Un fost conjurat atras de Virgil Magureanu in conspiratia anti-Ceausescu tesuta in zona Academiei PCR “Stefan Gheorghiu” inca din 1981 isi reia un tir de acuze la adresa primul sef al SRI adaugand o noua informatie-bomba la mai vechile invinuri. Si anume ca “executia lui Ceausescu a fost decisa de Magureanu cu Iliescu in 1985″. Adica dupa venirea lui Grobaciov la Putere in URSS. Virgil Magureanu, primul sef al Serviciului Roman de Informatii, sustine insa ca in 1989 a ajuns la procesul lui Ceausescu de la Targoviste intamplator, doar ca martor, trimis de Iliescu, Voican si Brucan. Nici cel care arunca bomba nu este un oarecare: este un fost lider al minerilor grevisti de la 1977. Pentru a-si confirma apartenenta la conspiratie ne prezinta, in exclusivitate pentru Ziaristi Online, o dedicatie pe care i-a facut-o profesorul Virgil Magureanu pe cartea sa, “Puterea Politica si Sistemul Social”  (foto mai jos), pe 23 decembrie 1985, zi in care Magureanu i s-ar fi confesat ca ei doi trebuie sa-l elimine pe dictator. Peste exact patru ani, in 23 decembrie 1989, Ceausescu avea sa fie deja arestat urmand sa fie executat la nici 48 de ore distanta, dupa o mascarada de proces derulata ritualic chiar in ziua Craciunului (vedeti Actul de deces mai jos).

Materialul nostru de azi porneste de la un comentariu aparut la articolul profesorului Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, publicat de Ziaristi Online sub titlul Ceauşeştii fuseseră condamnaţi la moarte înainte de proces. Bizarul traseu al procurorului Dan Voinea: Iliescu-Basescu-Tismaneanu-Ponta.

Comentariul ii apartine lui Constantin Dobre, fost lider al grevei minerilor de la 1977, despre care puteti afla mai multe din lucrarea lui Ioan Velica, “Lupeni ’77 – Remember“. Iata-l: “Ceausestii N-AU fost condamnati la moarte “inainte de proces” ci cu mult timp in urma, in toamna anului 1985 la cateva luni de la aparitia lui Gorbaciov in fruntea fostei URSS. Am spus public acest lucru pentru prima oara in fostul cotidian “Gardianul” (iunie 2006) si urmare a acelei marturisiri publice Dan Voinea a afirmat public intr-un ziar local din Gorj ca dorea sa ma contacteze. Am avut doar doua convorbiri telefonice scurte cu Dan Voinea pentru aranjarea unei intalniri dar Voinea s-a eschivat sa ne intalnim cu toate ca stia ca ma aflam in Tara. Repet, detin probe si pot indica surse precise, confirmate public si de catre complotisti, privind condamnarea cuplului Ceausescu la moarte inca din anul 1985. NU SE VREA AFLAREA ADEVARULUI, parerea mea.”. Noi i-am spus ca, dimpotriva, asta ne intereseaza. Si comentatorul nostru a venit cu o completare la marturisirile din “Gardianul”.

Cotidianul “Gardianul”, fost organ de presa aflat in proprietatea grupului de interese SOV, a fost ras de pe internet, ca si ziarul ZIUA. Dar articolul, un dialog intre ziaristul Dan Badea si Constantin Dobre, a fost salvat si il puteti citi pe forumul portalului PiataUniversitatii.com, unde este chiar dezvoltat de participantii la discutie.

In esenta, Constantin Dobre, astazi cetatean al Marii Britanii dupa ce a cerut si a primit azil politic in 1990, face afirmatii din categoria “dezvaluiri” care, in mod normal, din 2006 pana acum, ar fi trebuit sa suscite cat de cat atentia organelor de ancheta. Este vorba, in principal, de conspiratorii din Dosarul “Cloaca”, al agentilor sovietici de la “Stefan Gheorghiu”, la care se racordasera din 1981 Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Radu Nicolae, Ion Ionita, Stefan Kostyal (mentorul lui Vintu) si alti agenti, despre conjuratii de pe axa Focsani-Tescani dar si despre o acuzatie de tentativa sau instigare la asasinat, avandu-l ca tinta pe generalul Emil Macri, fostul sef al Direcției Contrainformații Economice a Departamentului Securității Statului, decedat pana la urma in conditii suspecte la 17 aprilie 1991, in stare de arest.

