Catrinel Plesu a fost recrutata de Securitate cu 29 de lei. Documentele Directiei de Investigatii a CNSAS. EXCLUSIV

Cazul Catrinel Plesu, Informatoare DIE – Directoare ICR

de Victor Roncea

Conform Dosarului SIE 89 (157 file) domnisoara Catrinel Lacramioara Petrulian, viitoarea sotie a eseistului Andrei Gabriel Plesu, este recrutata de Directia Generala de Informatii Externe (DGIE/DIE/CIE) la data de 19.09.1968 si “figureaza in dosar in calitate de informator, cu numele conspirativ “MARIA”“, potrivit Notei de Constatare a Directiei de Investigatii a CNSAS cu Nr DI/I/ 1433/ 03.06.2010.

Nota de Constatare a Directiei Juridice a CNSAS, finalizata dupa sase luni, cu Nr DJ/ 679/20.01.2011 atesta, de asemenea: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de catre Directia Generala de Informatii Externe in calitate de colaborator, cu numele conspirativ “Maria”, “pentru a fi trimisa cu sarcini operative in Marea Britanie””.

Adeverinta CNSAS Nr DJ 1108 emisa la 23.03/2011, constata: Catrinel Lacramioara Plesu (Petrulian) “a fost recrutata de Directia Generala de Informatii Externe, in perioada in care urma sa-si continue studiile de limba si literatura engleza in Anglia. A avut numele conspirativ “Maria”“.

Adeverinta este transmisa solicitantului verificarii cu nr P 5185/ 09/ 17.11.2009 si apoi publicata pe site-ul CNSAS, intre sute de alte documente care atesta sau infirma colaborarea unor romani cu Securitatea, la data de 20.04.2011. Un sejur de un an si jumatate. Alt amanunt de notat: Cererea de verificare a fost adresata CNSAS de cotidianul “Evenimentul Zilei” sub semnatura ziaristei Mirela Aurica S. Corlatan. Aurica, de un rit confesional strain de Biserica nationala, faimoasa spalatoreasa de presa a informatorilor Securitatii din Grupul pentru Dialog Social si, pe de cealalta parte, autoare a unor executii de presa lamentabile – cum ar fi cea a batranul Bartolomeu Anania sau a unor scriitori gasiti apoi nevinovati de Instanta, ca Petru Romosan -, gaseste de cuvinta sa ingroape cazul Catrinel Plesu precum o pisica excrementele sale: in groapa de nisip a jurnalisticii. In schimb, il intervieveaza linistita pe sotului doamnei in cauza, Andrei Plesu, care isi inclesteaza muschii falcii in “foştii care au adoptat strategia inversă, care au devenit nişte mari, feroci luptători anticomunişti. Pe mine ăştia mă enervează la fel de mult. Adică, după ce ai mâncat căcat până în 1989, brusc, când s-a dat voie la revoltă, tu îţi faci un portret de mare combatant, care nu-i suportă pe primii” (interviu in EvZ: Nota lui Băsescu către Securitate, văzută de Andrei Pleșu). In fapt, ce a facut Aurica Curlateanu? A copiat actiunea Civic Media din 2007, de deconspirare a agentilor serviciilor secrete ale Pactului de la Varsovia si ai politiei politice comuniste, “Voci Curate”, cu scopul de a ingropa cazurile afiliate grupului de interese reprezentat de GDS (neocominternistii) si de a-i santaja sau asasina public pe cei care se opun ocupatiei tarii (nationalistii), fie si fara vreo minima proba palpabila.

Conform documentelor identificate pana la data emiterii Adeverintei in fondul arhivistic al CNSAS, Catrinel Lacramioara Plesu a fost lasata la vatra dupa sase ani, in 1974, la doi ani dupa ce s-a casatorit cu viitorul editorialist al ziarului “Adevarul” Andrei Gabriel Plesu si la doi ani dupa intoarcerea in tara si in ciuda faptului ca ofiterii recrutori si responsabili de caz recomandasera, ”calduros”, in doua randuri, incadrarea ei in structurile de informatii, ca ofiter deplin conspirat. Cursurile scolii de spionaj a DIE infiintata de sovietici la Branesti dureaza doi ani. Dar sa nu speculam sau… anticipam. Sa concretizam: Intr-o “Nota de Stadiu privind cazul informatoarei “Maria”, intocmita la 15.08.1972″, in aceeasi perioada in care era tanara informatoare era curtata de Andrei Plesu, se arata ca:

