„Grupul Ilașcu“ – eroi doar cu numele pentru autoritățile de la București
de Mădălin Necșuțu
Adevăratul eroism constă în a fi superior răutăților vieții, în orice formă ne-ar provoca la luptă, spunea Napoleon Bonaparte. Dar nu despre eroism și eroi din Occident este vorba, ci mai degrabă despre unii autohtoni, români neaoși, care au înfruntat cumulat zeci de ani în temnițele regimului separatist al lui Smirnov de la Tiraspol. Deși pentru toți români ei reprezintă un simbol al sacrificiului extrem, pentru liderii din vârful țării ei par mai degrabă povești izolate scoase de la naftalină atunci când pot servi anumitor scopuri politice. Un cinism de care diriguitorii români, în marea lor majoritate, au dat dovadă în toți acești ani de la încarcerarea grupului Ilașcu în 1992. De mai bine de 20 de ani, politicienii de la București s-au folosit de aceste exemple de patriotism, fără a întinde măcar o mână acestora în scopul de a-i ajuta material după pedepsele de 9, 12 și respectiv 15 ani de temniță în regiunea separatistă transnistreană a Republicii Moldova. Povestea evacuării lui Ilie Ilașcu din apartamentul de la RAAPPS a scos la iveală o tară mai veche care se extinde asupra întregului așa-numitul „grup Ilașcu“ la care se adaugă Alexandru Leşco, Andrei Ivanţov, Tudor Petrov-Popa. Toți au suferit în închisori iar statul român i-a uitat complet, indiferent de guvernare. Resemnați, aceștia trăiesc acum la Chișinău iar statul român nu mișcă un deget pentru vreun fel de reparație materială pentru aceștia. Deși și-ar dori foarte mult să vină să locuiască în România, ceilalți trei eroi ai grupului nu au primit nicio propunere în acest sens din partea statului român care continuă să-i ignore de ani de zile.
Izolați și abandonați
Ziarul „Curentul“ a stat de vorbă cu toți trei și, cu mult bun-simț, fiecare și-a exprimat speranța că într-o zi România se va uita cineva și înspre ei. Întrebați dacă vreodată România le-a făcut o propunere similară cu cea din 2001 pentru Ilie Ilașcu, ceilalți trei membri ai grupului închis peste Nistru au răspuns la unison că nu. „N-am primit așa o propunere. Nu a fost niciodată cazul. Când am venit (în România – n.r.) noi am dorit, așa au mai fost vorbe la Primărie după ce am primit titlu de cetățean de onoare la București. Și gata… s-a terminat“, a declarat Tudor Popa pentru „Curentul“. Întrebat dacă și-ar dori să primească un imobil în București, acesta a răspuns afirmativ. Povestea lui Tudor Popa este asemănătoare cu cea a lui Alexandru Leșco. Toți trei au primit în 2007 titlul de cetățeni de onoare ai Bucureștiului și ulterior au fost decorați cu cea mai înaltă distincție a statului român, „Steaua României“. „Au fost doar discuții și s-a terminat la nivel de discuții, ne-a decorat președintele și a fost vorbă că ar fi bine să primim ceva în București, apoi domnul Videanu ne-a făcut cetățeni de onoare ai orașului București. Și s-a vorbit ca pe parcurs să primim și o locuință. Numai că domnul Videanu a plecat și totul a rămas la nivel de discuții. Ulterior, nu au mai vorbit cu domnul Oprescu (Sorin Oprescu – n.r.). Practic nu am avut ocazia“, a declarat Alexandru Leșco pentru „Curentul“. Întrebat dacă ar veni în capitala României în cazul în care i s-ar propune acest lucru din partea autorităților române, acesta a răspuns: „Da, sigur, de ce nu? Aș analiza o astfel de propunere, dar deocamdată nu mi s-a propus“. Pe aceeași lungime de undă este și cel de-al patrulea membru al „grupului Ilașcu“, Andrei Ivanțoc. Contactat de ziarul „Curentul“, acesta a spus la rândul său că nu a primit niciodată vreo propunere de a locui în România și că nicio autoritate de la București nu l-a căutat în acest sens. „Nu mi s-a făcut niciodată. Cred că îndeobște am fost uitați și asta este. Eu nu cred că se va întâmpla așa ceva. Așa suntem noii „frații“„, ne-a spus Andrei Ivanțoc. „Nu îmi place să îmi amintesc de trecut. E bine totuși că-și mai aduce cineva aminte de noi“, a mai adăugat acesta vorbind despre anii petrecuți în închisorile regimului Smirnov. Dacă și premierul Ponta și primarul Oprescu au terminat de făcut calculele bugetare, poate își vor face puțin timp să se ocupe și de această reparație mai mult morală față de acești oameni care sunt plimbați de politicieni ca pe sfintele moaște atunci când au nevoie. Apoi sunt abandonați și dați uitării fără a li se mai pomeni numele.
Sursa: Curentul.ro
