La sfarsitul anilor ’80, la oficiul Aeroflot dominat de simbolul cu secera si ciocanul cu aripi albastre – aflat, ce coincidenta peste timp, la parterul cladirii peste care domneste acum “Mihaela, dragostea mea”, sub o Cruce Rosie -, se dadea cu ceva coada, formata din tineri ofiteri de securitate, cam la fel de lunga ca cea de la celebra covrigarie de vizavi, din Piata Romana, “Raportul tovarasului Gorbaciov” la al “n”-spelea Congres al PCUS, despre glasnost si perestroika, impreuna cu brosura “Pentru o casa europeana comuna” (foto sus). Ati ghicit, poate: este vorba de Uniunea Europeana de azi, ambreiata si turata la maximum prin partenera strategica a Rusiei, Germania, de care este legata ombilical atat prin conducta de sub Baltica cat si prin anexele secrete ale Pactului Hitler-Stalin. Ceva mai tarziu, in decembrie 1990, la un an dupa “revolutii”, se lanseaza in Statele Unite un film simpatic cu Sean Connory realizat pe baza romanului de spionaj al asului literaturii de specialitate, John le Carre: “Casa noastra Rusia”. Tot despre “glasnost”, “perestroika” si KGB. Se pare ca numele a placut si la Moscova, din moment ce Viktor Stepanovici Cernomîrdin a fost de doua ori prim-ministru al Rusiei sub Boris Eltin pe biletul partidului cu acelasi nume: “Casa noastra Rusia”. Pentru cei care cred ca dupa ce a condus Rusia de doua ori a fost tras pe dreapta (sau pe stanga, mai curand) ca biet ambasador rus la Kiev este cazul sa amintim ca Cernomîrdin este, de facto, fondatorul celei mai mari companii a lumii: Gazprom. De la Kiev controla si el, partea lui de lume. Sa se fi vrut relansarea lui Geoana in spatiu pe post de Gagarin al politicii “romanesti” drept un omagiu adus raposatului Cernomîrdin?

Senatorul Geoana, numit de ambasadorul Gututenstein “un bun prieten al meu si cel mai bun prieten al Americii” dar, totodata, si cel mai bun navetist la Moscova pe timp de electorale, a reusit sa ne descreteasca fruntile la sfarsitul saptamanii trecute, eliberandu-ne de stresul asteptarii “oului de aur”. Acest Suca al politicii dambovitene a facut pana la urma de trei ori cotcodac si putina lume curioasa asupra margelelor babei Rossia a aflat ca a mosit “Mişcarea”: Miscarea “România Noastră”. Care se va mai numi si “Casa noastra Romania”. Asta, ca o asigurare la doua capete… Dar cata inovatie! Si cine s-a gandit sa-i faca putina reclama, gratis, am putea spune? Din ce in ce mai activul Danut Tapalaga cel cu limba sfredel – meteahna ramasa de pe sub birourile unei “justitiabile” care a lasat sa-i fie penetrata adanc civilia cu o politica de rit sorosist. Fostul mutulica care fugea de rupea pamantul pe coridoarele de la  Justitie e acum parca mai vocal ca niciodata, ba chiar de-a dreptul spumos ca din spuzeala scos, mai ales de cand angajatorul lui direct i-a fost, aparent, inaintat in grad. Si-asa am aflat si noi de “Miscare”.

Asadar, acum putem sa lucram putin cu materialul clientului. Citam :

• “Va fi organizată ca o mişcare nepolitică, dar va avea un scop politic. (…) “
Pentru orice om normal, aceasta asertiune ilogica, in care afirmatiei din teza ii asociezi antiteza, nu poate sa exprime decat clivajul de inteligenta si haosul din capul unui rentier politic.

• “Aş spune că este mai mult decât un ONG, este mai puţin decât un partid politic, este ceva diferit, care sperăm să aibă un impact pozitiv în societate. (…) “
?!

• “În acelaşi timp, nu vom ezita, atunci când vom simţi că putem sprijini pe cineva, că putem să dezvoltăm chiar şi un braţ politic distinct, dar asociat cu mişcarea (…)”
Aici, caputul din caciula siberiana pare a se fi luminat putin. Adica, la caz de nevoie, pricepeti dumneavoastra cum devine chestiunea, un brat politic, un brat puternic si armat, va fi asociat “Miscarii”. Cunoastem: “bratul lung al KGB”! Sau asta era din alt film, in care juca tatal lui, alaturi de un “tovaras de arme”, generalul GRU Nicolae Militaru? Ceva cu pac-pac si-o revolutie?

Nu-i pentru nimeni un secret pe unde l-au purtat pasii pe Mircea Ivanovici de manuta cu Cozmin Gusa si in teleguta lui Sorin Ovidiu Vintulica si Dinu Patriciulica, cersind si tablele lui Moise – aka Alfred Moise – si luna de pe cer – pentru Mihaela – si steaua de pe Kremlin – pentru “Casa noastra Romania”. Sunt chiar cel care a descifrat acest mister in plina campanie electorala prezidentiala. S-a vazut si cata agilitate poate dovedi cand trebuie sa sara dintr-o luntre in alta, chiar in miez de noapte de e nevoie. Numai ca, atunci cand se visa deja presedintele Romaniei, a sarit prea mult si a incurcat barcile. Si, de atunci o tot carmeste pe Moscova in jos, demonstrand un servilism jenant prin copierea la indigo a  modelului mentorilor sai “secreti”, in acest proiect de struto-camila, ba apolitica, ba viteversa, cu “un brat” intins pana in Piata Lubianka. Caci “Casa noastra” nu e “Cosa nostra”. Aia e mai respectabila. “Casa noastra” e casa lui Grobaciov, a lui Eltin si a “parintilor fondatori” ai “Noii Rusii”, cei care au reusit sa privatizeze banii KGB-ului si ai boborului sovietic dand nastere oligarhilor pastoriti acum, cu bata si morcovelul, de Putin Maximus. Iar Geoana vrea sa ne bage pe toti in ea: in “Casa noastra comuna Rusia – Romania”!

Mai stim noi unul dintre cei ce nici ei nu mai stiu cati sunt si care, cu o vulpe de pe centura politicii la inaintare, si-a ales drept simbol al unei “initiative a Romaniei”… ursul siberian. A ramas si fara coada si sta si-acum la hibernare fortata. Cei drept, si-o petrece la Hotelul Negresco de pe Coasta de Azur. Doar “vine din frig”…