Proiectul minier de la Roşia Montană rămâne, în continuare, suspendat, după ce autorităţile au tot evitat să ofere Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) un răspuns, în ultimii ani. Dragoş Tănase, directorul general al companiei, ne-a declarat că RMGC aşteaptă în continuare decizia autorităţilor şi că acţionarea statului român în judecată pentru tergiversarea proiectului nu este un scenariu de lucru pentru companie în acest moment.
Oficialul RMGC ne-a răspuns şi unor întrebări pe marginea unor subiecte abordate de-a lungul timpului de ziarul BURSA despre posibilitatea extragerii aurului fără cianuri (invenţia româ-nului Nicolae Costache), conservarea patrimoniului şi siguranţa barajului de decantare.

*  Interviu cu Dragoş Tănase, directorul general al RMGC
Reporter: Ce se întâmplă cu proiectul minier de la Roşia Montană? Ce semnale aveţi de la autorităţi?
Dragoş Tănase: 2011 a fost un an în care procedurile în cadrul evaluării de mediu au progresat, după ce au stagnat o bună perioadă de timp, fiind începute în 2006. Am intrat deja în al şaptelea an de evaluare de mediu, ceea ce este mult…Aşteptăm, în continuare, un răspuns.
Practic, în 2011, am trecut prin toa-te capitolele studiului de impact asupra mediului, am răspuns la toate întrebările primite de la membrii Comitetului de Analiză Tehnică din Ministerul Mediului şi aşteptam finalizarea acestei evaluări, lucru anunţat de autorităţi la momentul res-pectiv.
Considerăm că, la un moment dat, România nu va putea refuza şansa de creştere economică pe care o are în industria minieră, fie din proiecte gen Roşia Montană, fie din alte proiecte de exploatare a metalelor preţioase.
Deocamdată nu avem semnale, nici de la Ministerul Mediului, nici de la Ministerul Economiei privind proiectul Roşia Montană.
Reporter: Există pârghii juridice prin care puteţi ataca statul român, în cazul în care, în continuare, autorităţile amână să se pronunţe asupra proiectului?
Dragoş Tănase: Nu am făcut această evaluare. România, intrând în Uniunea Europeană, trebuie să respecte legea, să-şi respecte angajamentele. Din moment ce avem o licenţă acolo, ne aşteptăm la un răs-puns, “da” sau “nu”.
Dacă există pârghii juridice în acest sens, nu pot să mă pronunţ.
Probabil că, dacă o să ajungem în această situaţie, o să consultăm avocaţii şi o să vedem ce este de făcut în momentul respectiv. Dar, deocamdată, acesta nu este un scenariu de lucru pentru noi. Scenariul de lucru pentru noi este autorizarea proiectului minier, mai ales în contextul crizei economice.
Reporter: În septembrie anul trecut, omul de afaceri Nicolae Costache s-a întâlnit cu reprezentanţii Ministerului Mediului şi ai RMGC să prezinte o nouă tehnologie de extragere a aurului din minereu, care nu utilizează cianura. Deşi Nicolae Cos-tache a stabilit, împreună cu reprezentanţii din minister, o întâlnire pentru testarea acestei tehnologii, ea nu a mai avut loc. Este RMGC dis-pusă să testeze această tehnologie?
Dragoş Tănase: În prezent, în lume, funcţionează 500-600 mine de aur care folosesc tehnologii dovedite. Uniunea Europeană oferă statelor din interiorul ei un set de tehnologii, “best available tehnics”. În acelaşi timp, diverse metode propuse pentru extragerea aurului se află în diverse faze de laborator, să zic aşa. Unele sunt doar concepte pe hârtie, nu sunt dovedite în alte exploatări aurifere.
Nu am refuzat niciodată dialogul cu aceşti inventatori. Nu este vorba doar de domnul Costache, mai sunt şi alţi promotori ai unor metode noi de extragere a aurului.
Haideţi să vedem şi noi proiectul-pilot al lui Nicolae Costache, precum şi un exemplu de exploatare în altă parte. Am fi primii care am adopta o tehnologie diferită decât cea pe bază de cianură, atâta timp cât s-ar preta zăcământului de la Roşia Montană.
