În această vară două tabere pentru copii români, cu tradiţie de mai mulţi ani, nu se vor organiza. Prima este tabăra de dansuri populare româneşti din Micherechi, la care luau parte zeci de copii români şi îşi însuşeau timp de o săptămână paşii de bază ai dansurilor strămoşilor lor. Cealaltă tabără este cea de iconografie de la Jaca, unde preotul ortodox din sat le transmitea copiilor participanţi, români şi maghiari, taina pictatului icoanelor pe sticlă, îi învăţa rugăciuni şi îi ducea pentru o zi în excursie în România la vreo biserică sau mănăstire ortodoxă. Cele două tabere au încetat să se mai organizeze nu din neglijenţa organizatorilor, ci din motive de nefinanţare a proiectelor înaintate la Fondul Wekerle de la Budapesta.

Acest Fond central, în anul 2012 sprijină trei tabere „româneşti”: una la Macău, alta la Medgyesegyháza şi a treia la… Sepsiszentgyörgy, adică la Sfântu Gheorghe din judeţul Covasna, România. Solicitantul din Sf. Gheorghe, „Plugor Sándor” Művészeti Líceum a cerut 458 de mii ft (şi a primit 400 de mii) pentru o tabără de artă şi păstrare a tradiţiilor în… Erdély. Ne îndoim că din cei circa 1400 de euro se vor păstra tradiţiile româneşti. S-ar putea ca acest proiect să fi ajuns din greşeală administrativă pe lista taberelor româneşti, ar fi interesant totuşi de ştiut dacă şi sursa fondurilor e în altă parte sau s-a luat din fondul destinat comunităţii româneşti din Ungaria. Iluzii nu avem. Răspuns sincer nu vom primi niciodată.

Revenind la celelalte două tabere, Autoguvernarea Românească din Medgyesegyháza a cerut 400 de mii ft şi a primit exact cât a cerut pentru o tabără de limbă şi de cunoaştere a poporului. (Reamintim că la recensământul din 2001, în orăşelul Medgyesegyháza cu 4098 locuitori doar 9 persoane s-au declarat de naţionalitate română.) E adevărat că de atunci s-a introdus la şcoala locală învăţarea limbii române ca limbă străină şi-i un lucru frumos că-i învăţăm pe copiii unguri să „rupă” şi ei două vorbe în româneşte, precum la fel merită toată lauda cei care prezintă frumuseţile României pentru străini, dar toate astea poate nu ar trebui făcute din fonduri destinate acelor puţini români din Ungaria, care mai vor să-şi păstreze limba maternă şi tradiţiile strămoşeşti.

În aceste zile, 45 de copii din Macău iau parte la o tabără de zi. Organizatorul şi aici este Autoguvernarea Românească locală, care a solicitat de la Fondul Wekerle pentru tabăra de zece zile suma de 538.216 ft şi a primit 523.216 ft. Primăria din Macău a mai completat această sumă cu 560.000 ft. Deci, tabăra din Macău se organizează din peste un milion de forinţi! Câţi copii români sunt în tabără? Ne putem închipui din moment ce din aceşti bani este plătit şi un translator, iar gluma spusă de consulul din Seghedin la deschiderea taberei a fost înţeleasă numai după ce a fost tradusă în limba maghiară. Acesta s-a dus să le vorbească pruncilor despre diplomaţie, despre relaţiile româno-maghiare, şi văzând atâtea feţe încremenite, s-a gândit să-i înveselească puţin pe copii. Nu prea i-a ieşit.

Tabăra de la Macău se organizează dintr-o sumă enormă. O sumă enormă mai ales dacă ne gândim că ea nu va avea niciun rezultat. Copiii participanţi doar vor mânca o dată pe zi, poate vor vizita vreo grădină zoologică sau vreun ştrand, dar nu se vor alege cu nimic românesc. Nu vor şti să danseze româneşte, nu vor învăţa să picteze icoane româneşti şi, probabil, nu vor şti nici în continuare să salute sau să mulţumească în limba română. Poate nici nu se vrea. Cu astfel de iniţiative pe cine păcălim? În primul rând, pe copii şi pe părinţii lor. În al doilea rând, opinia publică. Iar pe noi ne facem de ruşine.