Dl Gabriel Andreescu, cunoscutul aparator al tuturor minoritatilor din Romania, de o anumita orientare sexuala sau sectara, eventual transcedentala, dar mai ales, de origine “moldava” si maghiara, a ales sa-si exprime frustrarile de ordin personal atacandu-l pe istoricul american Larry Watts si pe generalul SRI (r) Aurel Rogojan printr-un melanj despre “reabilitarea Securitatii” mixat sub forma unei duble recenzii publicata in Timpul.ro (Revista aparuta cu sprijinul financiar al Primariei Iasi – Primar Gheorghe Nichita, vicepresedinte PSD). Iat-o:

Jurnal din campania de reabilitare a Securitatii

de Gabriel Andreescu

Serialul dlui Alex. Stoenescu, de la jumatatea lunii decembrie care tocmai a trecut, in „Evenimentul Zilei“, sustine ca dupa revolta muncitorilor de la Brasov din 15 noiembrie 1987, atitudinea noii conduceri a Securitatii fata de Nicolae Ceausescu s-ar fi schimbat. Departamentul Securitatii Statului ar fi renuntat la reprimarea revoltelor populare (numite eufemistic „contactul cu proteste de strada“), pentru „a deveni exclusiv un serviciu de culegere de informatii“. Din toamna anului 1988, Securitatea ar fi ascuns de familia Ceausescu datele sensibile despre dizidenti, ca sa evite ordinele de agresiune si suprimare. Ofiterii au trecut la stergerea urmelor activitatilor ilegale mai vechi si la protejarea potentialilor succesori ai lui Ceausescu pentru a asigura supravietuirea acestei institutii „patriotice si perene“ a statului.

Elucubratiile de mai sus sint dezmintite prin cea mai banala incursiune in amintirile personale sau in Arhiva CNSAS. Propaganda lui Alex. Stoenescu, infam informator pina in anul 1989, pare a fi etapa finala (in acest an) a campaniei de refacere a imaginii Securitatii.

Campania a intrat intr-un regim alert acum citeva luni, odata cu lansarea volumului Fereastra serviciilor secrete, a generalului (r) Aurel Rogojan. Domnul Rogojan, ofiter, alta-data, al Departamentului Securitatii Statului, avind si o frumoasa cariera dupa revolutie, adreseaza in volum, fostilor colegi, urmatorul interesant compliment: „Dupa doua decenii de continua deconspirare, supusi permanent blamului public, suspectati de toate relele societatii si imperfectiunile democratiei, «securistii» au devenit imuni. Campania dusa impotriva lor nu face decit sa le creasca mai departe cota. Asa s-a ajuns ca valoarea securistului sa nu mai poata fi cuantificata. Azi, cine se respecta in Romania are propriul sau securist. Bibelou, mascota ori talisman!“1

Volumul dlui Rogojan, care musteste de anti-occidentalism si anti-maghiarism, pilonii ideologici ai national-comunismului ceausist, reprezinta o miza, se vede, si prin continut, si ca instrument. Ca sa faca propaganda lor si cartii¸ fostul sef al Securitatii, Iulian Vlad, colegi si subalterni ai sai, membri ai Asociatiei Cadrelor Militare in Rezerva si Retragere din SRI, au plecat intr-un turneu glorios in Transilvania.

Regiunea fusese aleasa pentru jocurile de supravietuire ale aparatului securist si acum 22 de ani. Antreprenorii conflictelor interetnice au facut sali pline la Oradea, Cluj si Salaj. In institutii publice precum Biblioteca Centrala Universitara „Lucian Blaga“, Biblioteca Judeteana si Muzeul Judetean de Istorie si Arta din Salaj, au primit laudele unor politicieni activi, intre care i-as aminti pe dnii Doru Radosav si Vasile Puscas. Au ajuns la inceputul lunii decembrie la Tirgu-Mures, orasul pe care aparatul ce tranzita dinspre Securitate spre SRI il insingerase in martie 1990. Personaj eroic al volumului Fereastra serviciilor secrete, Iulian Vlad a tinut sa declame, in turneu, inalta sa apreciere pentru daruirea si abnegat ia aparatului Securitatii. A mai elogiat „contributia la fel de pretioasa“ a informatorilor. Daca nu gresesc, este prima oara cind conducatorul funestei institutii si-a permis sa asume public asemenea declaratii.