Reporter: Va încheia RMGC o asigurare de mediu, în eventualitatea producerii unui accident pe Valea Cornei, locul unde este proiectat să fie construit iazul de decantare, dacă proiectul minier va fi aprobat de autorităţi?
Dragoş Tănase: Barajul de la Valea Cornei este proiectat să rezis-te la un cutremur de gradul 8 pe scara Richter. Teoretic, pe Valea Cornei, este posibil un cutremur de maxim 5,6 grade pe scara Richter. Ca să ai un accident ecologic, îţi trebuie un cutremur mai mare care să dărâ-me barajul.
Având în vedere că barajul va fi format din arocamente, nu ar exista o prăbuşire ca la un baraj hidrologic, în cazul unui accident, ci o tasare a rocilor respective. În plus, în aval de baraj, va exista un container secundar, cu o capacitate de 50.000 de metri cubi, unde se va revărsa conţinutul lacului de decantare, în caz de accident.
Mai mult, barajul pentru lacul de decantare va avea o capacitate excedentară, care ar putea fi umplută de apa provenită de la două ploi puternice, posibile, fiecare, o dată la 10.000 de ani.
Chiar şi aşa, presupunând că aces-te ploi s-ar produce, că barajul s-ar umple, atunci apa s-ar deversa din barajul secundar în trei lagune, a căror capacitate însumată este, de asemenea, de 50.000 de metri cubi.
Presupunând că şi acestea sunt pline şi apa merge mai departe şi se deversează în Arieşel, urmare a volumului foarte mare de precipitaţii necesar pentru o asemenea deversare, conţinutul de material poluant ar fi mai mic decât standardul de râu. Adică inofensiv.
În cazul unui astfel de scenariu, trebuie să ai două evenimente probabile ca să se producă deversarea: un cutremur mai mare de 8 grade, care să producă o ruptură în baraj, şi o cantitate enormă de precipitaţii în acelaşi timp – cu o probabilitate însumată de 1 la 100 de milioane de ani.
Mai trebuie menţionat că cianura va fi folosită doar în uzina de preparare a aurului, în circuit închis.
Practic, aurul se extrage cu cianură în această uzină. Apoi, minereul din care s-a extras aurul va intra în staţia de neutralizare a cianurilor, astfel că va rezulta o concentraţie extrem de mică din această substanţă. Vor rămâne undeva la 5-7 miligrame de cianură pe litru, la jumătatea limitei impuse de Uniunea Europeană, de 10 miligrame pe litru. Sperăm, totuşi, să obţinem o medie de 3 miligrame pe litru.
Reporter: Până la urmă, are în vedere RMGC încheierea unei asigurări de mediu, în cazul în care s-ar produce o calamitate la Valea Cornei?
Dragoş Tănase: În cazul Roşia Montană, vom pune bani deoparte pentru reabilitarea mediului. La aces-te sume vor avea acces autorităţile române. De altfel, planul de închidere a lucrărilor miniere stabileşte că o să lăsăm totul verde în Roşia Montană.
În ceea ce priveşte asigurarea de mediu, când vom primi acordul pentru proiect, vom lua o decizie şi în ceea ce priveşte asigurarea de mediu. În orice caz, vom respecta întrutotul prevederile legale în vigoa-re în acest sens.
Reporter: Care este planul RMGC de reabilitare a mediului la Roşia Montană, în cazul în care primiţi aprobarea pentru începerea proiectului?
Dragoş Tănase: În carierele Orlea şi Jig, exploatarea se va face pe un versant. În planul de închidere a carierei, la Jig, reumplerea se va face aproape pe conturul vechii pante. În momentul în care facem revegetarea, nu o să-ţi dai seama că aici a existat o carieră minieră.
Şi în cazul reumplerii carierei Orlea, după revegetare, nimeni nu o să-şi dea seama că a fost carieră acolo.
