Lumea, “according to Mr Tismaneanu”
Un ziarist cu nerv a avut inspiratia sa-i defineasca postarile kilometrice ale bloggerului Vladimir Tismaneanu (aka Volodea), respectiv lupta lui cu lumea si poporul roman, drept un schreib-kampf veritabil: “Tismaneanu este ca forumist chiar mai prolific decat ca editorialist. Cu comentariile sale ar putea lejer publica o carte ca a lui Watts, si mai smechera decat cele ale lui Cartianu.” scria Mihai Calin intr-un articol despre Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu comentat si publicat de noi sub titlul Despre agenti sovietici si post-sovietici. Larry Watts si schreib-kampful lui Tismaneanu.
Initial nu am vrut sa-i mai acordam bloggerului post-sovietic exportat la Washington prea multa atentie. Daca autoritatile responsabile americane nu l-au expulzat inca la Moscova inseamna ca il vom gasi cand se vor desecretiza arhivele FBI pentru toata lumea pe vreo lista a lui Orwell sau a unui alt Robert E Lee. Cu alte cuvinte, Volodea e “history” deja.
Cu toate acestea, dupa ce am inceput sa publicam un prim extras din cel de-al doilea volum al lui Larry Watts dedicat razboiului clandestin impotriva Romaniei, ne-am dat seama ca lupta pentru pace a lui Vladimir Tismaneanu si insinuarile sale la adresa istoricului american sunt deja parte a unei strategii care merita devoalata.
De cand a aparut lucrarea lui Larry Watts,”Fereste-ma, Doamne, de prieteni“, la Editura Rao, inregistrand cele mai bune vanzari in domeniu, dl Vladimir Tismaneanu i-a consacrat (direct sau prin interpusi ca prepusul sau Cristian Vasile) nu mai putin de sase materiale pe platforma lui Georgica Soros Contributors.ro, fara a ne lamuri daca a reusit sa o citeasca pana acum. Intr-o prima sarja trasa din avion dl Tismaneanu recunoaste acest fapt chiar din titlul “ales”: “Intre Pelin, Corut, Karnoouh si “bubuli”: Nu l-am citit (inca) pe Larry Watts…“. Titlul denota insa teza otravita de la care pleaca, din start, dl Tismaneanu, conform invataturilor Directoratului I, Serviciul A: regretatul Mihai Pelin e mort (deci n-are cum sa-i mai traga un sut in fund decat din mormant), Corut e scos din joben pentru a arunca subiectul in desuetitudine iar Karnoouh este doar corespondentul lui Tismaneanu pe partea stanga (cand si-o schimba seful lor de pe-o parte pe alta). De altfel, n-am gasit nici o referire solida a lui Karnoouh la cartea lui Watts alta decat cea dintr-un comentariu de subsol al unui articol de pe CriticAtac, ceea ce demonstreaza, din nou, ca dl Tismaneanu este un mai avid cititor si comentator de forumuri (i.e. “postac”) decat de carti.
Unul dintre putinii comentatori lasati sa se exprime liber in baza articolului vitriolic al dlui Tismaneanu, “Petronius”, observa din primul moment aceasta mitocanie “stiintifica”:
“Mi-ati atras atentia intr-o zi (si pe buna dreptate) ca daca am ceva de comentat sa o fac pe text, nu pe autorul acestuia. Astazi ne vorbiti despre o carte, pe care marturisiti ca nu ati citit-o; in schimb va concentrati pe etichetarea autorului acesteia si inca prin asociere. Astfel, aflam ca scrierile sale suna “precum cele ale politrucilor national-stalinisti”. In continuare, analizati cartea tot prin autorul acesteia, mai precis prin faptul ca este in relatii cu persoane indezirabile: “Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna”, dupa cum ne spuneti.
