Societatea românească în perioada regimului comunist a cunoscut numeroase transformări. S-a născut o nouă elită politică, intelectuală, tehnică şi militară, în timp ce elitele tradiţionale au fost înlocuite, adesea cu brutalitate, devenind noii marginalizaţi. Transformările din societatea românească nu s-au oprit la schimbările violente ale anilor `50, ci ele au continuat, simultan cu procesele de industrializare, colectivizare şi urbanizare.
Conceptele de ”elite” şi „marginalizaţi” presupun o realitate într-o continuă schimbare, transformări care transgresează, adesea, barierele ideologice. De exemplu, formarea unei noi elite intelectuale şi tehnice în anii `70-`80 a avut loc în condiţiile abandonării de facto a criteriilor de clasă. În cadrul elitei politice a regimului comunist s-au creat ierarhii informale care au depăşit structurile formale de putere.
Marginalizarea în perioada comunistă nu a fost determinată doar de aplicarea criteriilor de clasă, ci şi de rezidenţă în zonele mai sărace, în lumea satelor, la periferia oraşelor ori de apartenenţă la anumite grupuri etnice minoritare.
Toate acestea sunt fenomene cunoscute doar în liniile lor generale, iar Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului încearcă să le pună în dezbatere în cadrul conferinţei:
Elite şi marginalizaţi în România (1945-1989)
Evenimentul va avea loc în 24-25 mai 2012 la sediul INST din Bucureşti, str. Arh. Grigore Cerchez nr.16, Sector 1, Bucureşti.