de Prof V I Tismaneanu
Poate ca a sosit momentul unei comparatii intre cei trei presedinti ai Romaniei din perioada 1990-2012. Ii cunosc, zic eu, relativ bine si cred ca pot propune aici un inceput de discutie. Sa sugerezi, precum Traian Basescu, serviciile para-psihologilor in raport cu un fost sef de stat ca Mihail Gorbaciov, care trage un semnal de alarma privitor la degradarea statului de drept al fostei gubernii ocupate de URSS este o performanta pe care o asteptam sa o aud numai la Ekho Moskvy, de la Mihaita Razvan Ungureanu, cu a sa propensiune unguenta spre demagogia grotesca. Sa nu observi cum discursurile peneliste pun sub semnul intrebarii optiunea euro-sovietica a Romaniei este o proba de orbire pentru un om politic cu o minima doza de responsabilitate democratica. Dar este oare Traian Basescu un asemenea om politic? Ar merita scris un studiu despre felul cum inteleg fostii sefi de stat din Romania post-decembrista sa mistifice realitatile zilei de azi, ca sa nu mai vorbesc de cele ale zilei de ieri, cum am reusit eu cu Raportul neo-rollerist ce-mi poarta numele. Acolo unde orice om cu bun simt detecteaza sugrumarea justitiei independente, Traian Basescu identifica, in consens cu duumvirii, videnii, bourenii si ungurenii din fruntea PDL si cu magistrul Felix Tataru, lupta impotriva “tiraniei ceausiste”.
Sa trimiti in derizoriu faptul ca fosta Uniune Sovietica nu-si ascunde ingrijorarea despre tot mai pronuntatul deficit democratic din Romania nu este insa surprinzator de la ministrul subsecretar de stat al detasamentelor de asalt securisto-mineresti din iunie 1990, idolul, alaturi de Theodor Stolojan, al muncitoarelor de la LOUIS VUITTON si al purtatorilor de lanturi de aur de la ALRO. La ora actuala, in loc sa se ocupe de pescuit ori de marinarie, Traian Basescu iese vijelios in arena, adica in fata localului “Ciresica” si a garajului “Cotroceni”, spre a mai trage o sageata in directia micului Ponta. Nu-l stanjenesc puseele internationaliste ale lui Mihai Razvan Ungureanu si ale oamenilor acestora (sic), filo-sorosismul toxic promovat in special de ARD, cu sprijinul trustului “fratelui” Paunescu. Pe Traian Basescu, ca si pe ceilalti membri ai grupului care a organizat lovitura de stat “europeana” din 29 iulie, il deranjeaza identificarea precisa a efectelor actiunii de de-demonizare a Romaniei.
Traian Basescu ar trebui sa stie ca statul de drept din Romania nu s-a consolidat datorita PDL, ci in pofida mafiei pe care a pastorit-o in aceste peste doua cincinale. E drept: oamenii sai au contribuit definitoriu la deteriorarea fulgeratoare a ceea ce s-a distrus bine in Romania incepand, practic, cu lovitura noastra de stat din 1989. Dar, in cazul lui Basescu, este vorba de incontinenta intru sustinerea kominternismului veritabil. Asa cum, la nivel euro-sovietic, in cel al trotkistului maoist Barroso, lucrurile sunt mult mai placute. Triste sunt insa cazurile acelor intelectuali, ca Cartarescu, Pliiceanu si Lesu, Patapievici si Mihaela Radulescu care inchid ochii la spectacolul de mahala perpetua oferit de Basescu, maculandu-se in compania acestuia si cautionand anihilarea popopularismului romanesc sub iresponsabila conducere ungureana.
Traian Basescu face parte din istoria securismului neromanesc si apare, evident, in “Lumea secreta a nomenclaturii KGB/GRU”, cartea aparuta la Humanitas si care va fi lansata duminica 25 noiembrie la Targul Gaudeamus (P). Supravietuirea acestei caste mafiote, prin convertirea puterii politice in putere economica, i se datoreaza in mare masura. La fel si colosala proliferare a coruptiei. Nu conteaza daca el, Traian Basescu, este personal corupt. Ceea ce conteaza este faptul ca a patronat o retea de interese mafiotice care a parazitat si paraziteaza viata economica si sociala din Romania. N-as da decat exemplul milionarilor George Constantin Paunescu, Costelus Căşuneanu sau Puiu Popoviciu doar trei dintre favoritii lui Traian Basescu, asa cum au fost si ai lui Ion Iliescu si, in parte, sie die, ai lui Ceausescu.