Mai mult decat atat, mai aflam ca autorul este in relatii cu “zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu”. Adica este vinovat de gradul doi, pentru ca se joaca cu copii dintre care unii se joaca cu copiii rai 
Chiar asa: etichetati negativ o carte (pe care nu ati citit-o), pentru ca autorul acesteia este apropiat unora care au fost apropiati cu o ruda de-a lui Ceausescu ?!
In final, desi nu ati citit cartea, totusi afirmati urmatoarele: “Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie”. Cum Dumnezeu, puteti fi de acord cu vorbele cuiva care vorbeste despre o carte necunoscuta pentru Dumneavoastra ?! Ba chiar mai si recomandati “concluziile” ?!”
Evident, raspunsul, ca si intrebarea lui Petronius, a ramas “vanare de vant”. De fapt, dupa parerea noastra, ce pare sa-l deranjeze cel mai tare pe dl Tismaneanu este deconspirarea celui caruia i-a preluat misiunea in Statele Unite ale Americii: agentul sovietic Ion Mihai Pacepa.
Dl Tismaneanu: “Am vazut cartea laudata in Romania la modul superlativ, de-a dreptul ditirambic, dinspre cercuri fata de care am legitime ratiuni de a fi daca nu de-a dreptul suspicios, macar reticent. Nu numai pentru ca s-au specializat in a ma defaima, ci pentru ca sunt experti in “arta” securista a dezinformarii. Unii sunt direct megafoanele secunostalgiei.”
Expert in dezinformarea gri (omiterea adevarului integral, adica minciuna prin omisiuni, si amestecarea franturilor de adevar cu minciuni), dl Tismaneanu “uita” sa mentioneze cine sunt, de fapt, cei care au laudat “ditirambic” aceast veritabil manual de istorie a Razboiului Secret. Sa luam, aleatoriu, doar cateva nume: ambasadorul George Maior, director al Serviciului Roman de Informatii, Michael Herman, fondator al Oxford Intelligence Group, Oxford University, fost sef al Comitetului de Informatii Reunit al Marii Britanii, David B. Kanin de la Johns Hopkins University, fost analist principal al CIA pe spatiul balcanic, profesori si diplomati din Statele Unite, Anglia si Suedia, academicienii Dinu C Giurescu, Dan Berindei, Florin Constantiniu, istoricii Ioan Chiper, Ioan Scurtu, Mihai Retegan.
Daca ar putea dl Tismaneanu sa ne spuna, mai exact, care dintre acestia este mai “suspect”, mai “megafon al secunostalgiei“, mai “bubul” decat cei din lista pe care o ofera el, in opozitie cu Larry Watts, cu mari personalitati “amazoniene” si carti pe masura: “Virgil Nemoianu, Matei Calinescu, Norman Manea, Andrei Codrescu, Ken Jowitt, Gail Kligman, Katherine Verdery, Thomas Pavel, Mihai Spariosu, Daniel Chirot, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Alina Mungiu-Pippidi, Catalin Avramescu, Radu Ioanid, Aurelian Craiutu, Stelian Tanase, Charles King ori pe ale mele” (adicalea, “cu voia dvs, ultimul pe lista”, Ion Iliescu, pardon!, Volodea Tismaneanu)?
Mai departe, in recenzia la cartea pe care nu a citit-o, dl Tismaneanu vine sa-si linga singur rana supuranda: “Am citit ca in acea carte Larry Watts “il demasca” pe Ion Mihai Pacepa drept “agent sovietic”. Ma rog, nu pun pret pe senzationalismul relatarilor la a treia mana, dar daca asa stau lucrurile, as fi foarte curios sa vad ce probe aduce. Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul precum si la deconspirarea actiunilor anti-occidentale ale serviciilor secrete ale dictaturii. A nega acest lucru se numeste negationism.”
