Recidiva Gitenstein
de Aurel I Rogojan
Într-o luare de poziţie anterioară (joi, 23 iunie 2011, “Ce fel de ambasadori şi-a trimis America în România? Noii comisari politici ne vin de peste Ocean?!“) am solicitat, în calitate de cetăţean liber al unei ţări suverane, al cărei stat, potrivit Constituţiei, ar trebui să fie independent în deciziile sale politice, ca ministrul de Externe să observe şi să sancţioneze imixtiunea ambasadorului Statelor Unite ale Americii la Bucureşti în treburile interne ale României. Atunci, Excelenţa Sa Domnul Henry Mark Gitenstein a tras de urechi Curtea Constiţutională, criticând, cu încălcarea normelor dreptului diplomatic şi a principiilor relaţiilor internaţionale, consfinţite de Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, o decizie definitivă, irevocabilă şi general obligatorie a Curţii, dar care amenda unele dintre propunerile de revizuire a Constituţiei avansate de preşedintele Traian Băsescu.
Peste nici două săptămâni, taman cu prilejul Zilei Naţionale a Statelor Unite ale Americii, domnul ambasador recidivează cu afirmaţia: “Cel mai bun prieten pe care SUA îl au în România este Mircea Geoană”. Preşedintele Senatului şi personalitate politică marcantă a opoziţiei parlamentare, fost contracandidat al lui Traian Băsescu în cursa pentru Cotroceni.
Prin această declaraţie, solul lui Hussein Barack Obama la curtea lui Traian Băsescu a adus o veste pentru care cel ofensat ar fi trebuit să-i ceară capul. Dacă are “cojones”. Dacă nu, atunci să-i mulţumească lui Obama pentru jignirea administrată prin ricoşeu de lobbyistul de la “Locheed Martin” şi să-şi poarte cu capul plecat umilinţa.
Într-un alt registru, chiar dacă cele susţinute ar fi un semnal, această nouă declaraţie a sa contravine obligaţiilor exprese de abţinere pe care un ambasador le are, de a nu lua astfel de poziţii publice faţă de personalităţi politice din ţara în care este acreditat. Deci nu este voba de o simplă gafă, ci de o greşeală politică şi de o gravă inconsecvenţă a Ambasadei SUA.
Într-o situaţie oarecum similară, petrecută în secolul al XIX-lea în relaţiile dintre Statele Unite ale Americii şi Anglia, ambasadorul englez a fost expulzat numai pentru simplul fapt de a fi afirmat, într-o scrisoare pe care destinatarul a publicat-o, că un anumit candidat la preşedinţia SUA ar favorabil intereselor britanice.
Declaraţia ambasadorului, făcută într-o ţară ca România, nu este deloc favorabilă lui Mircea Geoană şi cu greu pot fi intuite motivele pentru care a fost făcută. Nu-i este favorabilă, în primul rând, dată fiind respingerea de către mentalul colectiv naţional a firmanelor de pe la înalte porţi. Chiar dacă firmanul pare că aduce sentinţa pentru actualul preşedinte. Nu-i este favorabilă, în al doilea rând, deoarece în perspectiva, chiar absurdă, a unui accident istoric, Mircea Geoană ar putea fi expus blamului de a purta eticheta de “agent american”. În urmă cu nici o viaţă de om, o asemenea etichetă ştim bine ce consecinţe atrăgea.
Dacă ne-am strădui, totuşi, să-l înţelegem pe Gitenstein, prietenul lui Geoană, deci nu pe trimisul oficial al SUA în România, ar trebui să ne imaginăm următorul dialog: Geoana: “Mark, am o mare problemă. Te rog să mă ajuţi”. Gitenstein: “Spune, Mircea, care este problema ta?”. Geoană: „Traian, Traian Băsescu, după vizitele mele la Moscova, mă ameninţă cu un dosar. Un dosar în care mă acuză că sunt agent rus”. Gitenstein: “Bine, bine, dar eu ce trebuie să fac, cum să te ajut, dacă eşti în faţă cu o asemenea gravă acuzaţie din partea preşedintelui?!”. Geoană: “Spune tu că sunt şi… american”. Gitenstein: “OK, nici o problemă. S-a făcut!”.
Domnule ministru de Externe, luaţi aminte: Convenţia de la Viena privind relaţiile diplomatice din aprilie 1961, art. 41 (1): “Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi au datoria de a respecta legile şi regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat!”.
Goodbye, mister Gitenstein!
Foto: Bogdan Stamatin / Mediafax
