În 1978, cînd publica a noua ediție a tratatului “General urology”, savantul american Donald R. Smith nu bănuia ce legătură spirituală stă să se lege între el și doctorul Ioanel Sinescu. Peste numai douăzeci de ani, fără ca cei doi să se cunoască, apărea, la București, sub semnătura românului, un cărțoi aproape identic. Ideile lui Donald renăscuseră, dincolo de spațiu și de timp, în lucrarea lui Ioanel, cu o fidelitate de fotografie, nemaiîntîlnită pînă atunci decît la elevii care copiau la teze. Omenirea se mai confruntase cu minți înfrățite în jurul aceleiași idei, cu oameni care, de la distanță gîndiseră la fel – cum bine s-a văzut în teoriile Kant – Laplace, Leibnitz – Newton, Cauchy – Buniakovsky – Schwarz sau Dan Voiculescu – Maslow.

În 1998, așadar, “Urologia clinică” a lui Ioanel Sinescu revoluționa ipoteza gîndirii sincrone, relansînd, la zece mii de kilometri distanță de original, teoria plagiatului total. Odată apucat pe panta asta, Ioanel a ținut să facă din inovație un stindard și, cu o serie de autoplagieri, a introdus în istorie nu numai triplicatul, ci și cvadriplicatul. Parcă pentru a-i fi răsplătite aceste contribuții la știință, Ioanel Sinescu a fost făcut academician.

Colegul și partenerul lui de savanterii, profesorul Laurențiu Popescu, a manifestat și el sincronizări de gîndire. Prima dată s-a sincronizat cu Securitatea, adică el turna sub pseudonimul “Preda” exact aceleași lucruri pe care le nota ofițerul de legătură. Apoi, Laurențiu s-a sincronizat cu moda marilor descoperiri și a reușit să vadă la microscop ceea ce nimeni altcineva nu mai văzuse. Celebrele lui telocite-panaceu sînt cele mai necunoscute celule din corpul uman, niște chestii pe care știința mărturisește cu bucurie că nu le-a întîlnit niciodată. Societatea n-a rămas indiferentă la realizările lui Don Lorenzo și i-a îngăduit să se facă academician.

Ei bine, nici Ioanel și nici Laurențiu n-au ajuns degeaba academicieni. Odată pătrunși în instituție, s-au pus la pîndă la ușa ei, ca nu cumva unul care are opera științifică în regulă să intre fără voia lor. Pentru că joi, 15 noiembrie, au loc noi primiri la Academia Română, profesorul Irinel Popescu e defăimat în rețeaua de influență a cuplului, adică în Evenimentul zilei, B1tv și Nașul tv.

Irinel Popescu, părintele transplantului de ficat în România, a realizat miercuri, 14 noiembrie, primul implant de pancreas artificial în România. E a doua oară în lume cînd se execută o asemenea operație, prima dată fiind făcută în Germania. Impactul ei asupra viitorului medical e major, în România fiind 200 000 de diabetici dependenți de insulină.

Cu toate astea, nu e deloc sigur că Irinel Popescu va trece de poarta Academiei, cîtă vreme ea e vegheată de Ioanel Sinescu și Laurențiu Popescu. Poate doar dacă ar lăsa baltă știința și ar folosi bisturiul cu înțelesul pe care i-l dau cuțitarii. Cei doi briganzi l-ar înțelege mai ușor și, probabil, s-ar da la o parte.

Exclusiv online

Sursa text: Catavencii

Sursa video: YouTube