Dl Tismaneanu si-a facut un obicei nu prea ortodox in a cataloga si asimila pe oricine il contrazice pe vreun subiect, de la vreme la valorile sale inventate, drept un “Holocaust denier”, i.e. “negationist” al Holocaustului, prin folosirea cu obstinatie a termenului citat. Carevasazica, dl Tismaneanu, ca succesor in functie al lui Pacepa, incearca o “lovitura preemptiva” de talia Alinei Mungiu (sa zicem): oricine il catalogeaza pe tavarisi Pacipa (numele real) drept agent KGB este “negationist”. Dar ce o sa se faca dl Tismaneanu cand o sa devina de domeniul public afilierea lui Pacepa la serviciul de spionaj rusesc, sovietic si post-sovietic? Ce va face atunci dl Tismaneanu, va intra si dansul in randurile “negationistilor” Holocaustului prin negarea negatiei? Iata ca, pentru edificarea dlui Tismaneanu, suntem dispusi sa-i oferim acestuia o surpriza “pozitivista”. Chiar maine!
In recenzia sa memorabila la cartea pe care nu a citit-o, dl Tismaneanu il identifica pe Larry Watts, prezent cu un studiu despre reforma serviciilor secrete romanesti in revista CIA Studies in Intelligence: VOL. 48, NO. 1, 2004 Unclassified Edition: Conflicting Paradigms, Dissimilar Contexts Intelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies cu un… “national-securist”, pe alocuri chiar “national-stalinist” :).
Tismaneanu dixit: “Prea multe contacte la Bucuresti, mai cu seama printre istoricii militari, l-au facut pe Larry “to go native”. Tezele sale sunau tot mai nelinistitor precum cele ale politrucilor national-stalinisti. Stiam ca este in relatii excelente cu cercuri influente din zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu.”
Auto-descalificarea sa este lamentabila. Chiar se asteapta dl Tismaneanu ca noi sa credem ca Larry Watts este “un politruc national-stalinist” numai pentru ca ii da aceasta sentinta de pe “platforma” de foraj public a lui Gyuri Soros plagiindu-l pe Brucanul din Scinteia anilor ’50?
Chiar incearca oare dl Tismaneanu sa propage o vinovatie prin asociere a unui specialist civil in problematici militare – dupa cum afirma chiar el ca era specialitatea lui Watts in anii ’80 – prin faptul ca in aceasta calitate a intrat in contact cu un ministru-adjunct al Apararii si sef al Directiei Politice Superioare a Armatei? Ca si cum eu as fi invinovatit ca am stat si alaturi de Bush, la Casa Alba, deci sunt un “national-bushist” si alaturi de Putin, la summitul NATO, deci sunt un “national-putinist”, ca sa nu mai vorbesc de subalternii indirecti ai celui din urma, multi prezenti inca prin structurile de varf ale Romaniei… Este evident pentru orice persoana de buna credinta, pentru orice minte cat de cat neimbacsita, ca fara astfel de contacte directe si discutii aprofundate in tematica relatiilor americano-romane, Larry Watts nu ar fi putut sa-si indeplineasca dezideratele si sa fie atat de bine documentat pentru ca astazi sa ne ofere date si amanunte din Razboiului Secret contra si in apararea Romaniei, in cartea sa de exceptie “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”.
Mai mult, dupa cum aflam din surse demne de incredere, de-a dreptul inexpugnabile prin confirmarile facute de oficialitati americani, citate de Larry Watts in primul volum al cartii sale, generalul Ilie Ceausescu a colaborat activ cu Statele Unite impotriva Uniunii Sovietice si a primit chiar o oferta de azil politic in SUA in cazul in care Moscova ar fi aflat. Tehnologia secreta sovietica transmisa de Ilie Ceausescu, cu aprobarea fratelui sau, seful statului, catre Statele Unite ale Americii, a adus tarii noastre peste 40 de milioane de dolari. Dar, dupa cum a afirmat un oficial al serviciilor de informatii americane la inceputul anilor ’90, “valoarea potentiala a acestor secrete este inestimabila“. La fel si pentru Romania, pentru ca tocmai aceasta colaborare speciala indelungata cu Statele Unite – intrerupta temporar de lovitura de stat sovietica din 1989 – a putut duce la instalarea sistemului de protectie anti-racheta la Deveselu, astazi.