Macri, pe langa functia sa oficiala mai avea una, pe deplin conspirata, sustine Dobre, fostul lui informator voluntar si spargator al Grupului “Cloaca”: aceea de cadru special al UM 0110 “anti-KGB”, fiind de altfel si cel care l-a documentat pe Magureanu ca titirez al grupului conspiratorilor anti-Ceausescu. Dobre se pare ca il cunoscuse pe Macri in timpul grevei minerilor din 1977, cand fostul lider grevist a reprezentat minerii in negocierile cu Ceausescu si Verdet, care s-au desfasurat in mijlocul miilor de ortaci (vedeti foto). Cert este ca, in 1985, Dobre este student la “Stefan Gheorghiu”, unde este preluat de Magureanu, pe atunci asistent universitar, cu intentia fostului ofiter DIE si viitor sef al SRI de a se folosi de experienta rebelului de la Lupeni pentru eventuale miscari de strada care sa duca la rasturnarea lui Ceausescu. Tot atunci ii propune sa conduca impreuna viitoarele structuri de securitate ale Romaniei dupa eliminarea lui Ceausescu, sustine azi Dobre. Surse de la varful fostului DSS au confirmat pentru Ziaristi Online ca a existat intentia unui atentat la adresa lui Ceausescu din partea grupului conspiratorilor, pe linia militara condusa de agentul GRU Nicolae Militaru.

Personal, l-am cunoscut pe Constantin Dobre dupa scandalul generat de funestul Raport Tismaneanu in care fostul propagandist comunist – tot de la “Stefan Gheorghiu” si coautor al unei lucrari de indoctrinare comunista tot cu Virgil Magureanu – il dadea mort pe liderului minerilor din Valea Jiului. Acesta s-a suparat si, prin intermediul ziarului ZIUA, l-a obligat pe Tismaneanu sa-si modifice Raportul “Final”. Tot atunci Dobre mi-a relatat si mie istoria reprodusa de “Gardianul”. L-am sunat pe Magureanu – cred ca mai am si inregistrarea pe undeva – pentru a-l confrunta cu Dobre dar profesorul de sociologie si stiinte politice supranumit “sarpele cu ochelari” (si nu “cu clopotei”, cum gresit dar interesant apare in cartea sa de dialoguri cu Alex Mihai Stoenescu) a refuzat, afirmand ca “Dobre este un turnator al Securitatii”.

Aceasta afirmatie mi-a confirmat insa declaratia lui Dobre, ca el este cel care a refuzat sa tradeze Romania dupa ce a fost pus de Magureanu in contact cu doi rusi “kieveni” fiind apoi ridicat de Securitate din Cismigiu, pentru explicatii. Dobre sustine ca in cursul anchetei i s-a spus raspicat: „Sa nu indraznesti sa devii port-drapelul opozitiei rusnaco-jidanesti din tara asta, ca tandari te facem!“. Probabil aici “s-a spart” Dobre si astfel a ajuns la Macri informatia, care i-a transmis-o sefului DSS, Iulian Vlad, care i-a raportat-o presedintelui tarii, Nicolae Ceausescu. Care, in loc sa-i bage la zdup pe conspiratori i-a trimis pe la bai de sezut in provincie, pentru a fi deserviti de la Gospodaria de Partid Bacau, de exemplu, chiar de catre viitorul papusar al PSD, Viorel Hrebenciuc, cu prepelite si vinisor ca cerul gurii lor de un 23 august 1989, cand, ce sa vezi, la Tescani (100 km de Focsani), la o aniversara, au dat nas in nas cu Andrei Plesu chiar distinsii conspiratori Ion Iliescu si Virgil Magureanu.

