Aşa cum am afirmat într-un articol postat pe blog în luna iunie, justiţia din România este o marionetă dirijată. Îmi menţin şi îmi asum în continuare aceste vorbe! Mai mult, am să vă dovedesc că afirmaţiile mele sunt justificate!
Ştiţi bine că am câştigat dosarul medical al lui Toni în decembrie 2011, dar l-am pierdut la recurs în vara acestui an. La 19 septembrie, Tribunalul Bucureşti trebuia să rejudece dosarul 59731/3/2010*, însă judecătorul Amer Jabre, cel care iniţial dăduse câştig de cauză familiei mele, a înaintat acest dosar completului imediat următor, “pentru termenul din 20.09.2012, C4 – CA, ora 8,30, în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării excepţiei de incompatibilitate”. Completul de judecată chemat să soluţioneze această problemă a admis excepţia invocată şi a înaintat dosarul Serviciului Registratură “în vederea repartizării aleatorii”. Toate bune şi frumoase până aici. Surpriza a apărut în momentul în care s-a produs “repartizarea aleatorie”. Tribunalul Bucureşti a stabilit ca dosarul să fie rejudecat la… 18 Noiembrie 2013! (http://tmb.ro/index.php/dosare_ecris?id_dosar=300000000490746) Adică la mai bine de un an de zile distanţă faţă de data la care scriu aceste rânduri. Aşa ceva este strigător la Cer! Pot sa înţeleg că pe masa justiţiei se află un caz “greu”, însă nu pot să accept această umilinţă! Deja ne judecăm pentru dreptate din martie 2010! Tot ce se întâmplă în jurul cazului “Toni Tecuceanu” pare cusut cu aţă. Nu pot să cred că magistraţii au atât de mult de muncă, încât nu pot judeca mai devreme acest dosar. În ritmul ăsta, vom ajungem să-i facem lui Toni parastasul de şapte ani, iar justiţia nu o să soluţioneze acest caz!
Politicienii au tot vorbit în ultimele luni de aşa-zisa “independenţă a justiţiei”, însă iată că totul se dovedeşte a fi o gargară de doi bani! Nu există aşa ceva! Cine e puternic, influent şi are un rang înalt în societate beneficiază de ajutor nelimitat din partea justiţiei române. Magistraţii au făcut încă o dată front comun cu Adrian Streinu-Cercel în încercarea disperată de a ascunde adevărul în privinţa morţii suspecte a lui Toni.
Pentru că individul din fruntea Institutului “Matei Balş” nu are cum să câştige pe bune procesul cu familia mea, magistraţii şi şefii acestora îl ajută să tergiverseze cauza. “Când nu poţi să câştigi un proces, tragi de timp la maximum”, mi s-a spus cândva. Asta face Streinu-Cercel.
Neavînd o soluţie în dosarul 59731/3/2010*, celălat dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Sector 2, rămâne suspendat. Astfel, acest “doctor Mengele”, cum este poreclit managerul de la “Matei Balş”, scapă de durerile de cap provocate de iminenta plată a unor daune morale, deloc mici, către mine şi familia mea. Mai mult, cu ajutorul acestor manevre, gen “repartizare aleatorie”, noi suntem legaţi de mâini şi de picioare vis-a-vis de accesul la dosarul medical al fratelui meu.
Chiar şi aşa, nu vom renunţa! Vom lupta până la capăt cu Credinţă totală în Bunul Dumnezeu. El ne dă ceva ce justiţia aservită lui Adrian Streinu-Cercel nu ne poate lua: PUTERE DE LUPTĂ!
Dreptate pentru Toni Tecuceanu!
Sursa: Paul Tecuceanu Blog