“Din analiza acestui caz, a evolutiei muncii cu el si a randamentului informativ obtinut, se desprind urmatoarele:

– “MARIA” este o tanara inteligenta, bine pregatita, cu sentimente patriotice vizibile. Isi iubeste familia. Ea a acceptat colaborarea cu organele noastre si a raspuns unor sarcini trasate;

– Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;”

Doua puncte mai jos, se revine cu propunerea:

” – Se va stabili intentia de incadrare in munca a “Mariei” dupa terminarea pregatirii universitare. In functie de optiunea ei, de posibilitatile familiei, i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.” (fila 154-156)

Nota la Nota de Stadiu in cazul informatoarei “Maria” este semnata de lt col N. Negulescu de la UM 0920. UM 0920 este indicativul pentru DIE – Divizia Spionaj Politico-Economic pentru America şi restul lumii. Dl lt col Negulescu, dupa ce critica “masurile superficiale” cu care s-a lucrat cu informatoarea noastra subliniaza totusi in Nota sa ca “avand in vedere ca “Maria” este un element de perspectiva” se mai preteaza niste masuri. Superiorul lt colonelului Negulescu insemneaza documentul pe margine, la 22.08.1972 cu aprobarea: “Da. Contactarea sa fie facuta de tov. Negulescu. Dupa primul contact, la mine cu propuneri”.

Dupa doi ani de la aceste note, propuneri si aprobari asupra perspectivelor minunate ale de-acum doamnei Catrinel Plesu – perioada in care nu mai apare la Dosar absolut nici o comunicare cu informatoarea “Maria” -, la data de 15.03.1974 (sau 16.03, Nota CNSAS prezinta doua date) se ia “hotararea de deschidere-inchidere” a Dosarului. Si totusi, unde au disparut propunerile tovarasului Negulescu catre superiorul sau, propuneri ce trebuiau inaintate “dupa primul contact”? Dar Rapoartele despre cum a raspuns informatoarea “Maria” cu succes “sarcinilor trasate”? Mister.

De altfel, in acelasi registru misterios se incadreaza si Nota la Nota de Stadiu semnata de tov Negulescu. Dupa ce in anii precedenti se stipulase pana si faptul ca informatoarea “Maria” poate sa primeasca si cerneala simpatica pentru notele sale informative din Marea Britanie, acum, dintr-o data, tov Negulescu constata dupa patru ani ca, “din studiul dosarului”, “nu rezulta sa fi dat materiale scrise (de fapt nici angajament nu are)”. Afirmatia acesta este contrazisa insa de Rapoartele anterioare, dupa cum vom demonstra mai jos. Parca ar lucra la CNSAS dl lt colonel ComeDIE! Dincolo de gluma, este cunoscut faptul ca ofiterul recrutor nu dadea la analiza tot dosarul de caz si, conform deontologiei profesionale, intotdeauna incerca sa-si protejeze retelele si sursele. Acesta este de altfel si unul dintre motivele pentru care s-au ars dosare intregi, aflate in lucru, in decembrie 1989. Cand ii vezi la televizor pe toti spionii sovietici pe care ii urmareai, ce faci? Pai, dupa ce le copiezi frumos dosarele, pe film, le pui pe foc, ca sa-ti protejezi si pielea si sursele. Asa si cu doamna Catrinel Plesu si legendarea ei. Caci altfel, din Notele anterioare, se desprinde talentul acesteia deschizator de mari perspective in domeniu:

“Fiind receptiva la sfaturile mele, am abordat in discutie necesitatea unei legaturi permanente intre noi si ea pentru a ne comunica unele constatari. “Maria” a fost de acord” – Raport referitor la felul in care a decurs recrutarea informatoarei “Maria”, intocmit la 27.09.1968 de lt. maj. Buluncea Tiberiu, DGIE, Serv. 12

“In urma angajamentelor aditionale, “Maria” mi-a promis ca nu va divulga secretul acestei legaturi, gasind singura si legendarea venirii la Pasapoarte” – idem

“A doua zi (vineri, 20.09.1968) (…) am instruit- cu sarcinile ce va trebui sa le indeplineasca in perioda sederii in Anglia.” – idem