Ceea ce pare simptomatic deja este faptul ca Tismaneanu impartaseste aceleasi sentimente de ura fata de generalul Ilie Ceausescu cu cele pe care le aveau Elena Ceausescu si Kremlinul, la vremea lor de apogeu. O intrebare, naiva, ar fi: De ce oare? 🙂 In plus, nu chiar dansul ne invata ca stigmatul unui nume, chiar schimbat, de la Tisminețki la Tismaneanu, nu trebuie fie transferat asupra tuturor membrilor familiei? Sau in acest caz avem de a face, ca si in cazul poporului roman poate, cu o “vina colectiva”?
Dl Tismaneanu continua in actul sau de condamnare fara judecata a lui Watts: “In mod cert era apropiat al lui Ioan Talpes, fost sef al SIE, ambasador in Bulgaria, apoi consilierul pe chestiuni de securitate nationala al lui Ion Iliescu, in al treilea mandat. Din ce-am gasit pe web, reiese ca Larry Watts a fost consultantul consilierului Talpes in acei ani (2001-2004). Ma abtin sa comentez.”
Comentam noi: generalul Talpes a fost initiatorul integrarii Romaniei in NATO si UE, ceea ce dl Tismaneanu ar fi putut afla nu numai de pe site-ul lui Larry Watts ci si de la fostul secretar general al NATO, lordul Lord Robertson si adjunctul sau Christopher Donnelly, ori chiar de la consilierul pentru securitate nationala al fostului presedinte american George Bush (daca poate ajunge pana la acest nivel). Talpes este cel care l-a avertizat – in scris! – pe Ion Iliescu, ca numirea agentului GRU Nicolae Militaru va duce la dezintegrarea fortelor armate si – tot in scris – l-a mai avertizat pe Iliescu si impotriva aducerii minerilor in Capitala contra demonstrantilor din Piata Universitatii ’90, dupa cum ceruse imperativ Guvernul Petre Roman. Talpes a fost principalul militant oficial pentru intrarea Romaniei in Parteneriatul pentru Pace (Romania a fost prima tara care l-a si semnat, in ianuarie 1994). Talpes a supervizat reformele militare din prima jumatate a deceniului ’90 si le-a trecut in revista impreuna cu echipa constituita din Ioan Mircea Pascu, George Cristian Maior si altii, in 2000 – 2002, contribuind direct la invitarea Romaniei in Alianta Nord-Atlantica. Ceea ce Tismaneanu ar trebui sa stie (poate asta il si deranjeaza – nu mai repetam intrebarea naiva), Talpes a fost responsabil de stabilirea primei legaturi a relatiei oficiale dintre serviciilor speciale romanesti si CIA. Nici Magureanu, nici Caraman nu au reusit acest lucru, chiar daca au incercat. Motivele, in cei priveste pe cei doi, sunt cunoscute. Talpes a stabilit legaturile oficiale si cu BND-ul german si cu SIS-urile italienesti, etc. Pana cand nu a devenit sef al SIE, Romania era singura tara din fostul Pact de la Varsovia cu care CIA nu avea stabilita nici o relatie oficiala.
Dl Tismaneanu are dreptate “sa se abtina” de la a comenta. Dar intrebam noi: Ce a facut dl Tismaneanu pentru Romania (“pozitivist”) din 1989 incoace (altceva decat distrugerea legaturii intelectualitatii reale a Romaniei cu autoritatile supreme ale statului roman prin ticalosul “Raport Final”)? Ah, da, uitasem: Dupa cateva sejururi in vilele lui Ceausescu din Primaverii si de la Neptun, i-a facut un turneu elogios de prezentare lui Ion Iliescu, in Romania, Franta si SUA, alaturi de un Vasile Secares, Adrian Severin, Emil Hurezeanu, Daniel Daianu si, vai… Cristian Preda (vezi TUR FOTO aici)!
