A aparut Familia Ortodoxa, n3 44, dedicat Parintelui Sofian Boghiu, un sfant al inchisorilor. Din paginile revistei:

Deconstruirea României

În urma unor evenimente politice, Horia-Roman Patapievici, şeful I.C.R. (Institutul Cultural Român), şi-a anunţat la sfârşitul lunii iulie demisia din fruntea instituţiei pe care a condus-o mai bine de şapte ani, denunţând faptul că agenda cosmopolită a I.C.R. va fi înlocuită de noii guvernanţi cu o agendă românească. „O agendă europeană a fost schimbată cu una naţionalistă” a declarat D-l Patapievici, referindu-se la intenţia I.C.R. de a se ocupa de „identitatea naţională” a românilor din diaspora (măcar de-ar fi aşa! – cel mai probabil e doar o falsă „alarmă”…). Obiectiv intolerabil pentru fostul şef al I.C.R., care a promovat, sub patronajul direct al preşedinţiei României, unele din cele mai şocante şi dezgustătoare obscenităţi la adresa creştinismului şi identităţii româneşti, asupra cărora am atras şi noi atenţia încă din numărul-semnal al revistei. La mijloc se află o adevărată strategie de deconstrucţie a celor pe care ideologiile transnaţionale le numesc „miturile fondatoare ale naţiunii române”. Campania nu s-a rezumat doar la expoziţii hulitoare la adresa Sfinţilor şi a Maicii Domnului, ci, după cum era de aşteptat, s-a desfăşurat şi pe frontul istoric…

Ioan Bucur

Părintele Sofian de la Antim: „Întreaga ţară să fie un rug aprins de rugăciune!”

Să vă spun câte ceva despre Rugăciunea lui Iisus sau rugăciunea inimii, cum i se mai spune. Conţinutul ei este foarte scurt: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”. Unii caută să practice această rugăciune, dar cu nişte accente străine de duhul ei… un amestec de yoga şi de alte curente ale spiritualităţii orientale, care sunt foarte dăunătoare şi care falsifică rugăciunea. Pentru a deprinde corect această rugăciune, eu recomand trei cărţi: „Pelerinul rus”, „Sbornicul” şi volumul opt din „Filocalie”, care se ocupă special de rugăciunea inimii, în toate variantele ei. Cine practică Rugăciunea lui Iisus după indicaţiile din aceste cărţi, merge pe o cale sigură şi bună. Cine urmează alte sfaturi, poate greşi.

Celor care practică Rugăciunea lui Iisus li se întâmplă adeseori să se trezească noaptea din somn şi, când se trezesc, se pomenesc că rugăciunea se rosteşte singură înlăuntrul lor, aşa cum auzim bătăile inimii, fără controlul sau comanda noastră. Şi se produce acolo o mare bucurie, o năvală de lumină duhovnicească şi te trezeşti cântând „Sfinte Dumnezeule” sau „Apărătoare Doamnă”… Şi încep să se nască în noi gânduri frumoase, gânduri cu adevărat dumnezeieşti, şi simţim pe deplin harul care se revarsă în noi. Iar pe ultima treaptă a rugăciunii, această stare e însoţită şi de vederea Luminii dumnezeieşti.

Din „Părintele Sofian” (Ed. Bizantină)

Ce înseamnă să fii părinte duhovnicesc?

Părintele Constantin Coman, Biserica „Sfinţii Voievozi”, Bucureşti: „Duhovnicul este confundat cu preotul care săvârşeşte Taina Sfintei Spovedanii”

– Părinte, aproape 20 de ani v-aţi spovedit la Părintele Sofian… Puteţi să vă consideraţi ucenic al Părintelui?

– Mi-ar fi plăcut foarte mult, dar, deşi formal am fost, nu mi-am asumat cu foarte multă responsabilitate postura de fiu duhovnicesc, în sensul că ar fi trebuit să intru într-o desăvârşită ascultare şi să mă supun voinţei dânsului în toate, ceea ce nu s-a întâmplat.

Am avut, să zic aşa, un demers autonom, întemeiat pe propria-mi voinţă. Acum înţeleg mai clar ce înseamnă „fiu duhovnicesc” – şi cred că nu se epuizează condiţia de fiu duhovnicesc în aceea că te spovedeşti la cineva, ci în aceea că eşti în ascultare de cineva, cum este Fiul lui Dumnezeu ascultător de Dumnezeu-Tatăl. Adică îţi asumi filiaţia duhovnicească. Sigur, mă mângâie faptul că am fost sub epitrahilul Părintelui Sofian atâţia ani, a fost un foarte mare dar, poate cel mai mare dar duhovnicesc… Nu l-am folosit, aşa cum suntem ingraţi şi netrebnici în viaţa asta, că ne dă Dumnezeu foarte multe, dar n-avem suficientă trezvie şi aşezare duhovnicească ca să ne folosim cum trebuie. Dar am rămas cu acest dar, rămân şi cu amintirea frumoasă în continuare şi îl pomenesc la fiecare Liturghie cu acest sentiment, că am ucenicit în jurul dânsului.

Consemneaza Gheorghe Fecioru

Sursa: Famila Ortodoxa

Din nr 43, va recomandam:

Preoti marturisitori in drum spre sinaxare

In dictionarul statistic “Biserica intemnitata. Romania: 1944- 1989″ se afla inregistrate 2544 de persoane dintre care 1725 de preoti ortodocsi. Lista ramane deschisa. Se vorbeste de cel putin 2500- 3000 de clerici si monahi intemnitati in perioada 1948-1964. La Aiud, la inceputul anilor 1960, s-a facut un recensamant al celor care erau inca vii: unul din zece detinuti era rasofor. In studiul introductiv al dictionarului amintit sunt mentionati si 31 de ierarhi ortodocsi scosi din scaun (sechestrati sau exilati, unii morti in imprejurari pe cat de obscure pe atat de suspecte , ca Grigore Leu, Irineu Mihalcescu sau Nicolae Popoviciu).

Preot Ioan Irimia

Comandati revista la Familia Ortodoxa Ro