“A treia zi (25.09.1968) s-au continuat discutiile referitor la tinerea legaturii, in care scop i s-a dat adresa /…/ pe care sa-mi scrie scrisori banale. La trei luni odata sa ma instiinteze de situatia in care se gaseste si de cate ori este necesar sa comunice ceva important sa sublinieze cu doua linii, la adresa, cuvantul RUMANIA.” – idem

“S-a stabilit ca in cazul in care nu pot veni imediat si va veni cineva din partea mea care-i va da parola “Complimente de la tov. Roman”, va discuta deschis cu persoana respectiva. Totodata, i-am recomandat sa-si faca unele relatii si la ambasada noastra din Londra care pot sa-i fie de ajutor in unele situatii. “Maria” a fost de acord. (…) In cazul cand “Maria” va cere centralei convorbire urgenta si ofiterul de legatura din centrala nu va putea pleca in Anglia, mr Pirosca ii va da parola. De asemenea, a ramas si posibilitatea contactarii ei de catre un alt ofiter in de la rezidenta sau din centrala. Am discutat cu “Maria” ca de cate ori va veni in tara, sa ma cheme la telefon /…/, numar pe care nu-l va nota. Cu aceasta ocazie va face note cu persoanele cunoscute si caracterizarea lor pentru a primi instructiuni concrete ce va avea de facut pe viitor”. – idem (fila 13-14)

Apoi, in Raportul cu propunerea de instruire si trimitere temporara in Anglia cu sarcini informative a informatoarei “Maria”, intocmit la 30.09.1968, dactilo, completat si semnat olograf de lt. col. Goicea Andrei, sef serviciu, mr Badea Nicolae, sef birou, DGIE, Serv 1, Biroul 2, se stipuleaza:

“In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii, a fost recurtata in luna septembrie 1968. Intrucat “Maria” poseda unele calitati care pot fi folosite cu succes in munca de colaborator si si-a exprimat adeziunea de a spijini organele Securitatii Statului, aratand loialitate fata de noi si luandu-si angajamentul de a pastra secretul legaturii noastre, propunem sa se aprobe trimiterea temporara cu sarcini informative in Anglia a lui “Maria” si instruirea ei conform urmatorului plan” – urmeaza Planul in cele mai mici detalii, de la contactul cu ofiterul de legatura la sarcinile contrainformative si sistemul de legatura, parola, etc si ce va urma in 1969. Respectiv:

” Cu ocazia venirii sale in vacanta – 1969 – va fi pregatita cu transmiterea secreta a informatiilor pe care le are prin scrisori, In acest mod va primi si instructiunile din partea noastra.” – idem

Pai, tov Negulescu, chiar nimic sa nu fi ramas dupa toata munca informativa si contrainformativa a maiorilor si coloneilor din subordine cu “agentul de influenta” “Maria”- dupa cum apare numita intr-un Raport din 16.09.1970 si apoi intr-unul din 1972? Si, mai tranteste tov Negulescu la plezneala (cel putin conform documentatiei oferite de CNSAS): “Parintii nici cel putin in evidente nu au fost verificati” (?!). Mai ca-ti vine sa-i trantesti una golaneste amatorului care a injghebat acest document! Adica o fiica de academician, la patru ani de la recrutare, nici macar nu se stia a cui e. Da-o-n originea CNSAS-ul de treaba!…

Stilul securistic de auto-acoperire si “legendare” pare insa sa fi suferit o bresa in Raportul citat mai sus. Recititi fraza: “In urma propunerii trimiterii la studii in Anglia a lui “Maria”, pe o perioada de 3 ani, conform aprobarii“. Carevasazica, propunerea trimiterii si aprobarea acesteia au venit cam din acelasi loc in care se facea recrutarea, nu-i asa? Supozitia este intarita de insemnarea marginala a colonelului Goicea, de pe Raportul in cauza:

“De ce sa nu-i dam de acum cerneala simpatica spre a ne putea comunica problemele pe care le are? Apoi sarcinile pe care noi i le dam nu sunt suficient de clare si concise, ele trebuind sa fie aprofundate si dezvoltate. Altfel cum isi are rost trimiterea?”

“Altfel cum isi are rost trimiterea?” – sublinerea mea.

Acum ati inteles de ce nu s-au gasit Notele ei scrise, nici de catre tov Negulescu si nici de CNSAS? Au fost scrise cu cerneala simpatica!

Recrutarea Catrinelei l-a costat pe ofiterul de Securitate 29 (doazeci si noua) de lei, pe care i-a solicitat spre decontare printr-un Raport aprobat la 26.10.1968.

