Armata siriană a recâştigat cartierele creştine din oraşul Aleppo după lupte grele cu rebelii, în care au fost distruse mai multe case. „Am avut cele mai rele zile din viaţa noastră” a spus Sonia, soţia unui om de afaceri din partea de nord a oraşului, care este şi capitala comercială a Siriei, Agentiei France Press.
„Dacă aceste case ale noastre nu ar fi contruite ca nişte fortăreţe, noi am fi morţi. Intrarea este foarte rău avariată. Nu am putut dormi toată noaptea” a spus un resident din Telal. Armata Siriană Liberă (rebelii) a încercuit cartierul Sulamaniyeh, unde majoritatea locuitorilor este creştin-armeană, loc unde sunt multe mănăstiri vechi şi Catedrala Greco-Catolică Melkită.
Episcopul Catedralei din Farhat Square, a fugit din cauza rebelilor si a comentariilor sale pro-regimul lui Assad.
„Luptele de luni şi marţi au fost foarte violente, şi au durat multe ore până armata a reuşit să respingă rebelii” a spus un localnic. Câteva zeci de rebeli au fost luaţi prizonieri.
De vreme ce majoritatea suniţilor din Aleppo simpatizează cu rebelii, creştinii din centrul oraşului îl sprijină pe preşedinte, de frica islamizării ţării în eventualitatea plecării acestuia.
Minorităţile creştine din Siria sunt într-un continuu pericol, mai ales oraşul Aleppo. Cei 1,5 milioane de creştini din această ţară sunt ţinte vii pentru atacurile ambelor tabere şi sunt acuzaţi de rebeli că ajută “regimul brutal al lui Assad”.
Mar Gregorios Yohana Ibrahim, Arhiepiscopul de Aleppo, a spus reporterului Aaron Schachter despre continua presiune auspra creştinilor ortodocşi şi despre pericolele care îi aşteaptă dacă preşedintele Bashar al Assad nu va mai fi la putere.
„Sunt îngrijorat, însă cred că până acum creştinii au refuzat să ia parte în acest război sectar. Şi noi, creştinii, refuzăm să primim arme” a spus Mar Gregorios Yohana Ibrahim. „Însă printre soldaţi există şi creştini şi nu putem să le spunem să nu lupte”.
Arhiepiscopul a vorbit despre miile de creştini ucişi în Homs (istorica Emessa), despre răpirile tot mai dese pe criterii financiare şi despre uciderile celor care nu plătesc recompense. El însă a vorbit şi despre speranţa creştinilor în mântuirea prin Hristos, şi de reconcilierea tuturor oamenilor în pace şi armonie.
Creştinii din Siria, aflaţi într-o relativă pace în timpul regimului lui Assad, se tem de escaladarea tensiunilor anti-creştine şi de persecuţie, informează Doxologia.ro într-un articol preluat de pe site-ul www.christianpost.com.
Extremiştii musulmani au declarat deja că imediat după înlăturarea lui Assad vor islamiza masiv ţara. Mii de oameni au părăsit deja ţara de frica persecutorilor. Este Siria un nou Irak, acolo unde sute de mii de creştini au plecat din ţară? Da, conform experţilor în istorie şi politică.
Un episcop sirian a vorbit pentru organizaţia creştină Aide to the Church in Need (CAN – Ajutor Bisericilor în nevoie), afirmând că se teme împreună cu credincioşii săi că va fi un exod în masă al creştinilor, similar cu cel care s-a întâmplat în Irak după invazia Statelor Unite şi fuga lui Hussein.
Amândouă ţările au avut o populaţie semnificativă de asirieni creştini. De altfel, mii de irakieni au găsit refugiu în Siria, acolo unde vine pericolul acum. Siria are acum 2,5 milioane de creştini care au trăit în mod tradiţional în ţară de sute de ani. Siria a fost una dintre cele mai liberale şi tolerante ţări în Orientul Mijlociu. Assad a împiedicat grupările islamiste radicale să atace comunităţile de creştini, aşa că toleranţa în Siria a fost predominantă.
Episcopul – al cărui nume nu a fost făcut public din raţiuni de securitate – a spus că sectele radicale islamiste deja ameninţă creştinii cu represalii pe scară largă în cazul căderii lui Assad. „Noi, creştinii au trăit în pace cu toţi în Siria şi vom continua să slujim ţara şi pe oamenii săi”.
Creştinii în Siria reprezintă aproximativ 10 % din populaţia ţării. Asirienii creştini sunt o comunitate tradiţional răspândită în Siria, Iran, Irak, Liban şi Turcia, dar şi în diasporă în alte părţi ale lumii. Agenţia Asiriană Internaţională a avertizat că există un model de „sacrificare” a creştinilor în Orientul Mijlociu pentru scopuri politice, mai ales după tulburările de după Primăvara Arabă.
Surse: www.persecution.org si http://theorthodoxchurch.info via Doxologia si Basilica.ro
Traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati