţei suveranităţii, un răspuns ferm tuturor acelora care în slujba diferitelor cercuri străine acţionează împotriva intereselor poporului român, e necesar să facem totul însăşi oamenii muncii, toţi cetăţenii din toate domeniile, să dea ei răspuns şi să acţioneze pentru a neutraliza aceste acţiuni îndreptate împotriva dezvoltării socialiste, a independenţei, a poporului nostru. Este necesar ca imediat, …să discutaţi aceste probleme să organizăm … chiar începând din această seară şi mâine în întreprinderi adunări unde să se adopte moţiuni de condamnare celor care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor străine… Trebuie să întărim măsurile de ordine,…în toate unităţile, să se organizeze în rândurile oamenilor muncii – grupe speciale de apărare şi ordine a întreprinderilor, a instituţiilor pentru a nu fi necesar să se apeleze la unităţile militare, decât în condiţiuni deosebite şi numai cu aparatele corespunzătoare.”

Legat de aceeaşi perioadă organele de specialitate au informat o intensă activitate diplomatică şi unele declaraţii făcute de personalităţi astfel: „GEISSLER KUSS CRISTIANE … a pretins  personalului ambasadei germane din Bucureşti -n.n.) că datorită vărsării de sânge care nu are precedent în Europa de la cel de-al II-lea război mondial până în prezent, Austria şi-a retras ambasadorul… Kuperman, ataşat militar la ambasada SUA, i-a precizat lui Alex reprezentant al Asociaţiei de presă din Budapesta că „cei trei americani care au plecat de la ambasada americană spre Timişoara sau întors fără a putea să intre în oraş”,  reproşându-i interlocutorului faptul că radiodifuziunea ungară nu trebuia să transmită această ştire.” (Dir.-a DSS/nota a 137701/21.12.1989)

– În ziua de 18.12. a.c, orele 15⁰⁰, la Ambasada SUA va avea loc o şedinţă a ambasadorilor statelor membre ale NATO convocată din iniţiativa însărcinatului cu afaceri americane LARRY NAPPER s-au obţinut date că, în cadrul şedinţei se va discuta situaţia creată în urma evenimentelor de la Timişoara, precum şi a celor de la Braşov de săptămâna trecută”… „Diplomaţii francezi Jean Michel Dumond, prim-consilier şi Delumeau Pascal, ataşat de presă, au perfectat întâlniri cu diplomaţii unguri Rudas Erno, consilier şi respectiv ataşatul de presă Oros Miklos, ce vor avea loc la Ambasada Ungariei. Totodată, pentru diplomaţii vest-germani, între care însărcinata cu afaceri Geisler Kuss Cristiane şi ataşatul de presă, Brambach Klauss, se vor deplasa la orele 13⁰⁰ la cantina Ambasadei Ungariei din strada I.C. Frimu nr.20 pentru aservi masa în compania colegilor unguri.” Ataşatul militar francez Ckes Bernard, împreună cu cei doi adjuncţi ai săi, au plecat la orele 13⁰⁰ cu autoturismul Aro CD-902 cu destinaţia Timişoara. De asemenea, Howard şi Dennis Curry, ambii secretari II la secţia politică a ambasadei SUA, vor pleca la Timişoara la orele 13⁰⁰.” (Dir. a III-a DSS/ )ta 00180755 din 18.12.1989)

„- Edward Lukas, ziarist englez, a intrat în ţară în ziua de 18.12. a.c. în Otopeni, orele 19⁴⁰, declarând că este comerciant. A fost la ambasadă, a luat legătura cu ataşatul de presă Susan Laffey… va pleca la Timişoara.” (Dir. a III-a DSS / Nota 18 din 19.12.1989)

– Este de menţionat că Sandahl Eric şi Benaxeteguy Bernard, ataşaţi militari adjuncţi la Ambasada Franţei, au intrat în rândul demonstranţilor din faţa Hotelului Intercontinental. Ulterior, ei au fost reţinuţi cu alte elemente şi conduşi la organele de miliţie pentru cercetare… În rândul demonstranţilor de la Hotelul Intercontinental s-a aflat şi ambasadorul Olandei … A dat mai multor persoane numărul de telefon 33.25.27 de la reşedinţa sa, solicitându-le să-l sune pentru a-l informa cu desfăşurarea în continuare a lucrurilor. Totodată, el a afirmat că va telefona unor ziare din Olanda pentru a relata evenimentele, promiţându-le apoi interlocutorilor că singurul lucru pe care-l poate face pentru ei este de a le asigura protecţie la reşedinţa sa… La Ambasada Franţei s-a primit un mesaj din partea primului ministru Michel Rocard, prin care se cere ambasadorului Jean Mărie Lebreton să ţină permanent deschisă misiunea diplomatică pentru primirea eventualilor refugiaţi….”

Dintre corespondenţii străini acreditaţi la Bucureşti au transmis ştiri calomnioase îndeosebi cei ai agenţiei TAS, iar Petio Petcov, trimisul agenţiei bulgare BTA a afirmat în esenţă că „Bucureştiul este o baie de sânge.” (Dir. a III-a DSS / Nota 001S0762 din 22.12.1989).

Un alt fapt ce trebuie menţionat este că în perioada 21-22 decembrie 1989 numai în sectorul de stat la obiectivele principale s-au produs 12 incendii de proporţii diferite şi care au produs importante pagube materiale (dosar documentare M.I.)

Din multitudinea de date şi informaţii cu referire la cele prezentate mai sus, am menţionat doar o parte din acestea, considerate ca fiind mai semnificative, cu scopul de a oferi o imagine de ansamblu a situaţiei interne şi internaţionale anterioare datei de 22 decembrie 1989 care justifică, oarecum, starea de tensiune în care se găseau principalele organisme ale statului totalitar în perioada respectivă.

Intenţionat nu am acordat spaţiu unor acţiuni prerevoluţionare organizate din interior deoarece nu deţinem suficiente dovezi în acest sens şi nu s-a dispus de timpul necesar pentru verificarea lor.

2. ROLUL ŞI INFLUENŢA MASS-MEDIEI INTERNAŢIONALE ÎN DECLANŞAREA ŞI DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

DIN DECEMBRIE 1989

(Va urma)

Sursa: Ziaristi Online