In Dosarul SIE 89 urmeaza apoi mai multe Rapoarte si Note pe care le prezentam, in facsimil, mai jos, integral. E vorba de jalnice turnatorii ale Catrinelei despre colegi si colege din “GALATI” si “CORABIA” – numele de cod pentru Londra si Marea Britanie – dar si despre vizitarea ofiterului de legatura in “GALATI”, Raport la care unul dintre superiorii din DIE noteaza: “Tov Constantinescu, sa discutam inainte de plecarea lui /…/” – alte Note, cea de la discutie si Raportul de la intoarcerea ofiterului, disparute de la Dosar. E bine ca nu lipseste Raportul cu decontarea celor 29 de lei pentru instructaj… Dar chitantuse semnate olograf pentru lirisoarele si silingii de buzunar ai tinerei recrute – conform procedurilor standard – unde-or fi disparut oare, si ele?

Cei sase ani trecura precum bate vantul azi in Dosarului Catrinelei Plesu. Sa zicem ca Cazul s-a inchis in 1974. Apoi, intre 1985 si 1986, Catrinel Plesu mai primeste si numele de cod “PANAIT”, ca urmarita si candidata la recrutare alaturi de sotul ei, Andrei Plesu, “pe linia obiectivului “Europa Libera”” respectiv “in vederea unei eventuale recrutari” (corect: re-recrutari, cel putin intr-un caz!). Conform documentelor Securitatii si acest Dosar se inchide la 18.10.1986.

Un alt Dosar interesant este cel legat de Meditatia Transcedentala – un fel de GDS ante factum cu iz de secta scientologica -, in care “Maria” “Panait” primeste un nou nume de cod, mai interesant decat primele: “LENA“. Inventivitatea si originalitatea ofiterilor de securitate in privinta numelor conspirative ar merita, fara indoiala, un studiu aprofundat. In general, acestea contin initiale din numele real, releva trasaturi fizice sau de caracter dar sintetizeaza si legaturi mentale necesare pentru ofiterul de caz si dosarul de grup cercetat sau al retelei din care face parte. Cam ce ar putea rezona, oare, pentru “LENA”? Sau, ca sa mai dam un exemplu: cam ce v-ar evoca numele “LULU” pentru un om de o statura intelectuala atat de profunda ca dl Gabriel Liiceanu?

“Lena” asadar, devine si mai interesanta pentru ca primeste, din nou, o noua pregatire contrainformativa, pentru a pleca, din nou, tot in Anglia, cu mentiunea ofiterului ca “la intoarcerea din strainatate va fi contactata din nou”. Alt document care lipseste, insa, de la Dosar. Dar stiati? In plin scandal al Meditatiei Transcedentale, cu un sot care ii dadea lamuriri ofiterului de Securitate Vasile Malureanu, acum general, (oare unde s-or fi ratacit “lamuririle”?; sau sunt scrise tot cu cerneala simpatica?) si ii adresa memorii de iertaciune in lant tovarasului secreter general al PCR Nicolae Ceausescu, intre doua burse Humbold in RFG, Catrinel Plesu, cercetatoare la Institutul de Teorie si Istorie Literara “George Calinescu”, primeste o pregatire contrainformativa, la data de 23.06.1980, pentru ca aceasta urma sa participe la “un seminar de literatura la Cambridge”. Nota unui alt ofiter, colonelul Gavrila Valean, sef Serviciu, Dir 3, Serv 6, data peste doi ani, la 29.12.1982, solicita: “Recontactati-o si completati datele de studiu, stabiliti daca vrea sa accepte o relatie cu noi si sa vorbeasca despre legatura ei cu englezii”. Iarasi o formulare simpatica in clasicul stil securistic. Daca pleaca, deci, cu avizul Securitatii, la Cambridge, in plin scandal al Meditiatiei Transcedentale, lasat cu arestari si condamnari, si e deja la al doilea sejur cunoscut si la al treilea nume de cod, si se mai si intoarce, in plin odios regim comunist, cam ce asteptari poate avea un ofiter de la contraspionaj cand UM 0544 e cu doua trepte mai sus in Organigrama DSS?

