În locul cinematografului „Patria”, gogoşeria „Haşotti”
de Grid Modorcea
Ce miracol este filmul, o artă care poate salva vieţi omeneşti! Vă mai aduceţi aminte de cazul diplomaţilor americani luaţi ostatici în timpul marii revoluţii iraniene sub ayatollahul Khomeiny? La data de 4 noiembrie 1979, când revoluția iraniană atingea punctul său critic, militanții au atacat ambasada americană din Teheran, luând 52 de ostatici. În mijlocul acestui haos, șase americani reușesc să scape și să se ascundă în casa ambasadorului canadian, Ken Taylor. Realizând că este doar e chestiune de timp până când cei șase vor fi găsiți și cel mai probabil uciși, atât guvernul american, cât și cel canadian, roagă CIA să intervină. Agenţia apelează la specialistul de top în „exilări” Tony Mendez, cerându-i să vină cu un plan ca să-i scoată în siguranță pe cei şase din țară. Un plan cu adevărat incredibil, rupt din filme.
Dosarul a fost desecretizat de Bill Clinton şi el a devenit baza unui film senzaţional, Argo (2012), produs şi realizat de Ben Affleck, care deţine şi rolul principal. Ben Affleck este câștigător al premiului Oscar pentru filmele Oraşul și Good Will Hunting.
Însuşi preşedintele Carter cere să se găsească o soluţie. Sunt mai multe propuneri, dar proaste. O soluţie mai bună a găsit-o Tony Mendez, în timp ce vedea cu băiatul lui filmul Planeta maimuţelor. Şi se gândeşte să apeleze la un prieten de la Hollywood, autor de măşti SF.
Mendez s-a gândit la realizarea unui fals film, la înscenarea unui film SF. Însă avea nevoie de un producător credibil de la Hollywood, pe care l-a găsit, apoi de un scenarist, alegând din zeci de proiecte scenariul Argo, de la argonauţi. A mai ales un regizor, actori, costume, a realizat cât a putut de repede această echipă, a avut loc şi o lectură cu actorii în faţa ziariştilor, totul a fost înregistrat, popularizat. Între el şi prietenii lui s-a creat un dialog special, în care expresia „spargo” (adică să-i spargem!), a devenit laitmotiv.
Astfel pregătit, Mendez ajunge în Iran cu scopul să facă prospecţii pentru filmul Argo. Cei şase diplomaţi sunt „distribuiţi” în roluri de regizor, scenarist sau secretară de platou, iar Mendez de producător executiv. Au şi făcut o prospecţie în bazarul de la Teheran, cel mai mare din lume, iar a doua zi Mendez i-a scos din Iran cu o cursă de Zürich. Toată această aventură se petrece pe fondul celei mai isterice atmosfere, a urii fără margini a iranienilor împotriva americanilor, care nu-l extrădau pe şahul Reza Pahlavi.
Însă incredibilul a fost real, aşa ceva s-a petrecut în realitate, în perioada 1979-1981. Ostaticii au petrecut 444 zile de coşmar, la limita dinte moarte şi evadare, într-o tensiune tipic islamică.
*
Când am ieşit din sala de proiecţie, în faţa cinematografului „Patria”, pe stâlpul principal care susţine frontonul vechii clădirii (odinioară cinematograful se numea „Aro”, ajuns azi la o soartă de argonaut), am văzut un afiş uriaş, pe care scrie cu litere de-o şchioapă: „KM.O al libertăţii cinematografiei româneşti”. Adică acest loc, cinematograful „Patria”, a devenit „Kilometrul Zero al libertăţii cinematografiei româneşti”.
Mai mulţi sindicalişti, chiar şi acum, când citiţi aceste rânduri, poartă pe piept pancarde pe care scrie: „Greva foamei”. N-am mai văzut aşa ceva de pe vremea lui Dan Iosif! Această mişcare e făcută de sindicalişti, de cei care gospodăresc cinematografele şi vâră bani în conturile cineaştilor, care n-au mişcat un deget în sprijinul revendicărilor, cu Mungiu în frunte, aşa cum am arătat într-un reportaj anterior.
Toţi cei care trec prin faţa cinematografului „Patria”, pot citi şi alte texte revendicative şi revoluţionare, precum: „Cui ne vindeţi?”, „Nu distrugeţi cea de-a şaptea artă!” „Ce s-a întâmplat cu cele 139 cinematografe?” „Respectaţi cultura!”„Haşotti demisia!” „Opriţi mafia imobiliară!” De fapt, tot acest atac la adresa cinematografelor vine din partea acestei mafii, în care sunt implicaţi, spun sindicaliştii, ministrul culturii, Haşotti, şi chiar primul ministru, Ponta!
Sindicaliştii au cerut audienţă la ministrul culturii. Au fost refuzaţi. Au fost trimişi la Liviu Pop, ministrul relaţiilor sociale. „Un nesimţit, face unul dintre sindicalişti, un om cu părul cărunt. Cât timp noi, patru delegaţi, ne-am spus păsurile, el s-a scobit în nas. Aşa ceva n-am văzut în viaţa mea!” Şi acest scobitorist Pop a adăugat la sfârşit ceva memorabil: „Măi, băieţi, voi v-aţi făcut-o singuri, fiindcă Hoşotti nu poate s-o înghită pe Bikfalvi”.
D-na Maria Bikfalvi e preşedinta sindicatului Româniafilm şi directoarea cinematografului „Patria”. Ce legătură are sula cu prefectura? Dacă mie nu mi-e simpatic Sergiu Nicolaescu, să spunem, ar trebui să nu-i apreciez faptele, meritul lui în istoria filmului românesc? Dacă d-lui Haşotti nu-i este simpatică doamna Bikfalvi (o doamnă foarte plăcută) înseamnă că trebuie să desfiinţeze toate cinematografele, să facă din „Patria” o gogoşerie, aşa cum s-a jurat!? Cine a pus oare ochii pe acest spaţiu, ce fecală parlamentară? E firesc ca un Haşotti, ziceau sindicaliştii, să urască Patria, în contextul când ungurii lucrează pe faţă la federalizarea României!
Ce au devenit cele 139 de cinematografe vândute de guvernanţi acum câţiva ani? S-a ales praful de ele. Şi un director de cinematograf din provincie mi-a dat două exemple: Frumuseţe de cinematograf din centrul oraşului Curtea de Argeş, a devenit gogoşerie şi alte prăvălii! Le fel, în centrul oraşului Râmnicu Vâlcea, cinematograful a fost demolat! Au făcut în loc o berărie! Bună şi berăria, dar de ce nu au făcut-o în alt loc şi să păstreze cinematograful?!, am întrebat. Fiindcă trebuie să fie demolate toate construcţiile care s-au făcut de popor în comunism, mi-a răspuns directorul, asta este directiva, le stau în gât noilor guvernanţi! Tot ce-a construit poporul înainte de ei, nu e bun!
Cinematografiştii au devenit argonauţi. Ar trebui să plăsmuiască şi ei un scenariu precum Argo şi să-l ia ostatic pe Haşotti, poate aşa vor bloca mafia imobiliară. Dar oare pentru cât timp?! Oricum, să le urăm un senzaţional „spargo”! Realitatea bate adeseori ficţiunea, dar o şi hrăneşte.
Foto sus: Arhiva Foto Ro