La mijlocul lunii decembrie, floarea conducatorilor de altadata ai Securitatii a revenit in Bucuresti. In cadrul sugestiv al Bancii Nationale, guvernatorul Mugur Isarescu s-a alaturat oamenilor din breasla, Ioan Talpes, seful SIE intre 1992-1997, si Cristian Troncota, naratorul oficial al serviciilor de informatii, pentru a da greutate elogiilor. De aceasta data, rolul de purtator in stafeta a fost preluat de istoricul cu fete multiple, dl. Larry L. Watts.

Cartea acestuia de peste 700 de pagini, Fereste-ma, Doamne, de prieteni. Razboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Romania 2 este dedicata „geniului“ diplomatic al lui Nicolae Ceausescu. Desi Larry Wats separa activitatea externa de cea interna a regimului, el asigura, prin interpretarile sale inventive amestecate cu citeva fapte, o piesa fecunda in beneficiul ultimului exces revizionist.

Ce face ca la 22 de ani de la revolutie, fostul aparat securist sa se adreseze cu atita aplomb opiniei publice? A fost activ din primele zile de dupa caderea vechiului regim. Agentii Securitatii si urmasii crescuti dupa chipul si asemanarea lui au lucrat la recuperareaputerii, cit se putea in noile conditii. Au fost scenaristi, regizori, si actori in toate marile transferuri de resurse. Au falimentat banci (Banca Albina, Columna Bank, Credit Bank, Banca Turco-Romana, Banca Internationala a Religiilor, Bancorex), au facut trafic (petrol pentru Serbia lui Milosevics, tigari, arme), au parazitat regii de stat. Au sustinut, mai mult sau mai putin discret, carierele politice (vezi relatia Ristea Priboi – Adrian Nastase, Marian Ureche – Rodica Stanoiu s.a.). Dar reconstructia de imagine, resurectia simbolica au fost mize mai greu de atins. Se loveau de amintirile celor mai in virsta, de pataniile postdecembriste alor unora din tineri.

Pe ce s-a mizat astazi? De ce la sfirsitul anului 2011 campania lui Iulian Vlad si a fostilor subordonati a fost intimpinata cu atit de putine reactii de indignare? (Au fost totusi citeva!) O explicatie ar fi slabirea considerabila a organizatiilor neguvernamentale. Birocratizate, avind deseori o problema de prestigiu sau una de perspectiva, ele nu se mai bucura de autoritatea de altadata in fata oamenilor de decizie. S-o fi mizat, poate, si pe diluarea, pina aproape de disparitie, a presei independente.Toate trusturile de presa sint astazi o emanatie oligarhica.

M-as opri insa la inabilitatea marii parti a intelectualitatii anticomuniste de a face fata unei responsabilitati care i se cuvine: sa ofere o judecata lucida a trecutului. Oare ce o fi fost atit de complicat in a vedea ca tema colaborationismului este stufoasa? Ca e nevoie de distinct ii si nuante, in loc de etichete? Disputele asupra a ce ne spun arhivele Securitatii se tin intre 10% participanti care le cerceteaza, si 90% care explica ce se afla intre documente niciodata consultate de ei. Actuala legislatie privind deconspirarea Securitatii ca politie politica nu a avut in spate vreo cercetare, nici teoretica, nici empirica. Totusi, interesatii se uita pentru raspunsuri la prevederile ei. „Adevarul“ in cazurile individuale este asteptat sa soseasca de la instante (Colegiile CNSAS, Curtile de apel) cunoscute pentru partizanatul si inconsecventa lor.