Mai departe, Tismaneanu nu se mai abtine sa comenteze: “L-am revazut la Los Angeles, in noiembrie 2010, la Conventia AAASS,cand l-am intrebat cat se poate de franc:”Larry, ce sunt aceste zvonuri ca ‘ma demasti’ in cartea ta?” S-a uitat la mine stanjenit si mi-a spus ca nici vorba de asa ceva, ca nu raspunde el pentru speculatiile unora si altora. Asa o fi.”
Normal ca Larry Watts avea dreptate in raspunsul sau. Dintr-o eleganta superiora nici macar o singura data nu s-a referit in cartea sa la activitatile curente sau trecute ale lui Tismaneanu… indiferent cat de respingatoarea si condamnabile sunt. Desi zgandareala asta s-ar putea sa-l faca sa se razgandeasca…
“In timpul acesta – continua Tismaneanu -, inginerul Constantin Rauta, refugiat in Statele Unite in anii 70, ramane condamnat la moarte pentru “tradare de tara”. O fi fost si el “spion sovietic”…”
Este foarte interesant cum Tismaneanu implica posibilitatea ca inginerul Rauta sa fi fost un “spion sovietic”. Rauta este evident ca a fost bine antrenat si capabil de performante in acest domeniu, din moment ce a lucrat chiar la NASA. La vremea respectiva, Pacepa, care a admis singur ca a fost agent KGB, s-a laudat ca a fost gazduit si sprijinit de Constantin Rauta iar noi vedem si astazi ca Rauta este un aparator din oficiu al lui Pacepa, la fel ca si Tismaneanu, ambii negand cu inversunare de “negationisti” ceea ce Pacepa deja a admis… Sa fi fost o “slip of the tongue”, o alunecare a limbii dlui Tismaneanu sau poate ni-l toarna “preemptiv”, printr-o sugestie discreta, pe inginerul Rauta, ca facand parte din aceeasi Retea KGB ca si Pacepa?
PS: Tot de pe platforma “Contributors” unde dl Tismaneanu lucreaza ca incarcator-descarcator de texte, fostul propagandist de la “Convingeri Comuniste” isi mai apara autoritatea “never-ending”-ului “Raport Final” atacandu-l, din nou, pe Larry Watts. (Sa amintesc ca pentru aceasta postare cinstitul domn Tismaneanu a furat pentru HoţNews si Contributors o fotografie de la Ziaristi Online? 🙂 ).
Fac o paranteza de folos: Ca sa intelegeti dintr-un foc probitatea stiintifica si morala a gastii preocupate cu “prelucrarea istoriei”, trebuie sa mentionez cum in articolul in cauza, generalul Talpes este luat in deradere de un baietas de-al lui Tismaneanu, recte Dumitru Lacatusu – publicat in revista GheDeSe , “22” si raspublicat in “Anuarul IICCMER”, deci intr-o publicatie oficiala a Guvernului Romaniei – pentru ca ar fi invocat, la Banca Nationala, ca in Romania au actionat “Practic aceşti „turişti sovietici” şi „vest germani”, identificaţi de asemenea de vorbitor”. Mistocareala de un “profesionalism al substantei” rar intalnit continua pe tema asta a agentilor “vest germani”. In realitatea, dupa cum a putut fi auzit de toti participantii la conferinta si poate fi audiat si aici, fostul sef al SIE s-a referit la agenti/turisti est germani. Iata cum o singura litera, ca in Brazil, poate schimba complet “istoria recenta” a Romaniei si a lumii “according to Mr Tismaneanu”.
