Ceremonia de depunere a jurământului de învestitură în funcţia de ministru al Mediului şi Pădurilor a domnului Attila Korodi
Marţi, 10 aprilie a.c., a avut loc, la Palatul Cotroceni, ceremonia de depunere a jurământului de învestitură în funcţia de ministru al Mediului şi Pădurilor a domnului Attila Korodi.
Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu această ocazie:
„Domnule ministru,
Domnule Prim-ministru,
Domnule şi doamnă preşedinţi ai Camerelor Parlamentului,
Domnilor miniştri,
În primul rând încep prin a-l felicita pe domnul ministru Korodi pentru revenirea în funcţie şi nu ezit să îi mulţumesc domnului ministru Borbély pentru activitatea desfăşurată la minister până săptămâna trecută. Poate o astfel de ceremonie ar trebui să fie zero conflictuală şi nu mă refer neapărat la desemnarea dumneavoastră, ci la faptul că deţineţi un portofoliu vital, care vizează exploatarea în continuare a resurselor României. Sunt convins că ceea ce voi spune va genera dezbateri în presă şi atacuri consistente, cu siguranţă nedrepte, dar trebuie să vă spun ce am de spus. În momentul de faţă, România nu mai are resurse de a crea locuri de muncă decât dacă privim cu responsabilitate la reluarea activităţii de minerit în domenii care, prin evoluţia pieţelor, fac din nou rentabilă exploatarea unor resurse naturale. Aş vrea să vă spun că din cauza demagogiei şi laşităţii demnitarilor români, investiţia de la Roşia Montană stă blocată din 1997, iar în perspectiva imediată se prefigurează procese extrem de costisitoare. De asemenea, ştim toţi artificiul prin care Cupru Min a mai reuşit să obţină profit anul trecut. Pur şi simplu nu a făcut investiţii pentru deschiderea fronturilor, în vederea exploatării de suprafaţă în continuare. Artificial, domnii manageri şi-au creat condiţii să încaseze, probabil, prime pentru profitul realizat, dar compania nu are bani să îşi extindă frontul de exploatare. Mai mult decât atât, aş ruga înalţii demnitari ai statului român, pe preacinstiţii ziarişti şi pe preacinstiţii patroni de presă să meargă la Roşia Poieni şi la Roşia Montană, pentru că par a plânge de grija mediului. Iar eu i-aş invita să vadă ce-i acum la Roşia Poieni şi la Roşia Montană ca nivel de poluare şi să constate acum dacă de pe urma exploatării de către stat a acestor resurse, ceea ce avem acolo înseamnă protecţia mediului.
Sigur, sunt un susţinător al poziţiilor care vizează exploatarea resurselor cu maximă protejare a mediului şi trebuie să avem grijă de acest lucru, fiind o condiţie esenţială pentru a exploata resursele naturale. Este însă clar că România nu are miliardele de euro de care ar fi nevoie pentru a importa tehnologiile necesare exploatării acestor resurse: aur, cupru, gaze de şist în condiţii în care să putem spune că mediul este protejat. De aceea, parteneriatul cu firme străine mi se pare sigura soluţie. Şi poate mulţi consideră că cel mai important lucru este profitul pe care l-am putea obţine din aceste exploatări în parteneriat, fie că vorbim de gazele de şist, fie că vorbim de aur, fie că vorbim de cupru. Iar eu sunt de acord cu dumneavoastră că este foarte important ce obţine statul român. De aceea, o revedere imediată – şi personal cer Guvernului ca în maxim două săptămâni să revizuiască tot sistemul de redevenţe pe care îl avem pe zăcămintele naturale, dar ceea ce nimeni nu vrea să socotească sunt pierderile pe care le avem prin necrearea locurilor de muncă. Dacă spre exemplu pe exploatarea de la Roşia Montană discutăm despre obţinerea unui profit la sfârşitul unui ciclu de 16 ani de circa 3 miliarde de euro, vreau să ştiţi că în lipsa locurilor de muncă România pierde în fiecare an 3,6 miliarde de euro prin deficitul la fondul de pensii. Deci pierdem în fiecare an profitul unui ciclu complet de exploatare la Roşia Montană. Şi dacă îl socotim pe vreo 10 ani vedem că pierdem o dată şi ceva toţi banii pe care îi primim de la Uniunea Europeană într-un ciclu bugetar. Ori acest lucru nu poate fi reparat decât prin renunţare la minciună, la demagogia mass-mediei, la demagogia oamenilor care nu înţeleg şi prin asumarea de către politicieni a soluţiilor de creare de locuri de muncă.
