Departe de lumea dezlănţuită, la Valea Plopului, aproape de Văleni, un grup de studenţi ai Universităţii Bucureşti îndrumaţi de prof. dr. Radu Baltasiu, au participat la cursurile Şcolii de Vară ’’Mircea Vulcănescu’’.
Sociologi, antropologi, istorici, jurnalişti sau actori, intelectuali care nu au făcut pactul cu pseudoelitele conducătoare, au ţinut să dialogheze cu tinerii dornici de a –şi desăvârşi pregătirea pentru viaţă, dincolo de ceea ce le oferă actualul sistem educaţional românesc. Asociaţia Pro Vita şi părintele Tănase, cei care au grijă în zonă de 400 de suflete aflate în dificultate, i-au găzduit pe tinerii ’’învăţăcei’’. Printre tinerii cursanţi se afla şi Oana Mihăilă, studentă în anul trei la sociologie.
La muncă şi în vacanţă ?
A fost dorinţa mea să particip şi la această ediţie – cea de-a doua – şi voi participa cu drag de câte ori voi putea, pentru că aici se face treabă. Se face exact ceea ce facultatea în ansamblu nu ne-a putut oferi. Materia a deviat de la sociologia românească tradiţională, la sociologia vrăjitoriei, gastronomiei, lucruri care, mă rog, sunt interesante să le studiezi în timpul liber, dar nu sunt esenţiale. Esenţial e să ştim de ce mulţi sociologi români au înfundat puşcăriile comuniste, să le studiem opera şi să le continuăm munca. Totodată, normalitatea de aici ne face să ne regăsim, să înţelegem cine suntem, dincolo de un sistem care încearcă să ne piardă pe drum.
Ce se schimbă pe traseul Bucureşti- Valea Plopilor?
Sunt diferenţe foarte mari. Aici, ne rupem de tehnologie – şi trebuie să recunoaştem că ea îţi ’’fură’’ o bună parte din timp – o tehnologie care este bună pentru studiu şi pentru comunicare, însă toxică în exces. Ne dăm seama în liniştea de aici, cât timp avem pentru studiu, pentru reculegere… Simţim că avem un rost!
În Bucureşti se stă destul de greu la capitolul timp, ajungi foarte greu chiar şi la biserică, de exemplu. Apoi, la facultate pierd uneori vremea asistând la nişte cursuri, predate de unii profesori depășiți adesea de situație, cursuri care nu au nicio legătură cu ceea ce vom face noi ulterior în viaţă. Să nu fiu înţeleasă greşit; există şi reversul medaliei, câţiva profesori, câteva cursuri şi activităţi complementare, precum cea de aici, care îţi schimbă optica despre viaţă, felul în care te priveai pe tine şi societatea, la terminarea liceului. Devii conştient de lucruri de o importanţă deosebită, de faptul că eşti român, că eşti ortodox şi că trebuie să fii demn.
Vezi vreo ieşire din criza socială pe care o trăim?
Nici nu ştiu ce să vă spun, dacă ar fi după mine aş întoarce totul cu 180 de grade. În primul rând, ar trebui eliminate, vorba lui Eminescu, ’’elitele negative’’ care sunt acum la putere şi care nu au ca scop îmbunătăţirea vieţii oamenilor, ci doar să-şi umple buzunarele…
Dar avem elite care să preia frâiele?
Dacă se va face şcoală ca şi până cu acum, cu siguranţă că nu! Dacă noi, tinerii, vom pune mâna pe carte şi vom mai citi în plus, un Noica, un Vulcănescu, un Iorga, vom învăţa şi istorie adevărată, atunci vom avea o şansă. Trebuie să ne dăm seama care sunt lucrurile cu adevărat importante. Dacă vom considera că venim la Bucureşti pentru că este Capitala, pentru a face clubbing, pentru a merge la malluri, ne vom afla într-un mare impas. Dacă vom ieşi din acest imobilism al gândirii şi al acţiunii în care ne aruncă interesat Puterea, vom avea o mare şansă. Eu rămân totuşi optimistă şi am de ce!