E drept, Dobre sustine ca Securitatea era deja infiltrata la varf de agentii KGB, intre care il indica si pe viitorul fost prim adjunct al lui Magureanu la SRI, Mihai Stan (in realitate Gheorghe Stan, adjunct al lui Macri la DSS; Mihai Stan ii fusese student lui Magureanu si a lucrat in presa Ministerului de Interne, cu o exceptie de 1-2 ani cand a fost la Serviciul independent “D” – Dezinformare – n.n.), care, afirma Dobre, era chiar vecin cu cel pe care il urmarea, agentul GRU Nicolae Militaru. Cu cine a jucat, cu adevarat, Magureanu, este imposibil de demonstrat. Sau, cum raspune singur in cartea amintita la intrebarea daca a fost agent sovietic: “Ceea ce spun eu este ca nu veti gasi o dovada in acest sens”. Poate a fost propriul lui agent, asa cum lasa de inteles in volumul de amintiri din tinerete. Sau chiar un agent al istoriei, cum vrea sa ne convinga.

Astazi, ziaristi care si-au facut bine temele dau de inteles ca, totusi, Magureanu ar fi jucat dublu; la Focsani, cel putin. Posibil. In aceasta meserie in care cea mai buna minciuna este adevarul orice este posibil. Oricum, nu este absolut deloc clar ce l-a facut pe experimentatul si mai varstnicul activist comunist, membrul CC al PCR Ion Iliescu, sa-si riste cariera si viata, in plina dictatura, si sa se lase “racolat”, conform propriilor marturisiri, de care un biet asistent universitar de 40 de ani, protejat oficial la vremea aceea doar de “un evreu, care – ca si altii ca el -, dupa ce a facut o intreaga cariera marxist-leninista si stalinista, fiind partas la crimele impotriva unei natiuni, devine promotorul umanitatii”. Portretul tartorului “Stefan Gheorghiu”, Leonte Rautu, ii apartine lui Alex. Mihai Stonescu si este intarit de Virgil Magureanu in finalul cartii amintite, “Romania postdecembrista (1). De la regimul comunist la regimul Iliescu“, care a ramas tot la volumul I, din 2008 pana acum.

Cum il respect pe Virgil Magureanu asa cum trebuie respectat orice sef de serviciu secret care mai e si prieten cu prieteni mai mari de-ai mei am ales sa il impung pe aceste teme “live”, intr-o emisiune de la Realitatea TV, in care am fost plasat de realizatoarea Andreea Cretulescu intre fostul sef SRI, Virgil Magureanu, si fostul sef SIE, Ioan Talpes (care au ales insa mai mult sa se acuze reciproc ca au dat pe mana americanilor, sau rusilor – n-am inteles prea bine -, listele cu ofiterii romani acoperiti, asa numitele “fantome” din spatiul Occidental). Dar sa ne intoarcem la executie. In emisiunea cu pricina, care a avut ceva ecouri la vremea respectiva – cu toate ca a fost scurtata chiar in timpul transmisie in direct de la doua ore la doar 50 minute -, l-am cam fortat pe Virgil Magureanu sa explice ce a cautat la executia lui Ceausescu, dupa ce batuse tara, chipurile, pe traseul Focsani-Lugoj-Bucuresti. Cum intre timp emisiunea a fost inlocuita pe site-ul Realitatea cu o manea (desi i s-a pastrat adresa originala), singurul transcript disponibil este o varianta de print de la Horia Alexandrescu, in care trebuie sa schimbati diacriticele pentru a putea citi cursiv. Dar redau aici fragmentul legat de executia lui Ceausescu:

“Virgil Magureanu: Si numai atât. Din pacate caderea lui Nicolae Ceausescu si executia lui nu are legatura cu activitatea mea. Eu am fost prezent si am spus-o de nu stiu câte ori, v-ati facut probabil ca nu ati auzit, ca am fost prezent ca martor, fiind trimis acolo. Acolo am fost trimis, nu am fost dintre cei care am determinat în vreun fel executarea.

