Romanii din Ucraina: Mai intai, sa stim despre ce e vorba (I)
de Corneliu Vlad
Autocarul nostru cu numar de Bucuresti si o pancarta mare pe parbriz – “Cursa ocazionala” – se strecoara cu greu printre masini dimineata, pe ploaie, pe o veche strada comerciala pavata cu piatra cubica a Cernautiului. Pe trotuar, o batrana cu fata supta si cu o tigara neaprinsa intre buzele-i vestede il vede si face un semn obosit cu mana celor dinauntru.
N-o vede si nu-i raspunde nimeni din autocar. Asa o fi facand la toti strainii calatori prin Cernauti sau o fi recunoscut ca inauntru sunt romani (dupa numarul masinii, parbriz etc.?). Greu de spus. Oricum, romanii (adica romanii si moldovenii, cum ii categorisesc autoritatile de aici) mai inseamna doar cateva procente, mai putin decat degetele la o mana,in populatia orasului si cam a cincea parte din locuitorii regiunii Cernauti. Iar de cand nordul Bucovinei si Herta nu mai sunt inauntrul hotarelor Romaniei, au trecut mai mult de 50 de ani. Iar din aceasta cincime de populatie romaneasca, oare cati mai sunt cei ce au trait si isi mai amintesc de acea vreme? Dar identitatea romaneasca n-a disparut la urmasii lor. La unii dintre urmasii lor. Si e, mai ales, vie si activa la ziaristii locului. Care au gazduit, timp de trei zile, al treilea Congres international al ziaristilor romani . Manifestare sustinuta de Forumul international al ziaristilor romani cu sprijinul Departamentului pentru romanii de pretutindeni de pe langa Guvernul Romaniei. Si la care au participat vreo suta de ziaristi de limba, simtire si actiune romaneasca din tari aflate in imediata vecinatate a Romaniei – patroni de publicatii si redactori sefi, editorialisti si reporteri, cameramani si fotoreporteri, bloggeri si entuziasti din ONG-uri.
Autoritatile locale au salutat, prin viceprimarul Cernautiului, si el roman, Forumul, iar cotidianul “Cias” a facut-o si el in felul lui – cu un articol, anuntat pe prima pagina, despre revansismul romanilor, care incheie cu o fraza ce imagineaza o filiatie Hitler-Antonescu-Basescu. Dur. Dur si nedrept, caci neadevarat. Nimeni, de la microfoanele intalnirii, n-a pronuntat ceva care sa aduca a revansa, s-a vorbit doar de pastrarea identitatii nationale a romanilor din statele in care ei sunt minoritati nationale, de masurile favorabile sau piedicile din partea autoritatilor locale, de felul in care mass media de limba romana actioneaza si reflecta aceasta “lupta pentru limba romana”. Caci “lupta”, dar pentru limba materna, a fost cuvantul cel mai tare folosit in dezbateri. Invinuirile si insinuarile ziarului “Cias” nu sunt ceva nou si un ziarist din presa romaneasca de aici imi spune ca i s-a facut lehamite sa mai raspunda unor nascociri cum e respectiva (semnata, cu “umor” cu pseudonimul An. Tonescu) care nu servesc nimanui si merita mai degraba sa fie ignorate. (Dar nu am fost si eu contactat, in urma cu cativa ani, de seful unei agentii de presa din Kiev pentru a-i scrie despre nationalismul si revansismul sustinatorilor idealului Romania mare?). Fapt e ca, in afara de aceasta inutila stridenta, o binecunoscuta“provocatia”, intalnirea ziaristilor s-a tinut in cea mai buna atmosfera.
Va urma
