Omorul de pe podul de la Vadul lui Vodă – crimă şi provocare

de Petru Bogatu

Dimineaţă neîncepută a zilei de 1 ianuarie 2012. Cer senin deasupra punctului trilateral de control №9 al forţelor de menţinere a păcii de lângă Vadul lui Vodă. Nimic nu prevestea tragedia ce urma să se producă în mai puţin de jumătate de oră.

Un autoturism înaintează dinspre satul Pârâta pe întinderea leşietică a podului care pare adormit după noaptea de revelion. Alături de şofer, pe bancheta din faţă, se mai vede o persoană. Soldaţii ruşi urmăresc aparent plictisiţi automobilul. Feţele lor se acresc brusc şi degetele li se crispează pe patul armei când aud scrâşnetul unei izbituri. Maşina atinge bariera de control şi semnul de circulaţie „Stop” se răstoarnă.

Militarii se impacientează. Unul dintre ei îi face semn şoferului să frâneze. Maşina însă, dimpotrivă, pare să accelereze. Mai cu minte ar fi fost, desigur, să se conformeze, însă conducătorul de vehicul ignoră somaţia patrulei şi în câteva clipe automobilul dispare de pe pod.

În mai puţin de 20 de minute autoturismul  îşi face din nou apariţia. Se pare că şoferul se întorcea la Pârâta după ce şi-a umplut rezervoarele la staţia de alimentare din apropiere. Doi militari îi dau de înţeles, din mâini şi din cap, că trebuie să oprească. El îi ignoră însă.

Nici nu trece bine de prima santinelă că îl ajunge din urmă o rafală de mitralieră. Unul dintre militari a tras un foc de avertisment. Şoferul şi pasagerul său se ghemuiesc instinctiv în cabină, iar cel dintâi începe să frâneze. Militarii, postaţi de amble părţi ale drumului şi înarmaţi cu pistoale automate Kalaşnikov, ciuruiesc maşina din spate. Un glonte îl loveşte pe şofer în abdomen şi acesta îşi pierde cunoştinţa, zăcând într-o baltă de sânge care se scurge pe pod prin uşa întredeschisă.

– Am văzut moartea cu ochii, spunea câteva ore mai târziu Constantin Bolocan, cel de-al doilea tânăr care se afla în maşină.

El afirmă că soldaţii au tras cel puţin patru focuri de armă. Din mărturisirile lui, dar şi ale unor reprezentanţi ai poliţiei, am refăcut filmul evenimentului. Chiar dacă nu cunoaştem încă multe amănunte, iar unele lucruri ar putea să fie ulterior precizate, nu încape nicio o îndoială că pe podul de la Vadul lui Vodă soldaţii ruşi au comis o crimă.

Vadim Pisari, tânărul conducător de vehicul, rănit grav, a decedat pe masa de operatie a Spitalului de Urgenţă, la ora 13:30, din cauza unei hemoragii profunde. Nu pare să fie un omor din culpă. Faptul că maşina ar fi lovit un indicator de circulaţie, iar şoferul ar fi refuzat să se oprească, nu poate fi o scuză pentru militarii ruşi dislocaţi în zonă.

Soldaţii din forţele pacificatoare nu au libertatea de a trage focuri de armă în cazul în care nu sunt atacaţi. Ei au statut de observatori, nu de poliţişti, şi nu pot să intervină în forţă decât doar în nişte situaţii speciale. Cel mult aveau dreptul să tragă un foc de avertisment şi să anunţe instituţiile abilitate.

De-a lungul anilor au fost zeci de situaţii în zona de conflict când şoferii neglijau ordinul de a opri autoturismul la postul trupelor de pacificatori. În mai toate cazurile însă, militarii luau act de incidentul produs pentru a informa forţele de ordine şi punctele vamale. De data aceasta însă s-a creat impresia că trupele ruse aşteptau un pretext pentru o intevenţie brutală.

Ipoteza potrivit căreia pacificatorii şi-ar fi pierdut capul după noaptea de revelion nu rezistă criticii. Ca şi supoziţia, de altfel, că omorul ar fi rezultatul unei erori stupide. Vadim Pisari a fost împuşcat de şeful de post al pichetului de pacificatori №9, ofiţerul armatei ruse Mihail Cojuhari, un militar cu experienţă care nu avea cum să tragă aiurea în tramvai. Ştia ce face, neîndoios, şi a ucis cu sânge rece.

„Ceea ce s-a întâmplat astăzi poate fi considerat drept o provocare în momentul în care în stânga Nistrului a avut loc o schimbare de regim. Un moment foarte important pe care l-am observat este faptul că s-a tras din spate. Respectiv acest tânăr nu a atentat, sau cel puţin nu sunt concluzii de acest gen precum că ar fi pus în pericol viaţa cuiva din aşa-zişii pacificatori ruşi”, a declarat preşedintele Promo-Lex, Ion Manole.

Subscriu şi eu la această opinie. Kremlinul reacţionează nervos în aceste zile la eşecurile suferite în Oseria de Sud şi autoproclamata republică nistreană. Au fost destituţi deja câţiva demnitari din administraţia preşedintelui Medvedev care s-au ocupat de alegerile din cele două regiuni separatiste.

Vrând-nevrând, mă bate gândul că se tensionează situaţia în mod deliberat. Evgheni Şevciuk a venit la putere, precum se ştie, nu cu sprijinul, ci în pofida autorităţilor ruse. Acest fapt, într-un fel, îi dezleagă mâinile, chit că zona transnistreană este efectiv anexată de Moscova. De aceea, în atmosfera încordată a unui incident tragic se urmăreşte, probail, îngustarea spaţiului de manevră al noului şef al administraţiei de la Tiraspol pentru a-l face total dependent de Kremlin.

Sursa: Petru Bogatu Blog

Nota Ziaristi Online: In concluzia textului de mai sus se comite o eroare de analiza ce speram ca este absolut neintentionata: Evgheni Şevciuk nu a venit la putere in Transnistria,  “precum se ştie, nu cu sprijinul, ci în pofida autorităţilor ruse”. Nimic nu se petrece in zonele de putere rasaritene, incepand cu stanga Prutului si pana la Polul Nord, fara sprijinul si pohta Rusiei. Altfel, suntem de acord cu titlul – este si o crima si o provocare. Dar la adresa cui: a Romaniei sau, mai degraba, a Statelor Unite? Analiza dlui Bogatu nu trateaza, dupa cum se vede, fondul problemei ci pare doar o relatare scolara a situatiei de la Nistru, trantita cam in graba, pentru domnul diriginte, cu unicul scop de a lasa in urma o concluzie falsa si paradoxala. Daca zona transnistreana “este efectiv anexata de Moscova” cum ar putea fi “presedintele” ei? La fel de putin ciudat este si faptul ca in jocul mediatic inflamator au intrat imediat asociatii de golani mai vechi si mai noi, adunati de prin parkurile si stadioanele din Republica Moldova si Romania, “ong”-uri aflate pe statele de plata ale serviciilor de informatii rusesti si ucrainene. Se vede treaba ca mesterul din padurea de la Yasenovo si-a cam iesit din mana…