Romanii din Ucraina: Mai intai, sa stim despre ce e vorba (III)
de Corneliu Vlad
Situatia presei de limba romana – si a comunitatii romanilor – din Ucraina prezinta si ea probleme, chiar daca de alt tip. Politica autoritatilor e subtila, dar mai degraba cu semnul minus. La fiecare pas te impiedici de cate un “dar”. Minoritatea romana e recunoscuta, dar ca romani si moldovewi (ceea ce ii dezavantajeaza pe fiecare, in alegeri). Placute bilingve, in localitatile cu mare procentaj romanesc, se pot pune, dar firmele producatoare castigatoare de licitatii n-au litere latine ori nu au stiutori de limba romana si inscriptionarile ies pocit. Scoli romanesti exista, dar nu sunt institutori suficienti. Limba romana se preda pana la anumite nivele, dar absolventii nu-si pot gasi de lucru pe limba materna. Statul roman ofera burse, dar elevii si studentii din Ucraina nu se pot folosi de ele pentru ca intre Bucuresti si Kiev nu s-a semnat, in 2011, nu-s ce acord. Iar la Bucuresti ministrul de resort, Baconschi, declara cu o usuratate greu de inchipuit ca relatiile cu Ucraina merg bine.
Sunt si publicatii in romana, dar intampina mari dificultati financiare. Cu cat ii ajuta autoritatile ucrainene si cele romanesti nu o scot la capat, iar posibilitati de finantare nu au. Alte surse financiare nu au, intrucat mediul de afaceri de limba romana din Ucraina e prea slab pentru a mai da bani si la presa. Conducatorii de publicatii romanesti sunt entuziasti in ce fac, dar poate nu suficient de practici, de imaginativi in porbleme de finantare. Mai sunt si alte astfel de “dar”-uri, insa unul mare l-a amintit un ziarist participant din Romania: raportul din acest an al Ucrainei la institutiile europene prezinta un tablou mai degraba roz situatiei, dar realitatea nu-i chiar asa.
Romanii ucraineni au in Rada de la Kiev un deputat tanar si activ, universitarul Ion Popescu (despre care am fost primul care am scris in presa romana, in “Romania libera”, prin anii 1990, gratie neobositului militant civic si scriitor Vasile Tarateanu), dar deputatul Ion Popescu, foarte activ si respectat si in Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, unde este si vicepresedinte, poate face ceea ce e de cuviinta pentru rapoarte veridice asupra romanilor din Ucraina pentru institutiile europene.
Prezenta distinsa si de autoritate la Forum, doamna Alexandrina Cernov membru de onoare al Academiei Romane, critic si istoric literar, absolventa a Facultatii de Filologie, Universitatea din Cernauti, profesor dr. la Universitatea din Cernauti si director al revistei „Glasul Bucovinei” a rezumat curajos situatia romanilor din Ucraina: „Avem scoli in limba romana, catedra de filologie, scoala pedagogica, dar acestea sunt doar cifre. Prin scoli putem fi ucrainizati mult prea usor! In realitate, pentru a fi student al catedrei de filologie, trebuie sa sustii un examen in limba ucraineana. Presa de aici a scris foarte putin despre acest fenomen. Exista aici la Cernauti o minciuna care calatoreste si peste granita, din pacate! Peste tot se spune ca exista sectii de limba romana, dar la acele sectii se vorbeste si se invata in ucraineana. Problema in scoli este grava, dar la fel de grava este situatia generata de cei care se declara moldoveni si care rup din procentul necesar unei minoritati pentru a intra sub incidenta legii ce le permite sa invete in limba materna. Mai mult, la recensamantul de anul viitor exista pericolul introducerii unei intrebari capcana – <Care este limba pe care o folositi?> in loc de <Care este limba dvs. materna?>. Sa fim foarte atenti la aceste detalii!”, a atras atentia Alexandrina Cernov.
Cititi si:
ASPECTE – de Corneliu Vlad. Romanii din Ucraina: Mai intai, sa stim despre ce e vorba (I)
Romanii din Ucraina: Mai intai, sa stim despre ce e vorba. A doua analiza a lui Corneliu Vlad
