Kievul  crede in integrarea europeana a Ucrainei

Reputatul analist de politica internationala Corneliu Vlad in dialog cu ambasadorul Kievului la Bucuresti, ES Teofil Bauer

-La peste doua decenii de la proclamarea Republicii Ucraina, cum isi gestioneaza noul stat independent relatiile cu statele si institutiile interstatale din spatiul post-sovietic, in special cu Rusia, dar nu numai?

– Din momentul redobândirii independenţei statale, Ucraina a început edificarea relaţiilor cu celelalte foste republici sovietice în baza normelor dreptului internaţional, acordând o atenţie prioritară formării bazei juridice a relaţiilor bilaterale cu fiecare dintre noile state.

Bineînţeles că acest proces nu a fost lipsit şi de un element „sentimental”, deoarece era vorba despre relaţiile cu state, care până de curând, împreună cu Ucraina, erau componente ale unei entităţi statale comune, cu un spaţiu economic comun, pe teritoriul cărora au locuit şi locuiesc şi în prezent numeroase comunităţi de etnici ucraineni.

Pe parcursul acestor două decenii, cu toate republicile ex-sovietice au fost semnate tratate politice de bază, precum şi tratate privind frontierele de stat.

În relaţiile cu aceste ţări, Ucraina susţine în mod consecvent principiul integrităţii teritoriale şi inviolabilităţii frontierelor de stat.

Referitor la structurile interstatale care s-au creat în spaţiul ex-sovietic, poziţia Ucrainei este clară şi indubitabilă – noi participăm la activitatea acestora în măsura în care scopurile declarate coincid cu interesele economice şi de politică externă ale Ucrainei şi nu constrâng suveranitatea statului. Totodată noi subliniem că prioritatea principală în politica externă a Ucrainei este crearea, cu consecvenţă, a condiţiilor pentru integrarea europeană a ţării noastre.

– Cum se confrunta Ucraina cu efectele crizei mondiale in plan economic, energetic, social?

– Ucraina, ca oricare stat integrat în procesele economice globale, a resimţit din plin efectele actualei crize globale. Economia Ucrainei este în mare măsură orientată spre export – peste o treime din exportul ucrainean este orientat spre statele post-sovietice, mai mult de 25% spre piaţa UE şi tot atât spre statele asiatice. Din acest motiv, desigur, fenomenele de criză de pe pieţele tradiţionale ale produselor din Ucraina afectează cifrele comerţului exterior. Semnificativă în acest sens este dinamica creşterii exporturilor în condiţiile aşa numitului „al doilea val” al crizei globale: dacă în 2011 exporturile ucrainene de bunuri au crescut cu 33%, în primele 7 luni din acest an – doar cu 3,3%.

In acelaşi timp, dinamica economiei ucrainene continuă să prezinte o tendinţă pozitivă: în 2010 PIB-ul a crescut cu 4,2%, iar producţia industrială cu 11%, în 2011 aceşti indicii se ridicau la 5,2% şi 7.3%. Tendinţa pozitivă s-a menţinut si în 2012: în prima jumătate ale anului curent PIB-ul a crescut cu 2,5%, iar producţia industrială cu 0,4%. Îm face plăcerea să menţionez şi creşterea veniturilor populaţiei – în primele şapte luni ale anului curent salariul   mediu real a crescut în Ucraina cu 15,5% comparativ cu perioada respectivă a anului 2011.

–  Organizarea campionatului european de fotbal  a potentat imaginea pozitiva a Ucrainei; judecarea si condamnarea Iuliei Timosenko, pe care prestigiosul ziar francez “Le Monde” a caracterizat-o “fosta printesa a gazului, care  nu este nici Mandela nici Saharov” a generat reactii diferite si disproportionate. Cum se explica aceasta pozitie – nu unanima –  din  politica si presa occidentala?

– Organizarea împreună cu Polonia, a Campionatului european de fotbal Euro-2012 a fost, întradevăr, un eveniment important în istoria modernă a Ucrainei, care a demonstrat capacitatea Ucrainei de a realiza mari proiecte cu consecinţe relevante socio-economice şi de imagine, în termeni restrânşi.