În cazul carierei Cetate, o să luăm apa din iazul de decantare, o să o tratăm şi o să o punem acolo. Astfel, Cetate va fi un lac, cu pereţii revegetaţi. Masivul Cârnic va avea aproximativ aceeaşi înălţime ca în prezent, pentru că va fi exploatat parţial. Aşadar, pe o parte va arăta ca o terasă, ca un amfiteatru, care va urca în trepte înalte de 10 metri.
Reporter: Care sunt obiectivele de patrimoniu propuse de RMGC pentru conservare?
Dragoş Tănase: Zona Piatra Corbului este zonă istorică protejată. Zona Centrului Istoric din Roşia Montană este de asemenea protejată, iar aici sunt cele mai multe obiective de patrimoniu: casele monument istoric, zona de galerii romane Cătălina Monuleşti, Tăul Brazi, Tăul Mare.
Menţionez că proiectul iniţial proteja doar 50 de hectare din zona Roşia Montană. Ulterior, suprafaţa protejată a fost extinsă la 130 de hectare.
În subteran, există o zonă de galerii romane, iar arheologii au concluzionat că cele mai importante dintre ele sunt în zona protejată. Complexul din Cătălina Monuleşti, unde au fost des-coperite cele mai mult tăbliţe cerate, intră în această zonă.
În zona Carpeni, au fost descoperite fundaţii de case romane. Tot acest parc arheologic este necercetat.
Mai mult, prin proiectul nostru, avem puse la dispoziţie toate fondurile pentru cercetare.
Mai avem ca obiectiv de valoare protejat monumentul funerar de la Tăul Găuri, un mormânt circular (acolo a fost înmor-mântată o persoană de rang înalt). Aici o să finanţăm un muzeu.
Reporter: Ce obiective istorice vor dispărea în urma exploatării?
Dragoş Tănase: În jurul Văii Roşiei avem o reţea de galerii subterane, dispersate, care însumează 140 de kilometri. Unele dintre ele sunt galerii din timpul comunismului, altele, galerii romane. Acestea din urmă însumează, din fragmente discontinue, 7 kilometri şi au caracteristici similare.
O să dispară, în urma exploatării, o parte din reţeaua de galerii care se află sub Cârnic şi care au caracter repetitiv. Dar să nu uităm că ştim galeriile romane din Cârnic pentru că noi le-am cercetat, în urma unei investiţii de câteva milioane de dolari.
Concluzia: arheologii propun spre conservare un segment de galerii romane care au valoarea cea mai mare de patrimoniu.
Reporter: Dacă începe exploatarea minieră, Muzeul Mineritului Aurifer Roşia Montană o să dispară?
Dragoş Tănase: Nu. Expoziţia care este afară, în curte, nu dispare. Piesele vor fi mutate într-un muzeu, în centrul istoric din Roşia Montană.
Reporter: Dar partea din subteran, galeriile deschise acum spre vizitare, or să mai existe?
Dragoş Tănase: Şi acum, dacă o să mergeţi în Cătălina Monuleşti, o să puteţi merge în subteran, să vizitaţi câteva sute de metri de galerii romane, de valoare mult mai importantă decât galeriile de la Muzeul Mineritului. Încă o dată, sunt 140 km. de galerii cercetate. Accesul din cadrul Muzeului Mineritului este doar una dintre intrările în această reţea complexă de galerii subterane.
Reporter: Masivele Orlea şi Cârnic sunt obiective de patrimoniu, protejate prin lege. Nu ar putea exis-ta o soluţie să fie protejate, în întregime, poate prin practicarea unei exploatări în subteran?
Dragoş Tănase: Proiectul nostru propune salvarea, cercetarea celor mai importante obiective de patrimoniu din Roşia Montană. Noi am investit până acum în jur de 30 milioane de dolari doar în patrimoniu. Investiţia finală se va ridica la 100 de milioane de dolari.
Aceasta este o variantă.
Cealaltă variantă este să nu facem mina, şi atunci hai să vedem cine va investi 100 milioane de dolari în următorii ani la Roşia Montană, în condiţiile în care statul român alocă câteva sute de mii de dolari pe an pentru toate cercetările arheologice din România.
Ori dăm drumul la mină şi salvăm cea mai mare parte din patrimoniul din Roşia Montană, ori nu facem nimic.