Asa s-a ajuns ca simbolurile colaborationismului sa devina Mona Musca si Carol Sebastian, in timp ce fostul secretar de judet Ion Iliescu, fostul seful de cabinet al lui Constantin Dascalescu, Gheorghi Prisacaru, ba chiar, pina la protestul opiniei publice, fostul agent al afacerilor murdare ale Securitatii, Ristea Priboi, sa scape de eticheta politiei politice. De ani buni, in locul documentarii crimelor, sint vinate, sub prezumtia de colaborationism, foste victime ale regimului. Fata de speculatiile privitoare la „serviciile“ aduse comunis tilor de Adrian Marino sau Mihai Botez, ne-am astepta ca intelectualul sa se afle in pozitia ideala. Precautia epistemologica i-ar fi devenit, lui, un instinct; intelectualul stie ca nu exista fapte fara metodologie; deci, cit de nesigure sint colportarile din presa; are experient a citirii textelor in context; in principiu, a mostenit acel fair play care nu-i permite sa asume sentinte decit dupa eliminarea ultimelor indoieli.

Or, nimic din toate acestea ci, din contra, formatorii de opinie publica poarta campanii justitiare impotriva unor prizonieri politici, a unor fosti disidenti, a unor opozanti ai regimului din exil. Nici un fel de interes pentru oameni, nici o curiozitate fata de lumea represiunii nu se gasesc in campaniile de infierare.

Revista 22 publica in luna decembrie un articol care-l introducea pe Nicolae Balota in topul „celor mai scirbosi informatori“3 Textul ce-l stigmatiza pe detinutul penitenciarelor comuniste din anii ’50-’60 a aparut pe 25 octombrie 2011, cu o zi inainte ca in Aula Magna a Universitatii din Oradea fostii calai sa primeasca dovezile de pretuire ale gazdelor. E de inteles cum, aruncind in arena publica, periodic, cite o astfel de prada, spre lapidare, ofiterii de altadata ai Securitatii isi pot construi, in liniste, un nou statut: fie de bibelou, fie de mascota, fie de talisman.

Note:
1 Aurel Rogojan, Fereastra serviciilor secrete. Romania in jocul strategiilor globale, Editura Compania,  Bucuresti, 2011, p. 41.
2 Larry L.Watts, Fereste-ma, Doamne, de prieteni.
Razboiul clandestin al Blocului Sovietic cu Romania, Editura RAO, Bucuresti, 2011.
3 Neculai Constantin Munteanu, „Top 5: Cei mai scirbosi informatori – Nicolae Balota (IV)“, in Revista 22, 25 octombrie 2011.

Sursa: Timpul.ro / Nr 1/ Ian 2012

CV-ul oficial al Dlui Gabriel Andreescu alcatuit de Editura Polirom pentru cartea sa despre “Reprimarea Miscarii Yoga” aparuta in colectia “Document” iniţiată de Andrei Pippidi  (vom reveni cu cel neoficial):

Gabriel Andreescu este profesor asociat la Facultatea de Ştiinţe Politice/ SNSPA, Bucureşti, şi membru activ al mai multor organizaţii neguvernamentale. Fostul disident a devenit astăzi un cunoscut militant pentru drepturile omului şi ale minorităţilor etnice şi sociale, publicist şi editor, una dintre vocile societăţii civile româneşti. Este membru fondator (împreună cu Renate Weber) al Centrului de Studii Internaţionale, membru al Consiliului Ştiinţific al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, fondator al Organizaţiei Ombudspersons for National Minorities. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. A publicat numeroase cărţi, studii şi articole, dintre care amintim: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcţii şi operaţionalizare (ALL, 1992); Spre o filosofie a disidenţei  (Litera, 1992); Patru ani de revoluţie (Litera, 1994); Cel mai iubit dintre ambasadori (Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu) (ALL, 1993); Polemici neortodoxe (Fundaţia Culturală Noesis,2001); Extremismul de dreapta în România (Centrul pentru Diversitate Etnoculturală, 2003).
De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut: Naţionalişti, antinaţionalişti… O polemică în publicistica românească (1996); Solidaritatea alergătorilor de cursă lungă (1997); Problema transilvană (în colaborare cu Gusztav Molnar; 1999); Locurile unde se construieşte Europa. Adrian Severin în dialog cu Gabriel Andreescu (2000); Ruleta. Români şi maghiari. 1999-2000 (2001); Naţiuni şi minorităţi (2004)