Alegerile care au ucis Opozitia
In ce masura alegerile mai pot schimba fata Romaniei? Cat mai cantaresc ele in balanta progresului? Aduc noroc sau ghinion?
La “Barnes & Noble” am dat peste o carte semnata de un castigator al Premiului Nobel pentru Economie, Daniel Kahneman. Si, curios, am inceput s-o cercetez, sa vad ce poate sa scrie un asemenea laureat.
Castigatorul Premiului Nobel pentru Literatura scrie despre literatura, nu?! Cel pentru Chimie e musai ca scrie despre chimie, iar Kahneman sigur ca scrie despre economie.
Dar m-am inselat. Kahneman face literatura. De cea mai buna calitate. Cartea lui se numeste Thinking, Fast and Slow, adica “Gandire, rapida si lenta”. E doldora de confesiuni. Si are mult umor. Parerile stiintifice, formulele matematice si silogismele pornesc de la intamplari simple de viata, cum ar fi un loc unde se retrage cateva luni pe an si merge pe jos pana pe un deal de unde se vede panorama oceanului (San Francisco Bay). In functie de dorinta de a parcurge mai repede distanta pana acolo, a ajuns sa strabata mila in 17 minute, fata de 30, cat dura initial. Si face o serie de consideratii despre “fast” si “slow”.
Asa cum si romanii ar putea spune cum se face istoria lor in aceste zile: dupa ce au dovedit o lentoare fara margini, iata, azi, par a fi mai rapizi. Dar cu ce consecinte este accelerata istoria? Suetoniu spunea: “Festina lente” (“Grabeste-te incet”). Cred ca noi putem fi exemplul ideal pentru paradoxul “grabeste-te repede” si “trage de timp” sau “fa-te ca lucrezi”, “ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim”, de unde vine si lectia fatala a temporizarii, fie in sport, fie in orice fel de activitate. A face lucrurile sa meraga cat mai incet, a devenit o dogma!
Dar Kahneman, in Thinking, Fast and Slow nu face politica, cartea fiind plina de emanatii subiective, de reflectii speciale. De pilda, la pagina 177 descoperim un eseu despre succes. Ce este succesul? Si raspunde: Succes = talent + luck, adica talent plus noroc.
Apoi mai e o formula, ce inseamna a avea un mare succes? Great succes = a little more talent + a lot of luck, adica un pic mai mult talent si o gramada de noroc.
Nu stiu ce sa spun, dar unde e munca, travaliul? Unde e acea formulare a lui Edison, ca succesul inseamna “unu la suta talent si 99 la suta transpiraie”?
Daca m-as lua dupa formula lui Kahneman, eu n-am avut nici o iota de noroc. Numai am trudit. Dar nu stiu unde am auzit sau citit, parca a spus-o Nicolae Iorga, ca norocul vine muncind, asa cum pofta vine mancand. Numai cine nu munceste nu are noroc.
Da, e si asta o formula, nu?! Care, din pacate, a fost complet deturnata la noi, fiindca s-a zis, numai cine nu munceste, nu greseste! Deci perfectiunea la romani (la tot mai multi) ar fi nemunca.
Am vazut recent un spectacol la Fred Torres Collaborations, de pe 29 St., Chelsea, numit “The Monkey Channel”, o piesa dansata, scrisa si regizata de John Byrne, cu artisti unul si unul, precum Debra Zalkind, absolventa a famioasei The Juilliard School. Insusi dansatorul John Byrne, care joaca in dublu rol, a facut coregrafia unor spectacole semnate de monstri scari, cum ar fi Elton John. Deci carti de vizita impresionante.
Ei bine, la acest spectacol, in care este vorba despre o drama in munti, unde o femeie este ucisa de o maimuta, nu am vazut decat 7 spectatori, desi biletul de intrare costa doar 15 dolari. Ce se poate spune, ca aceasta trupa nu a muncit, ca nu are talent sau ca nu are noroc?
In schimb, dupa spectacol, la intoarcerea acasa, in trenul S, din Times Square, cand am facut legatura intre liniile 1 si 6, era un tanar care a cantat cateva texte comice. Vagonul era plin, iar el a fost aplaudat si mai toti l-au rasplatit cu bani, fiindca le-a oferit buna dispozitie. Aceasta naveta (“Shuttle”) dintre linii cu trenul S dureaza circa un minut. Tanarul actor-cantaret si-a calculat perfect micul sau show, ca sa obtina un efect maxim. Ce a avut el? Probabil si talent, si noroc! Americanii rasplatesc cu entuziasm si respect o astfel de munca, nu o considera cersetorie, ci un job.
Nu stiu cum poate fi prins norocul, dar cred ca sunt mai multe feluri de noroc, poti sa nu faci nimic si sa-ti cada o comoara pleasca, dupa cum muncesti din rasputeri si nu se leaga nimic. Sunt oameni care nu cred decat in talent, altii numai in noroc, precum Liviu Rebreanu, care a scris cele mai bune pagini din literatura romana despre noroc. Ba el a realizat si un film numit “Ghinionul” (1913), cand a venit in Bucuresti si s-a angajat la studioul “Filmul de Arta Leon M. Popescu”.
