Dr Viorica Bălteanu, profesor universitar la Universitatea de Vest din Timişoara (UVT), specializarea limba şi cultura italiană, a transmis Prof Univ Dr Ioan Talpoş, presedintele Senatului UVT, urmatorul Memoriu:

Distinse domnule Preşedinte al Senatului,

Cu imensă părere de rău trebuie să constat că jocurile urâte ale unui grup de personaje foarte detestate din UVT şi deloc admirate de majoritatea onestă a opiniei publice v-au vizat nemijlocit de Domnia voastră, în cazul Patapievici.

Practic, Domnia voaastră a fost — DINADINS, CU ENORMĂ REA CREDINŢĂ — dezinformat de către d-şoara decan Otilia Hedeşan şi de Adriana Babeţi, ambele servind ca vârf de lance al “sultanului” şi coordonatorului lor Mircea Mihăieş.

● Adriana Babeţi a prezentat mincinos, ditirambic titlurile de studii şi meritele farsorului citat. Astfel, pe situl UVT şi în frazele rostite de Dan Negrescu în Aula Magna, în 17 martie a.c., individul a figurat drept PROFESOR UNIVERSITAR DOCTOR!!!, deşi a fost doar asistent universitar în tinereţe şi NU ŞI-A LUAT NICIODATĂ DOCTORATUL. Toată “opera“ personajului constă din opt cărţi de eseuri (etimologic, ESEU înseamnă ÎNCERCARE, iar insul tot încearcă, tot încearcă, dar nu izbuteşte mai nimic!). Volumul său POLITICE este o colecţie de mizerii, minciuni şi aiureli despre poporul român, limba, cultura noastră, politica din România primilor ani ’90. Celelalte şapte sunt de necitit aproape în totalitate, fiind elucubraţii fără noimă, caraghioslâcuri cu pretenţii de “filoZofie” (SIC!), născociri sfruntate, plagieri. Însă clica alogenilor şi a lefegiilorde tot soiul, în slujba iredentismului şi a altor direcţii antiromâneşti, şi-a făcut cu sârg datoria, elogiindu-l peste măsură şi creându-i o falsă aură de geniu neînţeles. Cineva a trebuit să strige că “împăratul e gol”, spre a apăra prestigiul de înalt şi redutabil for ştiinţific şi cultural numit UVT, ctitorie a Regelui Mihai I de România. S-a dorit inclusiv aruncarea în derizoriu a unei certe perspective de salvare a României prin revenirea, e drept că nu foarte curând, a Monarhiei.
● Otilia Hedeşan, fulgerător, a promovat documentul semnat de amica sa Babeţi, deliberat OCOLIND Consiliul de facultate şi dezinformându-vă grosier.
● Protestul scris a provocat, chiar în seara zilei de 15 martie, furia trupei lui Mihăieş, care a făcut furibunde presiuni telefonice şi directe asupra semnatarilor. O găină a cedat şi i-am retras semnătura ulterior, alţi doi s-au speriat, dar au trămas pe listă. S-au mai adăugat alţi mai bine de 15 semnatari. Câţiva mari academicieni sunt şi ei contrariaţi la maximum, cum mi-au comunicat.
● Profesorul bucureştean Mircea Dumitru a declinat — deşi scatofagii îi anunţaseră deja numele în presă! — oferta de a face parte din Comisia de analiză, salvându-şi neîntinată reputaţia. Oportunista clujeancă Marta Petreu NU, înlocuindu-l fără mofturi.
● După izbucnirea scandalului — pentru că despre un uriaş SCANDAL este vorba — publicaţiile, blogurile au luat foc. Nu numai eu, care m-am trezit cu biografia rescrisă de arivişti a căror mediocritate profesională şi lipsă de caracter sunt arhicunoscute, cum sunt Marcel Tolcea şi Vasile Popovici, ci şi UVT a fost ţintă teribil lovită, în Ţară şi nu numai, lucru ce oricum s-ar fi petrecut, dar exact cu înjosirea totală şi iremediabilă a UVT; în timp ce protestele apără adevărul, demnitatea, fiind fundamentul revenirii la normal prin retragerea titlului atribuit fără merit. La Rectora, înţeleg că deja sosesc telegrame în sensul de mai sus.

Lucrurile se pot drege printr-o conferinţă de presă, de Domnia voastră convocată pentru luni (înainte ca gestul să poată fi calificat drept tardiv, îndreptat contra unui ins deja devenit şomer, după ani de huzur şi manipulări ordinare antiromâneşti, malversaţiuni financiare enorme) ori convocată laolaltă cu dl. Rector, ceea ce ar fi ideal. Sau printr-un scurt comunicat prin care presa să anunţe că în viitoarea şedinţă a Senatului veţi propune retragerea titlului obţinut fraudulos. Timp de mai bine de cinci ani, Wikipedia a conţinut minciuna privind un titlu de doctor în filoZofie INEXISTENT, atribuit de către pupincuriştii de la ICR şefului lor. Acel rând a fost retras numai la începutul lunii aprilie a.c., în urma scadalului mediatic încă nestins.

● Şirul lung de imposturi patapieviciene umple zeci de pagini pe Internet. Grav este că va fi şi cercetat penal, laolaltă cu Mihăieş, deoarece de cinci ani încoace Curtea de Conturi a semnalat deturnări de fonduri şi alte mari nereguli ale celor doi. Cifrele sunt ameţitoare: peste două milioane de euro numai la Chişinău, care vor fi pierdute în clipa în care Rusia va revendica edificiul ce a găzduit ZEMSTVA ţaristă, dar total renovat cu două milioane euro din buzunarele noastre goale şi prevăzut cu un director mancurt agreat de Patapievici-Mihăieş, başca două burse date de Patapievici, altor doi mancurţi, burse însumând 14.000 de dolari, cu efecte groaznice asupra culturii noastre, pentru că acei doi juni au votat CONTRA predării Istoriei românilor în şcolile din Basarabia, împlinind pohta duşmanilor neamului nostru.
● Scandalurile din SUA, Budapesta şi de la alte ICR-uri din afara graniţelor sunt oribile şi au şi costat sume ameţitoare!
● A aştepta ca UVT să fie luată teribil în tărbacă pentru că a ONORAT un puşcăriabil este INADMISIBIL, mă doare ascuţit inima, ca şi sufletul, gândind la acest lucru.

Distinse domnule Preşedinte, ca Vărsător de apă născut în zi mare ştiu că iubiţi adevărul, idealurile înalte, sunteţi iremediabil altruist. Vă rog să rămâneţi astfel! Alte mizerii care pun UVT într-o foarte proastă lumină, îi provoacă pierderi băneşti şi de prestigiu doresc să vi le semnalez cât de curând, în numele devotamentului neţărmurit faţă de România, de instituţia noastră, de valorile perene, pentru a opri degradarea.
Din ianuarie 2006, când viaţa mi-a fost de două ori salvată de personalul medical din UVT şi de la Ambulanţă, eu luptându-mă şi atunci pentru prestigiul UVT şi al dascălilor săi, bunul Dumnezeu mi-a dat veritabilă temeritate de româncă, astfel că mă devotez în chip firesc unor ţeluri înalte, în care chiar cred mult. Neavând altă alternativă, aşadar în mod deliberat, ca şi prin voinţa Proniei.

Cu aleasă preţuire,
Viorica Bălteanu

Timişoara, 4 florar 2012