În următorii ani, şi eu spun 5 ani, România nu se poate bizui pe relansarea investiţiilor străine, ori a aştepta 5 ani să vedem ce se întâmplă pentru a crea noi locuri de muncă, eu înmulţesc simplu deficitul fondului de pensii pentru că statul român blochează crearea de locuri de muncă pe fondul demagogiei mass-mediei, eu înmulţesc simplu 3,6 miliarde deficit la fondul de pensii cu 5 ani. Şi constatăm că sunt 18 miliarde de euro şi mă întorc de unde am plecat: din 1997 autorităţile române plimbă responsabilitatea de la unul la altul pentru Roşia Montană. Ceea ce vă cer, domnule ministru şi stimaţi membri ai Guvernului, dacă este fezabilă exploatarea de la Roşia Montană şi credeţi că prin creare de locuri de muncă facem un bine României, daţi rapid avize, sigur, în deplină cunoştinţă de cauză; dacă nu, spuneţi “nu” investitorului, pentru că fiecare zi în care întârziem şi plimbăm actele de la o instituţie la alta ne va costa enorm în viitorul proces. Statul român, repet, s-a angajat din 1997 la exploatarea în comun cu parteneri străini a acestui zăcământ. Dacă nu, măcar spuneţi nu, mâine, şi închideţi subiectul, urmând să vedem ce se va întâmpla în proces. Dar nu mai ţineţi astfel de subiecte în dezbatere publică, care nu face decât, pe de o parte, să îi antreneze pe cei care vor o Românie care să stagneze într-o dezbatere demagogică, iar autorităţile române să fie descalificate şi pe piaţa internaţională, şi la instituţiile internaţionale, şi la cetăţenii români pentru că nu iau o decizie. Rugămintea mea, domnule ministru, este ca din punct de vedere al mediului să analizaţi rapid, cu prioritate, cele trei investiţii care se prefigurează şi dacă România nu are nevoie de gaze de şist, să stopăm orice evoluţie în relaţia cu Chevron; dacă România nu vrea să exploateze carierele de cupru de la Roşia Poieni, să o stopăm; dacă România nu vrea să exploateze aurul de la Roşia Montană, să comunicăm partenerilor să închidem subiectul. Recomandarea mea este să creaţi însă locuri de muncă. Este singura soluţie pentru ca în fiecare an să nu aducem de unde vom şti 3,6 miliarde de euro. Numai locurile de muncă aduc contribuţie la fondul de pensii care să diminueze obligaţiile statului român în ceea ce priveşte completarea resurselor necesare pentru plata pensiilor.
Aş mai face o ultimă menţiune: se pare că în ultima vreme am devenit extrem de legaţi de dorinţa de a rămâne continuu importatori de gaze. Cel puţin, aceasta este concluzia mea după ce văd înverşunarea cu care se luptă împotriva exploatării gazelor de şist. Aflăm că sunt generate cutremure de mari dimensiuni. Statele Unite îşi asigură 25 la 30% din necesarul de gaze prin exploatarea gazelor de şist. Polonia, în curând, îşi va diminua masiv dependenţa de importul de gaze, ca urmare a exploatării masive a gazelor de şist. Probabil că unii vor ca în România să nu se întâmple nimic, iar eu vă cer dumnevoastră, Guvernului, Parlamentului, să faceţi ca în România să se întâmple ceea ce se poate întâmpla şi ceea ce ne poate face mai puţin dependenţi, pe de o parte, de împrumuturi externe, pe de altă parte, de importuri de resurse energetice. Cred că acestea sunt lucrurile fundamentale şi, oricât de mult s-ar chinui trusturi de presă să arate că nu trebuie nimic, eu vreau să ştiţi că responsabilitatea conducerii României nu o are nici Voiculescu, nici Vântu, nici alt patron de presă şi nici alt om neinformat. Responsabilitatea deciziilor o au Guvernul şi Parlamentul României. Şi dacă tot vorbim de responsabilitate, am înţeles că ne-am luat termene largi să privim în continuare la Legea sănătăţii; priviţi, priviţi la această lege până când se va prăbuşi actualul sistem de sănătate. Recomandarea mea este: poate scurtaţi termenele şi lansaţi mai repede legea în dezbatere. Domnule ministru, vă doresc mult succes! V-am spus lucruri pe care orice şef de stat le poate spune unui ministru la momentul învestiturii. Ce face Guvernul cu părerile Preşedintelui este altă socoteală şi rămâne să vedem. Eu vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes şi îmi pun speranţa că la Mediu avem un ministru căruia îi place acţiunea, într-o direcţie sau alta. Dar ea trebuie luată, pentru că indecizia este cea mai mare pagubă care se poate aduce României şi din punct de vedere al imaginii, şi din punct de vedere al consecinţelor din punct de vedere juridic.
Vă mulţumesc mult şi vă doresc mult succes, domnule ministru!”
Departamentul de Comunicare Publică
10 Aprilie 2012