Trebuie să recunosc faptul că judecarea şi condamnarea ex-prim-ministrului Iulia Timoşenko a avut în cea mai mare parte o rezonanţă inversă, deşi nu generală, în mass-media internaţională. Lăsând la o parte aspectul pur juridic al acestui dosar, deoarece nu sunt expert în acest domeniu, aş dori să subliniez faptul că ar fi logic să nu se confunde justiţia cu politica. Cu toţii avem dreptul să împartăşim diferite ideologii, să fim susţinători ai diverselor partide politice, de a concura în mod democratic pentru putere; cu toate acestea, nici unul dintre politicieni nu are indulgenţa de a încălca legile ţării şi de a evita răspunderea pur şi simplu pentru faptul că respectiva persoană este politician.

În Europa şi în lume sunt multe precedente când se deschid dosare penale şi au loc condamnări de politicieni. Acest fapt se confirmă şi prin recentele hotărâri judecătoreşti similare privind unor foşti prim-miniştri din România şi Israel. Cu toate acestea, reacţia comunităţii internaţionale şi a unor politicieni privind aceste precedente se deosebeşte foarte tare de reacţia lor la „dosarul Timoşenko”. În acest context, întrebarea “de ce?” rămâne retorică.

– Uniunea Europeana , si ea in criza, traverseaza un moment de dificultati si cautari. Cum  vedeti relatiile si colaborarea dintre Kiev si Bruxelles  in acest context?

– Merită de menţionat că fenomenele de criză au pătruns, evident, nu doar în spaţiul UE, dar practic în totul sistem economico-financiar al lumii.

În eforturile sale îndreptate spre depăşirea consecinţelor crizei economico-financiare mondiale, Ucraina se bazează, pe de-o parte, pe luarea măsurilor interne eficace pentru reformarea economiei naţionale, iar pe de altă parte, pe o colaborare reciproc avantajoasă cu partenerii săi internaţionali, între care Uniunea Europeană ocupă un loc considerabil.

Este destul de probabil că tocmai găsirea de către ambele părţi a unor soluţii comune pentru depăşirea fenomenelor de criză ar putea deveni un argument decisiv pentru avansarea uneia din priorităţile fundamentale ale politicii externe a Ucrainei – integrarea în spaţiul Uniunii Europene.

Din punctul meu de vedere, în acest context Ucraina a obţinut deja realizări evidente, printre care cea mai importantă este parafarea în 2012 Acordului de asociere dintre Ucraina şi UE, inclusiv Acordul privind zona de comerţ liber.

Pe acest fundal doresc să subliniez faptul că în Ucraina continuă adaptarea legislaţiei naţionale la standardele Uniunii Europene. Totodată, este aplicată pe o scară largă practica de asociere a Kievului la declaraţiile de la Bruxelles pe tema chestiunilor internaţionale (pe parcursul primelor opt luni ale acestui an, Ucraina s-a aliniat la peste 80% din declaraţiile UE).

Continuă dialogul politic pe problemele de control asupra exportului, în special în formatul Grupului de lucru din Comitetul Ucraina – UE pe probleme de control referitor la armament. Partea ucraineană asigură realizarea Planului de acţiuni Ucraina – UE în domeniul justiţiei, libertăţii şi securităţii. Se desfăşoară activitatea privind liberalizarea de către UE a regimului de vize pentru Ucraina. În cadrul conlucrării Ucrainei cu Europol, se află în faza de pregătire pentru încheiere Acordul privind colaborarea operaţională.

Prin asocierea Ucrainei la Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Energetice a fost iniţiată o colaborare cadru în acest domeniu; în special, implementarea cu succes a Memorandumului de înţelegere reciprocă dintre Ucraina şi UE pe problemele de colaborare în sfera energetică, continuă activitatea privind integrarea sistemului energetic al Ucrainei în reţeaua central europeană de energie electrică ENTSO-E. A fost iniţiat şi un program al UE sub genericul „Susţinerea în implementarea strategiei de transport din Ucraina”.

În cadrul colaborării în domeniul agrar este în curs de realizare proiectul „Armonizarea legislaţiei şi politicii de dezvoltare a teritoriilor rurale în Ucraina în conformitate cu standardele UE”. Continuă procesul de reformare a învăţământului superior, legat de intrarea Ucrainei în spaţiul unic european de învăţământ superior şi respectarea cerinţelor procesului de la Bologna.

Prin avansarea procesului de asociere politică şi integrare economică cu UE, Ucraina demonstrează totodată şi deschiderea de a participa la nivel european la identificarea căilor de depăşire eficace a dificultăţilor economice europene.

– Ce s-a facut si credeti ca mai trebuie facut pentru situatia minoritatilor nationale  din cele doua tari ale noastre?