In materialul sau, cel putin caraghios, intitulat “savant” “Straniul destin al unei carti: Larry Watts celebrat la BNR in prezenta generalului securist Iulian Vlad. Laudatio de Ioan Talpes…” dl Tismaneanu spune: “Cartea a fost transformata in argument pentru reabilitarea vulgatei istoriografice national staliniste care a fost documentat si convingator respinsa in Raportul Final si in numeroase scrieri, de la volumele scrise ori coodonate de Lucian Boia la articolele incluse in “Studii si materiale de istorie contemporana”, o revista publicata sub egida Institutului “N. Iorga” al Academiei, avandu-i pe profesorul Dinu C. Giurescu ca redactor-sef, pe dr Ioan Chiper ca redactor-sef adjunct si pe dr Mioara Anton ca secretar general de redactie.”
Apoi, in discutia de postac la propriul articol, Tismaneanu adauga pe un ton vindicativ: “Cred ca nu ma insel, “Raportul Final” figureaza in bibliogafia cursului tinut de profesorul Giurescu la Universitatea din Bucuresti. Ati citit ce are de spus Jimy Carter (sic Z.O.) despre Ceausescu? Ati citit macar un numar din “SMIC”? Va aduc la cunostinta ca fac parte din Colegiul Editorial, alaturi de, intre altii, Dennis Deletant, Anneli Ute Gabanyi, Serban Papacostea, Virgiliu Tarau. Ati citit cumva recenzia Raportului Final semnata de Charles King, profesor la Universitatea Georgetown, aparuta in “Slavic Review”?”
Aici trebuie sa amintesc, ca atunci cand a fost sa-si apere “opera” – o insailatura colectiva de texte nesemnate – dl Tismaneanu a procedat in acelasi stil toxic ca si in atacurile patologice la adresa lucrarii lui Larry Watts. Contestatarii “bibliei” sale pe invers sai au fost – daca istoria ar fi scrisa doar de gasca lui de iicecemer-ologi – doar Vadim, Buzatu si Roncea :). Lasand deoparte faptul ca Vadim Tudor a fost inventat “da capo al fine” de stapanii lui Tismaneanu tocmai pentru a compromite ideea nationala, am avut onoarea sa stau alaturi de profesorul academician Dinu C Giurescu la prima reuniune stiintifica de analiza a “Raportului Final” si sa asist la criticile sale intemeiate ale documentului, alaturi de supravietuitori ai temnitelor comuniste, militanti anticomunisti, academicieni, istorici, sociologi, teologi, cercetatori, jurnalisti, preoti, s.a..
Simpozionului “Al cui este Raportul Tismaneanu? – Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?” organizat pe 29.03.2007 de Asociatia Civic Media, Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti si Societatea academica pentru adevarul istoric, a fost prezidat chiar de catre distinsul profesor Dinu Giurescu, care a afirmat transant, citat de Radio Romania Actualitati si Rador, ca maculatura cu titlul pompos de “Raport Final” “este un raport cu tinta, nu este un raport facut ca sa analizeze regimul comunist, ci ca sa-l condamne. Ca atare, a selectat din toate documentele pe acelea care slujesc scopului proclamat, si anume condamnarea regimului comunist. O analiza presupune sa examinezi toate componentele temei. In momentul in care iau in considerare numai cateva dintre ele, nu mai este o analiza, ci o prezentare critica a unei parti din realitatea respectiva”.