Spunem că vrem să salvăm tot, iar rezultatul va fi că nu am salvat nimic, pentru că patrimoniul se degradează.
Reporter: Justin Andrei, fostul director al Institutului Geologic al României, ne-a declarat că rocile din care este formată Valea Cornei sunt permeabile, astfel că este posibilă contaminarea apelor cu cianură. Cum comentaţi?
Dragoş Tănase: Valea Cornei este o zonă ce prezintă un strat argilos impermeabil. Asta arată studiile geotehnice făcute în Valea Cornei de specialişti de primă mână. Studiile sunt publice.
Nu ştiu ca domnul Justin Andrei să fi făcut un studiu pe Valea Cornei. Noi am consultat nu doar experţi români, ci şi specialişti internaţionali, unii dintre ei acreditaţi de Uniunea Europeană.
Reporter: S-a pronunţat şi actuala conducere a Institutului Geologic al României pe acest subiect? Ce specialişti din România spuneţi că s-au pronunţat?
Dragoş Tănase: Institutul Geologic al României a făcut propriile cercetări şi măsurători care, din câte ştim, au infirmat presupunerile domnului Justin Andrei. Raportul Institutului a fost transmis către Ministerul Mediului şi a fost pus la dis-poziţia membrilor Comisiei de Analiză Tehnică.
Reporter: Care este investiţia totală a RMGC, până acum, în proiect? Din această sumă, cât a investit Gabriel Resources şi cât a investit Minvest? Minvest nu a avut bani pentru investiţii şi s-a împrumutat de la Gabriel Resources, urmând să returneze sumele respective din profitul rezutat în urma demarării proiectului.
Dragoş Tănase: Investiţia totală de până acum este de 500 milioane de dolari. Banii au fost cheltuiţi pe studiul arheologic (am făcut 1.200 de foraje de 300 metri adâncime, astfel că ştim exact ce metale sunt în zonă; informaţiile au fost puse la dis-poziţia ANRM), pe achiziţia de proprietăţi, de utilaje cu durată lungă de fabricaţie (mori, echipamentele pentru uzină), astfel ca, în momentul în care primim avizele, să putem porni constucţia minei imediat.
Cu studiile de impact comandate şi experţii consultaţi, am ajuns la cheltuieli totale de 500 de milioane de dolari până acum.
Pentru construcţia minei o să mai avem nevoie de circa un miliard de dolari.
Finanţarea a fost făcută de Gabriel Reosurces.
Împrumuturile către Minvest, fără dobândă, nu reflectă structura 80%-20%. Legea permite ca doar unul dintre inves-titori să pună toţi banii, iar celălalt partener să beneficieze doar de acţiuni.
Împrumuturile Gabriel către Minvest se ridică undeva la 40 milioane de dolari, în prezent, care, faţă de 500 de milioane de dolari, nu reprezintă 19%, cât deţine Minvest în cadrul RMGC.
Reporter: Dacă proiectul primeşte aviz negativ, ce se va întâmpla cu datoria Minvest către Gabriel?
Dragoş Tănase: Nu vedem motivul pentru care proiectul minier ar primi aviz negativ. O să vedem la momentul respectiv.
Reporter: Am înţeles că staţia de epurare de la Roşia Montană, propusă de RMGC pentru curăţarea apelor poluate, este un proiect comun cu Ministerul Economiei. Înseamnă că participă şi statul român la investiţie?
Dragoş Tănase: Vom face staţia de epurare atunci când proiectul va primi avizele. Va costa 30-40 milioa-ne dolari.
Ce vedeţi astăzi în Roşia Montană este doar o staţie pilot, de mici dimensiuni, pentru că tehnologia de tratare a apei trebuie testată înainte de a face staţia propriu-zisă. Acest proiect pilot a costat 2-3 milioane de dolari şi este, în întregime, investiţia Gabriel Resources. Staţia poate fi mutată.
Parteneriatul cu Ministerul Economiei constă în disponibilitatea noastră de a oferi această staţie statului român, ca să-şi calibreze tehnologiile de epurare pe celelalte situri pe care trebuie să le ecologizeze. Parteneriatul nu înseamnă că Ministerul Economiei a contribuit cu bani la rea-lizarea acestei staţii pilot.