Victor Roncea: De cine ati fost trimis?

Virgil Magureanu: De catre cei care erau atunci în reprezentanta puterii provizorii.

Victor Roncea: Daca îi cereti domnului Ioan Talpes sa spuna de catre cine, spuneti si dumneavoastra de catre cine.

Virgil Magureanu: Sigur ca da. Ion Iliescu mi-a spus ca va trebui sa merg ca martor acolo, mi-a comunicat între altele, primul care mi-a comunicat a fost Voican Voiculescu, iar cel care mi-a spus imperativ ca fac parte din grupul care se va deplasa la Focsani (sic) atunci, cu acea ocazie, a fost Silviu Brucan.

Victor Roncea: Eu nu mai am nimic de adaugat. Perfect.

Andreea Cretulescu: Asa s-a scris primul an din istoria României…

Victor Roncea: Pentru ca si Silviu Brucan era agent sovietic recunoscut. Si am pus punct.”

Dupa noile acuze si dezvaluiri ale lui Constantin Dobre, pe care le redau integral mai jos, urmariti o foarte simpatica emisiune de-a lui Marius Tuca, din 1997, cu Ion Cristoiu si Virgil Magureanu, pe atunci proaspat demisionar de la sefia SRI si proaspat membru al Partidului Noua Romanie (sau Noua Republica?) al lui Ovidiu Trasnea – si el fost conspirator -, formatiune meteorica, care, mai tarziu, dupa ce s-a metamorfozat in diverse forme, a ajuns sa fuzioneze, ca “Alianta Nationala”, cu Partidul Democrat al lui Traian Basescu, cei doi monstri clasici ai politicii post-decembriste devenind, din nou, dupa 10 anisori, colegi de Partid. Ocazie cu care Boc s-a mutat in apartamentul lui Magureanu de pe Calea Victoriei.

Ce mi s-a parut simpatic in aceasta emisiune este ca, dupa ce am fost amuzati timp de doua decenii de faptul ca Magureanu il inunda pe vecinul sau Cristoiu (vezi declaratie Radu Moraru si marturie Marius Petrescu despre cum se beau tuici de impacare cu scuzele de rigoare dupa ce Magureanu il inunda pe Cristoiu, pe atunci red. sef. la “Scanteia Tineretului”) din acest video din 1997, pus in circulatie de Marius Tuca anul acesta, aflam ca, de fapt, Cristoiu il inunda pe Magureanu. In repetate randuri! Deci – acest blestemat “deci” – am aflat si ca apa curge-n sus. Of, vecinatatile astea, ce confuzii mai creaza: Stan cu Militaru, Cristoiu cu Magureanu, Rosca Stanescu cu Serghei Mesaros, Basescu cu Nastase… (V.R.)

Are cuvantul fostul conjurat Constantin Dobre:

La “Stefan Gheorghiu”
printre
Tradatori si Conspiratori

La inceputul verii anului 1985 am fost acostat discret de un student din judetul Salaj care mi-a soptit ca eram asteptat de „profesorul” (in realitate era doar asistent) Virgil Magureanu in sala de lectura a catedrei de „Doctrine politice, filozofice, sociale si economice contemporane”, cladirea veche de la „Stefan Gheorghiu”. Dupa o tirada de aprecieri, felicitari si exprimari de admiratie ca am avut curaj sa ma opun „pe fata tiranului Ceausescu”, in Valea Jiului, in august 1977, brusc m-a intrebat cum de am reusit sa „scot in strada” zeci de mii de mineri razvratiti. Necunoscandu-l dar si banuindu-l ca e unul din zecile de provocatori ai Securitatii care mi-au iesit in cale, m-am rezumat doar la generalitati, mentinandu-mi teoria spontaneitatii „iesitului in strada”.

Acea prima intalnire s-a terminat cu asigurari din partea lui Magureanu ca toata conversatia noastra va ramane secreta dar si cu rugamintea de a ne mai intalni, „tot secret, din cand in cand”.