In mod la fel de normal, si datele, notele si rapoartele despre aceasta “recontactare” lipsesc de la Dosar…

Sa recapitulam si sa conchidem: In martie 2000, in pofida Legii CNSAS care prevedea ca actuali sau fosti membri de partid nu pot face parte din Colegiul CNSAS, “societatea civila” il impune pe Andrei Plesu, membru PCR de la 19 ani, organizator de grupa de Partid si secretar UTC (ca si Mircea Dinescu). Dupa numai un an, in 2001, actuala directoare a ICR Viena, Carmen Bendovschi, ii ia un interviu actualei directoare ICR Catrinel Plesu, pentru o carte publicata de revista dlui Sorin Ovidiu Vintu, Academia Catavencu, cu titlul “Aceste sotii care ne guverneaza” (un volum de interviuri cu nevestele unor politicieni si demnitari publici considerat de Ion Cristoiu drept “plictisitor de moarte“). Intrebata despre Dosarul sau de la Securitate, Catrinel Plesu afirma:

“Am gasit un dosar din anul plecarii in Anglia, din ’68… Iti dai seama ce minciuna a fost asta cu „anii de deschidere“?! Ma urmareau in troleibuz, cind ma duceam la prietene de-ale mamei si le lasam bilete in usa: „draga tanti Gina, imi pare rau ca nu te-am gasit, te mai caut poimiine…“! M-a apucat o furie teribila, o liota de oameni platiti pentru ce?! Am mai vazut ceva care m-a indispus teribil si de-aia iti spun ca este utila, utila istoria dosarelor, nu pentru a plati polite sau pentru a umili oameni, dar iti explica cum functioneaza un sistem. Poate ca copiii nostri sau copiii lor vor dori sa stie cum functiona acest sistem… Din dosar lipsesc anii ’82-’83, dar „PANAIT“ (numele meu de cod) reincepe a fi urmarit in 1986…”. “– Oroare?”, revine actuala directoare ICR – Viena. “– Da, o mizerie de viata! Lucrurile astea trebuie sa apara, ca document.”.

Doamna Catrinel Plesu, desi avea ocazia de a isi spala pacatele ca si Alecu Paleologu, macar dupa un deceniu de la “revolutie”, minte si ascunde celalalte doua nume conspirative avute, “MARIA” si “LENA”. Sotul ei, membru al Colegiului CNSAS, ii obtine Dosarul imediat si, posibil, il cosmetizeaza. Vezi Invazia de stafii. Cum se falsifica biografii la CNSAS prin furt calificat. Istorie si frauda. Preambul final la Afacerea Catrinel Plesu – Informatoare DIE, acoperita XYE, directoare ICR. DOCUMENTE. Mai mult, Andrei Plesu incalca, cu efecte penale, Legea CNSAS care prevedea deconspirarea colaboratorilor politiei politice comuniste. Doamna Catrinel Plesu ocupa la momentul respectiv o functie in administratia de stat, la Fundatia Culturala Romana (actualul ICR). Anterior, in timp ce Andrei Plesu fonda GDS, Catrinel Plesu primea sinecuri in ONG-ul international care finanta GDS-ul, Fundatia Sörös (ambele organisme “neguvernamentale” erau conduse la vremea aceea de acelasi presedinte: sociologul Alin Teodorescu, el insusi posesor al mai multor dosare la Securitate, de urmarit al UM 0110 si cantautor la UM 0610). Catrinel Plesu a functionat in biroul din Bucuresti al Fundatiei Sörös, intre 1990-1993, iar in anii 1994-1995 a promovat in Consiliul Fundatiei. Apoi, in 1996, in Adunarea Generala a Fundatiei. In 1998 o regasim in Consiliul National al Fundatiei Sörös (Vezi Goana dupa gologani -Disidenta in cultura, intre mit si adevar – un serial de Mihai Pelin). Ulterior, Catrinel Plesu primeste postul de director cu relatiile internationale ale Fundatiei Culturale Romane, aflata sub patronajul presedintelui Ion Iliescu si stipendierea Ministerului Culturii si al Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Aceeasi Fundatie de stat finanta total revista “Dilema” al carei “director-fondator” era sotul “MARIEI”, aka “TULCEANUL”. Conform Legii CNSAS, investigatorii CNSAS care au manipulat Dosarul Catrinel Plesu aveau obligatia sa introduca actiune asupra ei atunci, in 2001, si nu dupa 10 ani. Acoperirea unui caz se pedepseste conform Legii, cu inchisoare si amenda penala.

