Dupa ce o brigada a “societatii civile” Soros si-a batut joc de echipa nationala de fotbal a Romaniei, in numele “salvarii” Rosiei Montane, minerii din localitate au decis sa iasa in public cu o Scrisoare Deschisa, scrisa de Cristian Albu, preşedintele sindicatului “Viitorul Mineritului”, pe care merita sa o publicam integral atat pentru urechile lui Mircea Toma si ai lui cat si pentru cele ale necunoscatorilor problemelor infatisate de mineri aici:

“Stimaţi reprezentanţi ai presei,

De câteva zile, suntem martorii unei noi şarade mediatice, pusă la cale de nişte personaje care se erijează în mari luptători pentru cauza Roşiei Montane, de câte ori vine vorba de mediatizare, de atenţia presei.

În timp ce o parte din membrii Sindicatului Viitorul Mineritului erau în judeţul Buzău, scoţând din nămeţi la lumină peste 100 de case, Asociaţia Alburnus Maior se laudă cu farsele pe care le pune la cale. Nu e treaba noastră să ne întrebăm cât de etic sau serios este ca un om cu pretenţia de bună-credinţă să se dea drept altcineva şi să pună într-o situaţie penibilă oficialii unei federaţii sportive. Iar apoi să se mai şi laude cu isprava sa! E treaba federaţiei respective şi a justiţiei.

Ceea ce dorim noi să spunem răspicat este că aceste acţiuni penibile reprezintă perfect întreaga atitudine a acestor «salvatori», arată dincolo de orice îndoială neputinţa lor de a face nimic real, concret, incapacitatea lor de a aduce soluţii reale pentru oamenii din Roşia, pe care pretind că îi salvează, cu fiecare mare iniţiativă mediatică. Mai mult decât atât, această atitudine demonstrează că nu le pasă câtuşi de puţin de oameni şi de viitorul zonei, ci s-au lăsat seduşi de iluzia activismului din faţa calculatorului, la căldurică.

Ceea ce vreau eu să spun e că la Roşia Montană, astăzi, 2.000 de suflete speră să înceapă proiectul minier, pentru că oamenii ştiu că mineritul este ceea ce a ridicat această localitate şi tot el îi va readuce prosperitatea, pe termen lung. 1.500 de oameni din zonă au ieşit recent în piaţa din localitate ca să ceară locuri de muncă, într-o zonă în care peste 80% dintre locuitori nu au nici măcar salariul minim, ca să le cumpere mâncare la copii.

Tot ce ne-au «oferit» Alburnus Maior şi alţi opozanţi istorici ai mineritului au fost sugestii idilice de cum putem noi trăi din culesul ciupercilor şi din împletirea coşurilor de nuiele. Le mulţumim şi îi aşteptăm la Roşia Montană, unde într-o scurtă drumeţie la vară pot culege câteva ciuperci, iar dacă reuşesc să producă două coşuri de nuiele promitem să punem mână de la mână, din sărăcia noastră, să le cumpărăm.

Suntem sătui să tot auzim minciuna că Roşia Montană e zonă monoindustrială şi că nu se poate face nimic altceva în zonă din cauza proiectului minier. Am dori să reţină toată lumea că proiectul minier se va întinde pe 25% din suprafaţa comunei, iar pe restul de 75% oricine e liber să facă orice afaceri doreşte. Au venit opozanţii să propună vreodată investiţii concrete, care să dea de lucru oamenilor şi să-i ajute să se salveze, cu adevărat? Nu! E mai simplu să rânjeşti satisfăcut în faţa unui calculator, gândindu-te cu admiraţie ce reuşite extraordinare ai repurtat!

Noi suntem roşieni, noi ne dorim cu adevărat ca Roşia Montană să aibă un viitor. Şi ştim sigur că viitorul nu se construieşte prin farse stupide şi şarade infantile, ci prin investiţii, prin eforturi, prin solidaritate. Luptându-ne pentru demararea proiectului minier Roşia Montană, avem încredere că luptăm pentru viitorul Roşiei şi pentru ca mineritul să redevină ceea ce era cândva: un motor al economiei româneşti.

Noroc bun!

Cristian Albu,
Preşedinte,
Sindicatul Viitorul Mineritului, Roşia Montană”

Sursa: Ziua de Cluj