Pufoaica de vară
Puţoiul opărit din gura crocodilului Popescu
Când Cete Popescu a scris, cu ani în urmă, despre ministrul de externuri Mere Ungureanu că este „puţoiul opărit” (*), mi-a fost oleacă milă de victimă. Ştiam năravul Cetepeului, care, când se înfuria, vedea în locul lui Adrian Severin un „bursuc veninos”, în locul profesorului Alexandru Călinescu pe „madam Ovary”, iar în locul fostului arbitru de fotbal Urs Maier o moacă de „peşte congelat”. El, purtătorul de chelie Cetepe, în calitatea lui de macho perfect la chip şi la suflet, le împărţea tuturor porecle, cu o generozitate care ar fi trebuit să-i dea de gândit medicului său de familie.
O compasiune umană firească m-a făcut să zic uite săracul puţoi opărit, cum a nimerit cu frăgezimea sa politică între colţii unui crocodil urât şi tare otrăvit la inimă. Săracu’ de el!
De curând, mi-a mai trecut din milă. Cu câteva zile în urmă, Cetepe şi Me-re-u (Mihai-Răzvan Ungureanu) s-au nimerit în acelaşi timp, sub acelaşi acoperiş, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. Primul îşi lansa o carte, iar celălalt – promovat prim-ministru – ţinea nu ştiu ce şedinţă de guvern. Un cadru totuşi destul de larg pentru cei doi ca să se ignore sau să se salute din vârful limbii.
Dar nu, „puţoiul opărit” a venit personal să-l salute pe cel care i-a pus porecla şi să-l asculte puţin cum bate câmpii, în stilul său care l-a făcut celebru, dar celebru-celebru.
A fost mânat de un comportament politic, poate, dar lipsit de verticalitate. Îl cunosc pe MRU, am discutat de multe ori cu el, şi ştiu că nu poate da două parale pe un Cetepeu. Prin eleganţa sa – căci e un tip elegant pe toate planurile, începând cu planul intelectual – premierul avea ocazia să-l trateze cu sictir pe un ins de pe care, dacă-l iei la scuturat, sar cât colo puţinele pene.
În locul acestei atitudini bărbăteşti, premierul a preferat să-l perieze oleacă, gândindu-se că poate o să aibă noroc şi-o să scape pe viitor nepamfletat. Un puţoi cu puţină experienţă de viaţă trebuie să fii, pentru a spera la aşa o utopie! La următoarea criză de nervi, colţii Cetepeului îl vor face din nou ferfeniţă.
Zicerea tălmăcită până acum e una dintre cele mai limpezi. Într-un interviu din ianuarie 2005, Excelenţa Sa Ungureanu răspundea la întrebarea „Vi se pare corect termenul «axa Washington-Londra»? astfel: „Daţi-mi voie să vă spun, la început, că politica externă poate fi exprimată la nivel retoric de două formule semantice: substantivală sau adjectivală. În cazul unei expresii substantivale, politica externă îşi desfăşoară conceptele, iar când este vorba de a-i măsura pasul sau de a discuta tonurile în care e construită, atunci se exprimă adjectival”. Şi, mai jos, în acelaşi interviu, dl. Ungureanu precizează: „După ştiinţa noastră, nu există nici un fel de reproş la adresa tipului de fiziologie pe care democraţia românească l-a ales”. Citeşti şi te ciupeşti, cu acuta senzaţie că eşti un hotentot la cursul intensiv de limbă română. Ungureanu a fost un star al utecismului şi uasecerismului, membru de perspectivă al CC al UTC. Decembrie ’89 i-a frânt zborul spre înălţimile PCR, personajul fiind nevoit s-o dea pe americanism şi integrare, ca toţi securisto-comuniştii cu oarece ştaif. Ce i-a rămas de atunci e prostia doctă, maioneza de cuvinte „intelectuale” pe care o întinde peste orice mănâncă.
Acum, puţoiul opărit se căzneşte să-l imite pe şeful său, Traian Băsescu, încercând să pară dur şi tranşant şi reuşind să fie doar penibil în ochii oricărui român de bun simţ, ca, de altfel, şi predecesorul său pesedist, Mircea Geoană, care se trezeşte vorbind despre ostatici ca proasta-n târg – la MAE, scaunul cauzează la cap.”
Foto: Nicolae Ceausescu