– O variantă de răspuns laconic la întrebarea dvs. ar putea fi constatarea că Ucraina este unicul stat post-sovietic şi unul dintre puţinele state din Europa de Est, care a ştiut se evită declanşarea pe teritoriul naţional a unor conflicte interetnice. Cred că aceasta spune multe.

Din propria mea practică, întrucât am locuit şi am activat pe parcursul multor ani în regiunea polietnică a Cernăuţilor, pot să vă asigur,cu toată responsabilitatea, că nivelul de asigurare a drepturilor educaţionale , cultural-spirituale şi informaţionale ale persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, inclusiv comunitatea română din Ucraina, corespunde celor mai înalte standarde europene.

Ca o confirmare a celor spuse pot să amintesc următoarea statistică – numai în regiunea Cernăuţi funcţionează  74 de şcoli cu predare integrală în limba română şi 14 şcoli bilingve. Cadrele didactice pentru aceste unităţi de învăţămînt sunt pregătite de către universităţile din Cernăuţi, Ujgorod şi Izmail. Companiile regionale radio şi TV din Cernăuţi şi Ujgorod transmit în fiecare zi diverse emisiuni în limba română. Din bugetul de stat sunt finanţate 6 ziare în limba română. Practic în fiecare localitate cu populaţie preponderent de etnie română sunt lăcaşe de cult, în care slujba religioasă se ţine în limba română.

Partea ucraineană ar fi mulţumită dacă necesităţile identice ale celor 60 de mii de membri ai comunităţii ucrainene din România ar fi asigurate la acelaşi nivel.

Totodată, conştientizez, că ceea ce se face pe parcurs în acest domeniu specific este niciodată prea mult. Dar trebuie luate în consideraţie şi realităţile economice obiective, care creează anumite constrângeri, ce se răsfrâng nu numai asupra comunităţii române, ci asupra întregii populaţii a Ucrainei.

Aşi aduce aminte, că Kievul şi Bucureştiul, împreună cu experţii Consiliului Europei şi ai OSCE, au demarat încă în 2006 procedura de monitorizare comună a situaţiei asigurării drepturilor şi libertăţilor persoanelor aparţinând minorităţii ucrainene în România şi minorităţii române în Ucraina. Sper că odată cu acceptul părţii române de a relua această procedură, care a fost întreruptă la etapa finală în 2008, vom obţine nu numai o evaluare obiectivă a situaţiei, ci vom identifica în comun  şi căile de urmat pentru a ameliora condiţiile de conservare şi dezvoltare  de către minorităţile respective a culturii, limbii şi identităţii lor etnice. Aceasta ne va permite să evităm politizarea inutilă a domeniului respectiv de colaborare şi să soluţionăm problemele încă existente în cadrul instrumentelor bilaterale, cum este Comisia mixtă interguvernamentală ucraineano-română pe problemele minorităţilor naţionale.

– Cum apreciati stadiul, perspectivele si impedimentele din relatiile romano-ucrainene si ce va propuneti sa faceti, in demnitatea de ambasador la Bucuresti, in acest domeniu?

– Formatul prezentului interviu nu-mi permite un răspuns atotcuprinzător la întrebarea dvs. Şi totuşi, o să încerc să îl concentrez în felul următor: starea actuală a relaţiilor bilaterale dintre Ucraina şi România este mult mai avansată şi constructivă decât în perioada mandatului meu anterior de ambasador la Bucureşti, în 2004-2005. Perspectivele raporturilor dintre două ţări vecine şi popoare teoretic sunt aproape inepuizabile, iar obligaţia diplomaţiei este de a crea condiţiile necesare pentru materializarea acestui potenţial de colaborare.

Tocmai un astfel de mandat am primit de la preşedintele Ucrainei când am fost numit în funcţia de ambasador în România şi sunt dispus să-l îndeplinesc în totalitate.

În privinţa obstacolelor în calea dezvoltării relaţiilor bilaterale pot afirma că, aproape toate acestea au un caracter subiectiv şi de aceea nu pot fi trecute în categoria celor nerezolvabile. Cheile pentru soluţionarea lor se află la Kiev şi Bucureşti – important este ca aceste chei să fie rotite simultan în aceeaşi direcţie în ambele capitale.

La final, doresc să vă mulţumesc pentru interesul faţa de Ucraina şi relaţiile bilaterale ucraineano-române.

Interviu realizat de Corneliu Vlad

Citii si Patriarhul Daniel: Romanii din regiunea Odesa trebuie sa se bucure de slujbe in limba romana

de Ari Berg