Cuplul Tismăneanu-Neamţu a blocat în 2010 cercetarea privind agenţii români de influenţă din Occident din timpul comunismului; Mihail Neamţu a combătut comunismul la Berlin, Londra, Los Angeles, New York, Budapesta etc.

Obrazul subţire cu cheltuială se ţine

În plină perioadă de criză, la începutul anului 2010, guvernul Boc 2 a decapitat conducerile a două institute – cel pentru cercetarea crimelor comunismului şi cel privind memoria exilului românesc -, le-a comasat şi a numit în funcţiile de conducere oameni de casă ai lui Traian Băsescu. Fapt absolut normal pentru PDL, pentru că era perioada când România era „ţara lor”. Şi pe care acum o „vor înapoi”.

Preşedinte al consiliului ştiinţific al institutului a fost numit Vladimir („Volodea”, pentru prieteni) Tismăneanu, care era/este rezident în SUA. Chiar dacă funcţie deţinută nu era una remunerată, totuşi, plantarea lui Tismăneanu în fruntea institutului a generat cheltuieli care erau clar de evitat în perioada de criză.

Astfel, pentru perioadele cât a venit în ţară, s-au cheltuit sume exorbitante pentru cazare. Prezentăm două exemple, conform documentelor oficiale obţinute de presă: în intervalul 11-30 iulie 2011, Vladimir Tismăneanu s-a cazat la un hotel unde institutul (IICCMER) i-a plătit 5,6 milioane lei vechi pe noapte!!! (la un hotel aparţinând de RA-APPS). Din documentele pe care le deţinem, dacă nu este vorba de o eroare de redactare, ne aflăm în faţa unui fapt foarte grav: mai apare o factură de cazare pentru perioada 8-22 iulie 2011, la un alt hotel (tot de lux), unde s-au plătit de către IICCMER 4 milioane lei vechi pe noapte. Repetăm, dacă nu este o eroare de redactare, Vladimir Tismăneanu apare pentru perioada 11-22 iulie 2011 ca fiind cazat simultan în două hoteluri. Nu este exclus să fi fost cazat la al doilea hotel un apropiat al lui Tismăneanu sau să fi utilizat spaţiul de cazare respectiv drept birou. Oricum, în ambele situaţii, „voluntarul” Tismăneanu a ales cazări exorbitante, deşi în Bucureşti există numeroase hoteluri la standarde europene unde preţul ar fi fost mult, mult mai mic. Ne întrebăm acum unde s-a cazat în aceste zile Vladimir Tismăneanu, venit în ţară în calitate de persoană particulară şi de participant la o emisiune pro-Băsescu, unde a cerut nici mai mult, nici mai puţin decât ca „Uniunea Europeană să treacă la sancţiuni drastice contra României, aşa cum s-a procedat în cazul Iranului”.

Tismăneanu, mai „tare” decât aleşii poporului

Mai trebuie să menţionăm şi faptul că IICCMER i-a plătit lui Tismăneanu şi zborurile din şi înspre SUA, precum şi nota telefonică, care în perioada iunie 2011 şi iunie 2012 s-a ridicat 12.335,94 lei, o medie de 1.027 lei pe lună, adică 233 de euro pe lună (vezi dovada sus). Şi nu trebuie să uităm că, cel puţin 10 luni pe an, Vladimir Tismăneanu a stat în SUA. Spre comparaţie, vă oferim date oficiale privind dreptul la telefonie mobilă ale deputaţilor:

1. Pentru membrii Biroului Permanent, liderii de grupuri parlamentare, preşedinţii de comisii, abonamentul lunar suportat din bugetul Camerei Deputatilor de voce este după caz de 27,09 euro sau 40,97 euro fără TVA
2. Pentru deputaţi, abonamentul lunar suportat din bugetul Camerei Deputaţilor este de 11,90 euro fără TVA.

Iar în ceea ce priveşte costul abonamentului suplimentar şi al convorbirilor interne adiţionale, se suportă din suma forfetară şi din venituri proprii. Costul convorbirilor internaţionale – roaming se suportă integral din venituri proprii.

Cu alte cuvinte, pentru ce depăşeşte abonamentul şi pentru toate convorbirile internaţionale, deputatul plăteşte din propriul buzunar. Dar domnul Tismăneanu a fost considerat mai important decât aleşii românilor.

„Noul republican” Mihail Neamţu s-a războit cu comunismul şi în SUA

Mihail Neamţu – cel care s-a retras în octombrie 2011 din conducerea IICCMER, pentru a înfiinţa un satelit al PDL, „Noua Republică” – a ales să se lupte cu comunismul pe tot mapamondul, inclusiv acolo unde el nu a existat decât în teorie. În calitate de director ştiinţific al IICCMER, Mihail Neamţu a combătut în următoarele locuri unde comunismul nu a prins deloc rădăcini: Los Angeles (5 zile), Londra (3 zile), Louvain-la Neuve, Belgia (3 zile), Worcester, New York (8 zile) şi Cambridge, Anglia (5 zile). Să nu omitem, domnul Neamţu a fost totuşi şi în ţări unde comunismul a fost prezent: Szeged/Ungaria (3 zile), Kiev/Ucraina (3 zile), Cracovia/Polonia (4 zile), Chişinău/Moldova (2 zile) şi Berlin/Germania (3 zile). Toate aceste deplasări s-au desfăşurat în perioada 15 aprilie 2010 – 29 iulie 2011, iar cheltuielile s-au ridicat la 35.402 lei (354 de milioane de lei vechi).

Poate unele voci ar spune că nu este vorba de cheltuieli foarte mari, dar în raport cu dimensiunea instituţiei, sunt ridicate. Nu trebuie omis şi cât de justificate sunt. Iar la acest capitol, nu credem că deplasări în SUA, Anglia sau Belgia au ajutat la obţinerea de informaţii privind trecutul comunist al României.

Interviu cu dl Dinu Zamfirescu

Pentru a afla cum s-au luptat cu comunismul domnii Tismăneanu şi Neamţu, am avut o discuţie cu dl Dinu Zamfirescu, fost până în februarie 2010 coordonator al Institutului pentru Nenoria Exilului Românesc şi din iunie 2012 preşedinte al consiliului ştiinţific al IICCMER, adică „urmaşul” lui Vladimir Tismăneanu.

Dle Zamfirescu, ce aţi găsit după momentul preluării funcţiei, ţinând cont de faptul că ştiaţi ce aţi lăsat în 2010, când aţi condus unul din cele două institute care au fost comasate?

În primul rând, am constatat, cu mare regret, că obiectivele de cercetare au fost deviate. Cercetările istorice au fost în general înlocuite cu cercetări sociologice. Or, nu aceasta a fost menirea institutului de cercetare a crimelor comunismului atunci când a fost el înfiinţat.

Bine, dar se ştie că prin hotărârea de guvern s-au comasat componentele de cercetare a crimelor comunismului cu cea a cercetării memoriei exilului românesc. S-a eliminat dreptul IICCMER de a sesiza organele de cercetare penală când sunt întâlnite situaţii de crime şi abuzuri politice din perioada regimului comunist.

Aşa este. Dar se putea barem insista pe cercetarea istorică. IICCMER dispune de o garnitură foarte bună de tineri cercetători în domeniul istoriei.

Ce v-a dezamăgit cel mai tare la revenire?