Cât despre staţia mare de epurare a apei, aceasta va face parte din uzină, după ce începe proiectul minier, şi va fi construită de RMGC.
Reporter: Va mai cumpăra RMGC proprietăţi din zona Roşia Montană, până când autorităţile nu se pronunţă asupra proiectului minier?
Dragoş Tănase: Nu.
Reporter: Câte proprietăţi ar mai avea RMGC de achiziţionat?
Dragoş Tănase: Sub amprenta proiectului, undeva la 150 de proprietăţi.
Reporter: Domnul Aurel Sîntimbrean, fostul inginer şef de la Roşia Min, exploatarea de stat, spune că în subsolul de la Roşia Montană s-ar găsi nu doar aur şi argint, ci şi alte zăcăminte, precum wolfram, germaniu, arseniu şi altele. Spuneaţi că RMGC a cercetat zona. Care este rezultatul studiului?
Dragoş Tănase: În realitate, la Roşia Montană, domnul Sîntimbrean a făcut un foraj în masivul Cetate, în 1973, şi a analizat probele pe baza unei tehnologii sovietice.
Noi am făcut 1.200 de foraje, la 300 metri adâncime. Atenţie, masivul Cetate a fost între timp exploatat. Concluzia este că singurele metale exploatabile sunt aurul şi argintul. Celelalte elemente chimice sunt la conţinuturi similare cu cele medii din crusta terestră, adică similare cu pământul pe care-l găsim într-un parc, de exemplu.
De exemplu, am descoperit o concentraţie de wolfram de 5 părţi pe milion (ppm). Conţinutul mediu în scoarţa terestră este de 1,5 ppm. Conţinutul minim exploatabil este de 1.000 ppm.
Reporter: În concluzie, care sunt punctele forte ale proiectului minier? Dar cele slabe?
Dragoş Tănase: Principalul punct forte al proiectului este faptul că vom genera câteva mii de locuri de muncă, într-o zonă unde şomajul este 80%, într-o zonă din care pleacă oameni. Vom angaja, în perioada de construcţie a minei, 2.300-2.400 de oameni. Nu mai vorbesc de locurile de muncă pe care le vor genera programele de reabilitare a patrimoniului, programele sociale.
Pe lângă RMGC, va fi o serie întrea-gă de activităţi dezvoltate de furnizori.
Astăzi avem 500 de angajaţi la RMGC. Dar, pe lângă noi, mai sunt 500-700 de angajaţi ai furnizorilor noştri. Deci vorbim, astăzi, de 1.000-1.200 de locuri de muncă generate de investiţia de la Roşia Montană.
Când o să pornească mina, furnizorii noştri vor angaja câteva mii de oameni.
Un alt mare avantaj este că România va deveni principalul producător de aur şi exportator de profil din Uniunea Europeană. Pe lângă avantajele economice, adaug şi faptul că patrimoniul va fi reabilitat, iar apele care sunt poluate în prezent vor fi curăţate.
Ca să închei, interesul în jurul subiectului Roşia Montană a generat o notorietate mare pentru zonă, pe baza căreia putem să atragem turişti. Dar, ca să atragi turişti, trebuie să investeşti în infrastructură, în hoteluri, în restaurante.
Propunem să transformăm Roşia Montană într-o destinaţie turistică apreciată.
Dezavantajul proiectului minier este că, fiind primul proiect minier modern de amploare construit în România, naşte reticenţă, pentru că tot ceea ce este necunoscut provoacă teamă. Totuşi, la nivel mondial, tehnologiile folosite la Roşia Montană sunt folosite de 100 de ani, sunt sute de mine care operează în mod asemănător, inclusiv în state europene precum Suedia sau Finlanda.
Reporter: Vă mulţumesc!

Cititi si: Bursa: Un nou zăcământ la Roşia Montană-Bucium

Foto: Cariere Online: Drumul aurului trece prin Infern – Dragos Tanase, Managing Director RMGC