Bun, peste un deceniu de cand Catrinel Plesu a intrat in posesia dosarelor sale, CNSAS a hotarat ca nu exista probe care sa o duca pe actuala directoare ICR in instanta (spre deosebire de poetul Petru Romosan: o zi de mimare a colaborarii – verdict de “politie politica” vs 2190 de zile pe munca informativa conspirata pe teren, in mediu extern si intern – verdict de “necolaborare”). Dar vinovatia morala? Grobianismului sotului care da lectii de morala din varful “cacatului”, ca sa citam din filosofia sa?

Nu stim daca Catrinel Plesu a fost re-re-recrutata dar, urmarindu-i traseul carierei de la data recrutarii si introducerii in retea, in urma cu 44 de ani, nu putem sa nu observam ca recomandarile primilor ofiteri de Securitate care s-au ocupat de ea au fost respectate: “- Susnumita, prin pregatirea ce o are va putea ocupa posturi in tara sau strainatate, care sa-i dea posibilitatea sa indeplineasca sarcini informative;” si “- i se recomanda o institutie de profil extern, spre a-i da posibilitatea sa lucreze in exterior.”

In prezent, Catrinel Plesu, alias “MARIA” si “LENA”, lucreaza tot “pe profil extern” (fara a-si prezenta CV-ul amanuntit pe niciunde), intr-o institutie de stat, cu prerogative “in tara si strainatate”, ca director al Centrului National de Carte al Institutului Cultural Roman (CNC al ICR), institut condus de un alt “pui de cominternist” – vorba lui Fanus Neagu si Dinu Sararu -, Horia Roman Patapievici, care se pretinde si el un “condamnator” al comunismului, alaturi de secretarul general al IICCMER, tovarasul Vladimir Tismaneanu. In ciuda palmelor morale si intelectuale primite din partea laureatei premiului Nobel pentru literatura, scriitoarea Herta Muller, ICR si Patapievici continua sa promoveze pe banda colaboratori deghizati ai Securitatii cu inclinatii de deservire a unor servicii anti-romanesti: Hoisie, Antohi, Berindei, Plesu. Iar doamna Catrinel Plesu munceste. Sa nu o deranjam. Ii publica, anual si in toate limbile pamantului, pe sublocotenentul de Securitate Mircea Cartarescu, pe “sursa DIE” Gabriela Adamesteanu si… chiar pe sotul ei, cu o cartulie publicata prima oara in 1980, “Pitoresc si melancolie”. Probabil in amintirea vremurilor de odinioara, pe cand faceau turul lumii occidentale (fara a lipsi si vizitele in URSS!), in calitate de disidenti “deplin conspirati”.

Partea proasta, pentru Romania, e ca doamna Catrinel Plesu, la fel ca si domnii Plesu, Liiceanu, Patapievici si Tismaneanu, lucreaza si tot lucreaza. Sub acoperirea institutiilor “statului roman”. Dar nu pentru Romania. Omul se cunoaste dupa fapte. Ori oamenii acestia urasc Romania. In ciuda imbarligaturilor celor doi agenti exponentiali ai “societatii civile” cu lumea anglo-saxona (clasice operatiuni sub steag strain), familia Plesu nu lucreaza nici pentru Anglia. Coroana Marii Britanii nu poate sa-si bata joc de poporul roman, un popor stravechi a carui vatra se constituie in leaganul civilizatiei europene, asa cum au facut-o, in repetate randuri, Plesu, Patapievici si Liiceanu. Majestatea Sa, Regina Marii Britanii, nu poate permite terfelirea cu scop de distrugere totala a unui simbol national ca Mihai Eminescu, insusi chintesenta romanismului si romanitatii, “Romanul Absolut”. (Dimpotriva, iata: un agent hipercunoscut al Coroanei il omagiaza an de an). Numai un popor barbar, condus de scelerati, care timp de sute de de ani a atentat – conform Testamentului lui Petru cel Mare si directivelor NKVD concepute de satrapul bolsevic Lavrenti Beria – la esenta sufletului si credintei romanesti si la pozitia geopolitica a statului binecuvantat de la Gurile Dunarii si Marea Neagra, se poate bucura la distrugerea tuturor efigiilor nationale ale Romaniei. Raspunsul la intrebarea Cui bono? in cazul acestei gasti otravitoare de agenti anti-Romania e simplu. Mai complicat e de raspuns la intrebarea De ce sunt lasati?!

Urmeaza Documentele CNSAS in Facsimil, via Ziaristi Online: