Energia negativă a românilor
de Grid Modorcea
Am revenit de curând acasă. Acasă? Oare aşa arată acasă? Imaginaţi-vă o expoziţie în buricul culturii, la Palatul Cotroceni, în care un domn cu papion (Vasile Parizescu) vorbeşte timp de o oră, iar vizitatorii pleacă unul câte unul, iar la sfârşit rămâne doar curatorul cu expoziţia.
O explicaţie ar fi că era foarte cald, 30 de grade, iar sălile Palatului nu aveau aer condiţionat, alta că vizitatorii, cei mai mulţi, erau paranghelişti, de teapa unuia Borşianu, veniseră să bea ceva, să se răcorească, dar cum au aflat că gazda nu le dă nimic, s-au strecurat cât au putut de repede spre ieşire. În fine, o a treia explicaţie ar fi varza de pe pereţi, o retrospectivă a graficii româneşti din toate timpurile.
Deodată m-a apucat nostalgia pentru vernisajele de la Gagosian Gallery, de la galeriile din Chelsea, din Soho, din Lower East Side, Greenwich Village, Tribeca şi alte locuri newyorkeze pe care cititorii, cei ce au tot urmărit comentariile mele, le ştiu. Mi-au revenit automat în minte retrospectivele de la MoMA, cum e ultima comentată de mine, despre genul numit „cadavre exquis”, unde i-am întâlnit şi pe românii Victor Brauner şi Jacques Hérold. Nu mai vorbesc de MET sau Guggenheim, de retrospectivele Jan Gossart, Cézanne, Van Gogh, Andy Warhol, McQueen şi multe, multe altele, despre care am scris în volumul „Fine Arts in America” (Ed. Aius, 2012).
Dar ce se vede la Bucureşti, e fără asemănare. Felul mozaical, ca un puzzle, cum au fost plasate sutele de lucrări ale zecilor de artişti prezenţi în expoziţie, e total nepotrivit, fiindcă nu pune în evidenţă valoarea, dimpotrivă, o anulează. Cu lucrările din expoziţia de la Cotroceni, galeriştii americani ar fi făcut o sută de expoziţii, nu una. Fiindcă acolo un perete e ocupat de un tablou sau două, pentru a putea să-i admiri toate calităţile. Varza sau ferparul pe pereţi nu fac parte din artă. Iar discursul d-lui Parizescu, plin de truisme, a impulsionat exodul vizitatorilor!
Nu mai e nici un secret că dl. Parizescu face aceste evenimente de la Cotroceni doar pentru sine. Parcă ar fi leit crochiul „Femeie” de Theodor Pallady. Iar ceea ce adună el şi pune pe pereţi, e în dezavantajul istoriei plastice româneşti, fiindcă expoziţia arată ca un cimitir cu multe cavouri. Sunt amestecaţi pictori de elită, precum Corneliu Baba, cu nulităţi ca Doina Podeanu. Dacă ar fi pus în acest cimitir şi o lucrare de Picasso, ar fi avut aceeaşi soartă. A încercat doar cu o singură lucrare, semnată de Marcel Iancu, să facă diferanţa. Dar e prea puţin.
Nu vorbesc de faptul că multe, foarte multe desene sunt lucrări de grădiniţă. Fanteziile lui Marcel Chirnoagă se zbat lângă mediocri! Prin acest fel aglomerat şi lucrările cu har îşi pierd valoarea. Stilul ghiveci nu este recomandat pentru artă. Nu cred că vreun colecţionar din lumea asta mare ar cumpăra vreo lucrare, poate cu excepţia lui Lucică Lunguilă, de care n-aţi auzit. Şi nici nu trebuie. Mediocrităţile n-au ce căuta pe eşafodul artei. Dar aici, în România, ele sunt fruntea. Am mai fost la o retrospectivă a pictorului Augustin Costinescu, de la Cercul Militar. La fel. Pe pereţi imitaţii, vechituri, ghiveci, iar în sală numai paranghelişti! Nu mai reiau cum are loc un vernisaj în America. E inadmisibil să faci o cogea retrospectivă şi să nu ai – nu un catalog –, măcar o foaie cu lucrările sau doar cu artiştii care expun!
Dacă în elita României este aşa, ce să mai spun de margine, cum e strada, cu ce sârg şi igienă fac reparaţiile zugravii în blocul în care stau, cum sunt alimentele, fără nici un gust. Credeam că numai eu simt asta, dar deunăzi m-am întâlnit cu Sergiu Nicolaescu, care îmi spunea acelaşi lucru: „Domnule, nimic nu mai are nici gust, nici miros! Unde mai sunt merele, perele, strugurii, prunele, roşiile şi legumele de altădată? Tot ce mâncăm e din import, nici un aliment nu mai are gust. E începutul sfârşitului! Cel puţin pentru mine. Eu n-am să mai apuc îndreptarea lucrurilor. E suficient să-i aud pe noii parlamentari cum vorbesc şi mă îngrozesc! Sunt bolnav de atâta mârlănie şi mediocritate! Regret că n-am plecat şi eu ca dumneata când a trebuit”.
Vreţi să continui cu impresiile?! Unde mai sunt „lecţiile” pe care mi le tot dau forumiştii când le transmit informaţii din America? Sunt câteva scenarii în care intră şi dispartiţia României. Dar fenomenul se petrece văzând cu ochii. Nu e nevoie de aceste scenarii de conjunctură internaţională, dizolvarea se petrece din interior, cu mediocrităţile la vedere, de la un Ion Cristoiu la un Dan Diaconescu (cei mai mediatizaţi intelectuali ai României, care cred că n-au mai fost la un spectacol sau n-au mai citit o carte de pe vremea când mulgeau vacile!).
Cât despre emisiunile TV, e tragedie, de la copierea modelelor străine la calitatea capatoşilor, a moderatorilor, ca şi a invitaţilor, cum se întâmplă şi la minunea zisă „Profesioniştii”! E o deprofesionalizare strigătoare la cer, pe toate planurile! Şi toţi se îngrămădesc, dau năvală, cum ar zice poetul, să-şi aducă aportul! Intelectualii de frunte ai ţării au fost înlocuiţi cu de-alde „cacartinau”, expertul în cartofi, care au ajuns la cea mai de jos treaptă a mizeriei intelectuale şi morale. Totul e deplorabail. O deziluzie fără margini.
Dacă în America te-ar auzi cineva că boceşti, cum se întâmplă aici la orice pas, cu oricine te întâlneşti, ţi-ar întoarce spatele. Vă imaginaţi că acolo cineva te invită la o cină şi stimabilul nu vine? Sau imaginaţi-vă că un editor a luat 30 de mii de lei să tipărească o carte şi de 4 ani nu a scos un exemplar. Iar un cocoraş tot face proiecte de cioară vopsită! Îi dai „The American Film” şi el plagiază, fără să citeze! Cazuri de rataţi care explică toboganul actual al noii Românii.
America e o ţară foarte tolerantă, dar nu-i suportă pe mediocri şi pe cei care bocesc. Până şi înmormântările sunt o sărbătoare de lumină, cum a fost la Whitney Houston. Nimeni nu are nevoie acolo de epave şi de bocete, de indivizi încărcaţi cu energie negativă!
Cauza răului este aici: în România, toţi, oricum, cei mai mulţi, sunt încărcaţi cu energie negativă. Ce bine, ce progres să producă nebunia asta? Am să va dau, cât stau în ţară, circa două luni, multe pilde de acest soi. Dimpotrivă, americanii sunt purtători de energie pozitivă, ei cultivă numai această calitate umană, singura creatoare, benefică.
Preluare Curentul