La urmatoarea intalnire, V. Magureanu s-a lansat intr-o lunga si elocventa pledoarie impotriva lui Nicolae Ceausescu si a familiei acestuia care acaparase intreaga putere politica si de stat in Romania si care chiar de la inceputul alegerii acestuia in fruntea partidului si statului s-a „departat de statele fratesti” si ulterior s-a lansat intr-un „nationalism grotesc care n-are nimic de-a face cu marxism-leninismul si limitele acestuia, alienand astfel si natiunile conlocuitoare de la noi”. Magureanu a plusat afirmand ca „dictatorul Nicolae Ceausescu si-a semnat sentinta la moarte odata cu condamnarea interventiei fratesti pentru salvarea comunismaului in Cehoslovacia”, 1968. Sigur pe el, V.M. s-a declarat convins ca romanii s-au opus si se opun pe fata, „uite exemplul vostru, al minerilor Vaii Jiului, nu?”, dar si „pe ascuns aberatiilor, devierilor si megalomaniei lui Ceausescu si a celor care-l inconjoara”. L-am ascultat pe V. M. fara a-l intrerupe si dupa ce m-am despartit de el prima senzatie care m-a incercat a fost ca m-a luat drept idiot sau cel putin un student oarecare de-al lui spalat pe creier!

Urmatoarea intalnire a fost cea in care V. M., convins probabil ca ma capacitase, mi-a marturisit despre el si tovarasii lui care s-au opus si se opuneau pe ascuns lui Ceausescu chiar dupa primul an de la condamnarea invaziei „trupelor fratesti” in Cehoslovacia. Ca la inceput a trebuit sa se „identifice”, sa se „verifice si sa fie verificati de cine trebuia”, sa se „organizeze” si sa actioneze „unitar si hotarat” pentru scopul final al „decapitarii la varf”, „salvarea marxismului autentic” si „redirectionarea acestei tari catre marea familie frateasca”. Ca au fost mai multe tentative de inlaturare a lui Ceausescu pe cale militara in care a fost implicat, „fireste”, si cum el „a tremurat de frica in casa” asteptand sa fie ridicat de Securitate in urma complotului militar din ultimii doi ani si fusese „norocos” ca a scapat, „nici eu nu stiu cum”, zicea V. M.

In toamna aceluiasi an, 1985, V. M., radiind de bucurie si entuziasm, a tinut sa ma copleseasca cu o prelegere lunga despre „providentialul” Gorbaciov si zisele lui reforme de „glasnost” si „perestroika” si cum acestea se potriveau ca o „manusa” acelorasi scopuri si preocupari de viitor ale lui si tovarasilor lui care actionau „pe ascuns” impotriva „dictatorului” Ceausescu si „camarilei” acestuia. Ca acum erau mult mai bine organizati si chiar mai putin vulnerabili pe baza „asigurarilor ferme din afara”. Tot atunci mi-a spus ca dorea sa ma prezinte unei „persoane foarte importanta”, cand „se va ivi prilejul” si ca acea persoana „luminata” va fi foarte fericita sa ma „cunoasca” si sa-mi „stranga mana”. V. M. era convins ca „sfarsitul tiranului si a camarilei lui” se apropia „galopant”, ca „institutiile de forta” ale lui Ceausescu „dau semne de vulnerabilitate” si devin mai usor de „penetrat”, ca acela era momentul pentru „recrutarea” de oameni de „nadejde si sprijin” atat in aparatul de partid cat si in cel de stat si „reactivarea” celor care de-a lungul timpului „au dat semne de opozitie” fata de „clanul” Ceausescu pentru ca „vantul decapitarii si schimbarii este inevitabil”. Trebuia doar „asteptat semnalul” pentru a scapa „definitiv” de „Ceausescu si ai lui”.