Personajul principal, Rica Ghinion, jucat de vestitul Ciucurette, e un functionar care intarzie la slujba si tremura sa nu fie dat afara. Dar necazul e compensat de norocul de a gasi in birja cu care se deplasa un portofel cu zece mii de lei. Era acolo si o adresa. Pagubosul nu e altul decat fratele sau, Jean Ghinion, tata a 8 copii. Si Rica se duce sa-i inapoieze ce-a pierdut. Din portofel insa lipseste o mie de lei, care cazuse in birja. Si Rica e acuzat de fratele lui ca a vrut sa-l fure. Bataie, incaierare generala. Rica ajunge asa, batut si umilit, la slujba. Dar afla ca in acea zi nu s-a lucrat, fiindca a fost sarbatoare. Revine acasa, unde il asteapta birjarul cu mia de lei, pe care Rica i-o trmite fratelui sau, prin birjar, cu urmatorul bilet, pe care scrie: “Fir-ati ai dracului, pungasilor!” Toata lumea e cinstita, dar cinstea aduce numai ghinion, dovada ca in final Rica e batut de servitoare pentru ca s-a asezat in farfuria de supa, pe care a spart-o! “Degeaba, striga disperat Rica, sunt ghinionist!”.
Observam deci cum Rebreanu alterneaza intr-un mod caragialesc, extem de ingenios, norocul cu ghinionul. Evident, daca ai ghinionul sa fii contemporan cu Rica Basescu si Jean Pataputievici, poti sa muncesti si sa ai talent cu carul, ei nu-ti ofera nici o sansa sa realizezi ceva de soi pentru tara ta!
Cred ca se poate face o filosofie a succesului, insa ea trebuie sa se muleze pe viata. Nici o formula nu este sesam, cheia absoluta, altfel toti oamenii ar urma aceasta formula si ar avea succes nelimitat. Filosofia e valabila de la caz la caz. E posibil ca sansa sa-i surada nu unui frumos, ci uratului care tocmai acum da proba de casting. Va mai amintiti de Dentone al lui Alberto Sordi? Dar ce ziceti de un om insemnat care ajunge presedinte? Chiar ca asta e mama ghinionului pentru un popor!
Pe aceasta tema, a ghinionului, implicit a succesului si a norocului, Hollywood a facut mii de filme. Si e suficient sa pomenesc doar faptul ca exista un studio numit “Luck Films”, care produce 4-5 filme pe an pe acest subiect si care are drept mascota capul unui magar. Nu se spune si la noi ca daca vezi pe 1 aprilie un magar, ai noroc tot anul?! La fel si daca atunci cade un gainat pe capul tau. Si Anton Pann ne dovedeste cate astfel de formule populare tin loc de calauza productiva!
Despre poporul roman ce pot sa mai spun, daca privim prin prisma succesului istoria lui? Ca are talent cu carul, dar nu prea are noroc. Cel putin asta e realitatea din ultimii 70 de ani! Cand se poate spune ca a avut numai ghinion, cand la carma lui s-au perindat numai cizmari, activisti, marinari, unul mai pocit ca altul, care toti s-au straduit sa compromita democratia, care i-au indemnat pe romani sa nu se duca la urne, care au bagatelizat total forta votului. Mai mult, ei au imprimat poporului o gandire lenta, care l-a facut sa-si bata singur cuie in talpi. Iar cand trebuie sa gandeasca rapid, face numai gafe.
Vezi ce se petrece azi pe scena politica romaneasca. Toata populatia se ocupa de politicale, dar nu se duce la vot. Absenteismul o sa omoare democratia. Dar romanii sunt morti nu dupa democratie, talent, noroc si alte minuni, ci dupa barfa. Alegerile au devenit obiect de barfa. Cine are noroc la alegeri, are ghinion in viata. Sau invers. Barfa la romani tine loc de paine, arma, literatura. Nu m-as mira sa se faca dintr-o pacoste, un martir (evident, cu o “monitorizare” internatioala)!
Asa se intampla cand opozitia e tamaie sau dispare. Romanii au un exceptional talent de a crea o democratie originala: democratia fara opozitie. Ei nu suporta un alt punct de vedere. Ei au o singura dorinta, sa nu-i contrrazica nimeni, sa aiba intotdeauna dreptate si ultimul cuvant. De ce sa invete de la vecin? Nu vrea. Degeaba a spus Eminescu ca adevarul se afla intotdeauna in opozitie. Dimpotriva, romanii de azi aleg un drum fara adevar, adica fara opozitie. Acesta e curat ghinion, sa traiesti fara sa te opui.
Si marea consecinta a ghinionului este nemunca. Mai toti vor chilipir, nimeni nu prea mai munceste. Formula de viata a romanului a ajuns “lasa, ma descurc eu”. Asta presupune “noroc la furat”.
Nu exista oglinda mai potrivita pentru a dovedi ce inseamana gandire rapida si lenta decat ce se intampla azi in Romania. Toti asteapta o minune. Dar norocul vine muncind.
Grid Modorcea / Corespondenta de la New York