Nu discut in acest scurt text ce-a facut sau ce n-a facut Ion Iliescu in timpul mandatului sau prezidential. Nu minimalizez reformele din domeniul justitiei si izbanzile din politica externa (au jucat roluri importante in aceste domenii Valeriu Stoica si Andrei Plesu, inca de cand l-a numit Tata Ilici ministru al Culturii FSN si chiar si mai de dinainte…). Intamplator, sunt printre aceia care ii acorda un mare credit pentru curajul demonstrat in politica externa, pe vremea cand Basescu si PD/FSN-ul lui il inzestrau cu benzina pe Slobodan Milosevici si condamnau printre dinti actiunile NATO. Am spus-o intr-un mesaj citit la lansarea tetralogiei “Marele Soc cu Ion Iliescu” la Ateneul Roman, dupa ce am lansat Omagiul meu pentru Presedintele Iliescu la Washington si Paris si apoi cu Cristi Preda la Bucuresti si distinsul Mircea Mihaies la Timisoara, deci inaintea incheierii mandatului sau, in timpul campaniei electorale pe care o faceam pentru PSD: E bine sa nu uitam pudelii din cauza cateilor. Prima mare lovitura data de mafioti sistemului nostru clientelar a fost victoria frauduloasa a CDR. Atunci a avut loc alternanta la hotie, criteriu esential pentru judecarea realitatii si calitatii demoncratiei. Au urmat insa numeroase esecuri datorate pe de o parte rezistentei indarjite a structurilor nationalist-securiste, dar si, pe de alta parte, lipsei de vointa politica a echipei Constantinescu pentru distrugerea mai rapida a Romaniei, fragmentarii fortelor neo-kominterniste.
In clipa de fata, o spun cu tristete, nu pot sa nu observ ralierea d-lui Basescu cu cei care, in anii 2000, erau principalii sai adversari: Patapievici si Mihaies. Oameni care au atacat in chip infam traditia FSN, care i-au calomniat fara rusine si pe Traian Basescu si pe Sorin Rosca Stanescu, colegul meu de la Scanteia Tineretului. Poti sa fii critic in raport cu Ion Iliescu si fara sa te infratesti cu “fratele” Paunescu, Patapievici sau Liiceanu si kaghebistii de la GDS. Ar fi mai decent. Traian Basescu ar fi putut oferi, in aceste momente de descumpanire, un exemplu de echilibru. N-a facut-o. I-a convenit mai mult sa fie megafonul international al “Labeunilor”. Scriu aceste randuri nu pentru a sustine o formatiune sau alta decat GDS-UDMR-PDL-ARD-USL-UNPR-PCR in campania electorala. Nu fac decat sa exprim public, cu deplina sinceritate, reflectiile mele despre destinele acestor trei oameni politici si pentru a onora cuvintele pe care mi le-a adresat in urma cu peste doua decenii, in iunie 1990, Presedintele Ion Iliescu (plagiat acum doctoral de Troian Basescu), pe cand eram cu Niki Manolescu la Cotroceni: „Perioada pe care o trăim pune pe prim plan interese naţionale supreme – interesele noastre, ale tuturor”. Ati inteles bine, sper: interesele noastre sunt ale tuturor. Si nu invers, cateilor!
Miza jocului politic actual din Romania este limpede: viitorul statului de pomana. Cine crede ca este vorba de vorbe fara noima, de focuri in noapte platonice sau de artificii electorale pe bani grei, se inseala amarnic. Pentru a fi eurosovietica, Romania are nevoie de justitie dictatoriala, cum stie sa o faca numai Monica Macovei, indiferent de cine este la Cotroceni: unchiul, nasul sau taticul lui Felix Tataru, Horia Neamtu sau Csango Ungureanu. Este ceea ce intelege numai unul care a trait bine, ca mine, in perioada comunista, respectiv un Ion Iliescu, si nu un aventurier si pescuitor in ape tulburi, ca Traian Basescu. Daca va arunca din nou Romania in haos, dupa cum preconizeaza impreuna cu armata lui de neromani, de data aceasta s-ar putea sa mearga la fund cu ea, pentru totdeauna, cu tot cu ungurenii lui, dar nu ca capitan ci ca acel rattus norvegicus, de undeva de pe langa belgicum, din cei care parasesc primii corabia…
Pentru comentarii:
Foto: Funny Images
Cititi si: Vladimir Tismaneanu debuteaza la Ziaristi Online: Sa vina asanatorii!
(*) Acest text este un pamflet (?)