Dincolo de faptul ca Comisia Tismaneanu a fost intesata cu muribunzi si turnatori ai securitatii si ai altor servicii secrete, de la “doctorul inchipuit” impostorul Sorin Antohi la agitatorul Mihnea Berindei si mitropolitul apostat Nicolae Corneanu – cel mai longeviv turnator in viata din istoria actuala a serviciilor romanesti -, “Raportul” a fost criticat intemeiat, in primul rand de catre fostii detinuti politici si militantii anticomunisti de la Brasov, 1987, liderul revoltei minerilor din 1977, disidenti ca Ionel Cana, Victor Frunza, inclusiv printr-un Protest comun, opozanti ca Vasile Paraschiv si Paul Goma, apoi de catre profesori universitari, o parte semi-organizata a lumii academice, preoti prof dr, purtatorul de cuvant al BOR, Biroul de Presa al BOR si insasi Biserica Ortodoxa Romana, de catre jurnalisti (altii decat “Vadim, Buzatu si Roncea”) si ziare intregi, analisti politici, intelectuali autentici si cercetatori remarcabili si chiar si de catre un analist CIA, Richard Hall si un intelectual de-al lui, Michael Shafir, care l-au facut “varza” pe marele guru al “anti-comunismului”…
Revenind la “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, acelasi profesor Dinu Giurescu invocat abuziv de Volodea Tismaneanu, academician care a stat alaturi de colegii sai Dan Berindei si Florin Constantiniu la lansarea cartii (vezi Video aici), l-a laudat pe Larry Watts drept “un istoric de prim rang” a carui carte va fi “un reper pentru toata munca in acest domeniu de acum inainte”. Iar acelasi profesor Chiper, numit de Tismaneanu pentru creionarea unei imaginare si false aureole a sa, si-a exprimat public despre Larry Watts aceeasi opinie ca si profesorul Dinu Giurescu, in timp ce Denis Deletant (care a preluat cum laude postul de la Georgetown la care aspira Tismaneanu) i-a considerat lucrarea drept “originala si provocatoare” (dupa cum vom prezenta integral in curand).
Nu mai este nici un dubiu, pentru nici un cercetator neafiliat ideologic directivelor ex-sovietice, ca lucrarea lui Larry Watts, dupa cum a fost recenzata atat in tara cat si in strainatate (Journal of Slavic, East European and Eurasian Studies – London si The Mediterranean Quarterly, etc.) este recunoscuta drept “un reper” de neocolit. In ce-l priveste pe Charles King, pe care am avut onoarea sa-l cunosc la lansarea cartii coordonate de mine “AXA – Noua Romanie la Marea Neagra”, este evident ca a cazut in capcana dezinformarii sovietice si post-sovietice, atunci cand a scris in recenzia sa la “Raportul Final” ca Romania nu a fost cu adevarat independenta de URSS in ultima sa perioada, conform intoxicarilor dlui Tismaneanu.
Neindoios, in aceeasi capcana a cazut si presedintele Traian Basescu, cand, la una din vizitele sale in SUA i s-a sugerat de un anumit grup ideologic din cele cautate la origini de Orwell si Lee sa-l bage in seama pe “profesorul Tismaneanu”.
PPS: Dl Tismaneanu, cantant fals pe vocea acolitului sau loial, micutul sectant Cristian Vasile, insista pe aceeasi platforma de “colaboratori” (ai cui?) ca volumul lui Larry Watts “de aproape 800 de pagini înseamnă de fapt o o replică patriotardă şi o negare a Raportului final” (iarasi chestia cu “negationismul” – vezi Cinci ani de la Raportul final. Despre o condamnare – nu doar simbolică – a regimului comunist).
L-am contactat pe dl Larry Watts pentru a-i cere si dansului opinia despre “Raportul Final” al dlor in cauza. Profesorul Watts ne-a raspuns, cu amabilitate: “Din pacate, nu am citit Raportul in cauza dar imi propun sa fac aceasta dupa ce finalizez editarea celui de-al doilea volum si il trimit la tipar”. Asadar, iata o confirmare oficiala, care este oricum transparenta daca parcurgi cartea contestata de Tismaneanu (fara a o fi citit): nu numai ca lucrarea monumentala a lui Larry Watts nu are nici o legatura cu “Rapoartele” “ayatolahhului” Tismaneanu, dupa cum l-a poreclit un coleg de breasla de-al lui, dar putem concluziona ca domnii Tismaneanu si complicii lui isi considera “coranul” lor mult mai important pentru intelegerea istoriei Razboiului Rece si a rolului Romaniei decat o face profesorul Larry Watts. Nici macar nu le-a citit “opera”. Dar si cand o va face…