23 decembrie 1985, sala de lectura din cladirea noua a bibliotecii Academiei „Stefan Gheorghiu”. Aceasta a fost data si locul unde V. M. mi-a oferit cartea „PUTEREA POLITICA SI SISTEMUL SOCIAL” cu dedicatia si semnatura sa: „Tovarasului Constantin Dobre, un modest simbol al consideratiei pe care i-o nutresc si un memento pentru idealurile noastre comune. Buc. 23.XII-1985, Virgil Magureanu” (vezi documentul atasat). Tot atunci mi-a facut confidente despre uciderea Ceausestilor si cum va arata si din cine va fi compusa „noua conducere”. A fost cea mai lunga, semnificativa si cruciala intalnire. V. M. mi-a marturisit ca „la varful” conspiratiei s-a luat hotararea ca Ion Iliescu sa devina noul presedinte al Romaniei si „prim – secretar” al CC al PCR, Nicolae Militaru ministru al Armatei si Petre Roman prim-ministru. De Ion Iliescu si Nicolae Militaru auzisem dar nu stiam cine era Petre Roman si am fost imediat lamurit: „un universitar foarte destept, fiu al unui ilegalist de nadejde”. Toti membrii CPEx al CC al PCR urmau sa intre la puscarie iar eu si Virgil Magureanu trebuia sa organizam si sa ducem la „bun sfarsit executia” cuplului Ceausescu dupa care urma sa fim numiti la conducerea „noilor servicii de Securitate nationala”.

In anul 1988 cand din automobilul ambasadei Ungariei la Bucuresti au fost aruncate manifeste anti-Ceausescu, V. M. era vizil bucuros, isi curata mizeria de sub unghii tot cu unghiile si zicea: „asta-i inceputul sfarsitului”, si repeta mereu „asteptam semnalul”. In acelasi timp, la „Stefan Gheorghiu”, alti conspiratori si tradatori jubilau si ei si nu-si mai ascundeau adevarata fata. De exemplu Iosif-Ioshka Boda, pro-decan la catedra de „Socialism stiintific”, ii dadea inainte cu apropourile despre Transilvania care „n-a cam apartinut Romaniei”, ca „fara Transilvania Romania s-ar cam reduce doar la Valahia” si ca „Basarabia ar fi o buna moneda de schimb cu Transilvania”.

In prima jumatate a anului 1990 l-am reintalnit pe Iosif Boda la Cotroceni in pozitia de consilier prezidential, pare-mi-se pe probleme de minoritati. A incercat atunci sa ma convinga ca impreuna cu Dan Iosif si altii sa infiintam un nou partid politic. Era nevoie de cat mai multe partide fidele Frontului. Tot atunci mi-a facut si marturisirea ca V. M. il invitase si pe el in conspiratie, ca „sa capeti si tu nitel capital politic”, Dar Boda i-ar fi raspuns ca el n-avea nevoie de asa ceva pentru ca el avea „vechi state de plata ca disident” in ce priveste „Transilvania si alte chestii”.

Brrrrrrrrrrr, ce fauna conspirationista si anti-romaneasca! Ce sa fi cautat eu in mijlocul acestor specimene? Numai daca mi-ar fi luat Dumnezeu mintile! Am ales sa fiu de partea cealalta, unde mi-au fost aratate dovezi incontestabile ca V. M. si colegii lui de conspiratie erau vartos conectati la KGB si ca adevaratul nume al lui V. M. era Imre Asztalos. Am facut aceasta alegere cu riscul oricaror consecinte, de atunci ca si de acum. M-am considerat si ma consider a fi roman adevarat si nimeni n-a putut si nu-mi poate lua acest drept. Atunci, ca si acum, am actionat si actionez in consecinta.

Asadar trebuie sa se stie, macar acum, cum a fost. Lichidarea fizica a Ceausestilor a fost hotarata cu mult timp inainte de 1989, asta-i ADEVARUL! Restul e doar consecinta hotararii de atunci, din 1985, a conspiratorilor ucigasi, tradatori si uzurpatori!

Constantin Dobre
28 Decembrie 2012

Exclusiv Ziaristi Online

Bonus: Magureanu, Tuca si Cristoiu