Nu s-a făcut aproape nimic pe domeniul ce ţine de exil. Nici măcar nu s-a inventariat arhiva pe care am adus-o în 2009 din străinătate. Şi a fost regretabil că departamentul pentru memoria exilului românesc a fost condus de o doamnă care era specialistă în problema minorităţilor naţionale. Nu ştiu ce s-a gândit la momentul respectiv. Au tratat oare exilul românesc ca pe o minoritate? Ar mai fi şi o problemă de ordin personal. Mă cunoşteam cu dl Tismăneanu de 30 de ani. M-a întrebat dacă vreau să continui munca de cercetare pe felia mea, exilul. Am spus da şi am prezentat pentru aprobare consiliului ştiinţific un proiect de cercetare al agenţilor de influenţă în străinătate ai regimului comunist. Este un subiect foarte important pentru că aceşti agenţi de influenţă – nu mă refer la cei din servicii – au avut un rol foarte important, dar total nefast în mediul românilor din străinătate. După două luni, când m-a interesat de soarta solicitării mele, mi s-a spus că nu există nici un răspuns. Noua conducere nu era interesată de acest subiect. De ce? Vă las pe dvs. să judecaţi.

Spuneţi-mi, vă rog, care este protocolul acţiunilor IICCMER referitor la acţiunile interne la care sunt invitaţi din străinătate?

Până în 2010, toţi invitaţii îşi plăteau cheltuielile. După ce dl Tismăneanu a preluat conducerea, invitaţilor li se plăteau transportul, cazarea şi o diurnă.

Dar acest lucru nu presupune şi o reciprocitate? Am văzut că dl Mihail Neamţu a făcut mai multe deplasări în străinătate, toate cheltuielile fiind suportate de institut.

Trebuie să verificăm rapoartele de activitate şi să vedem concret pentru ce s-a dus acolo unde apare în deplasări.

La o privire generală, consideraţi că s-au cheltuit prost sau abuziv banii de la buget alocaţi IICCMER?

Aici discuţia trebuie purtată pe două paliere. S-au publicat studii sau cărţi, unele chiar interesante, dar fără o publicitate pe măsură. Au existat conferinţe, iarăşi spun, unele interesante, dar desfăşurate în anonimat. Dau un exemplu. Este vorba de o conferinţă la care au fost invitaţi doi cercetători din Franţa şi care s-a desfăşurat la Facultatea de Ştiinţe Politice în faţa unui auditoriu de 15 persoane. Deci pentru lucruri pozitive s-au cheltuit bani, dar fără vreun ecou la populaţie. Deci este vorba de un managament prost. Pe de altă parte, au existat şi cheltuieli pentru publicarea unor studii, lucrări sau cărţi care nu reprezentau priorităţi. IICCMER a avut de exemplu contracte cu editurile Humanitas (condusă de Gabriel Liiceanu – n.a.) şi Curtea Veche. La mai multe cărţi apărute la cele două edituri, cărţi ce nu ţineau de specificul institutului, dl Tismăneanu publica prefeţe. Trebuie să vedem concret în ce au constat respectivele contracte.

Din câte ştiu, la indicaţia expresă a dlui Tismăneanu, s-a lărgit orizontul de cercetare al IICCMER şi la perioada primilor doi ani postdecembrişti. Care a fost mobilul?

Exact, şi este o eroare. Pentru că regim comunist a fost până în 22 decembrie 1989. Şi nu a fost cercetat decât o mică parte, în schimb s-au alocat energii şi bani, evident, pentru perioada imediat următoare. Motivul este unul de natură propagandistică şi a fost îndreptat în special împotriva lui Ion Iliescu.

Care sunt priorităţile dvs. acum la revenire?

Aştept să treacă evenimentele aflate în curs de desfăşurare şi împreună cu noua conducere vom solicita guvernului să modifice hotărârea de guvern dată de Emil Boc. Adică vrem să trecem la o cercetare efectivă a tot ce s-a întâmplat în perioada comunistă. Încerc să obţinem şi un sediu, cel actual fiind impropriu, concret, avem două apartamente aflate la etaje diferite într-un bloc. Se comunică foarte, foarte greu între diferitele compartimente, şi reamintesc, aici există o echipă tânără şi foarte bună de cercetători. Personal, vreau să finalizez studiul privind agenţii de influenţă din străinătate ai regimului comunist. În toamnă va fi gata.

Lucian Gheorghiu