de Maria Petrascu
Dmitri Rogozin, ambasadorul Rusiei la NATO, susține, într-un mesaj postat de oficial pe Twitter, că președintele Traian Băsescu a fost criticat dur de omologul său rus, Dmitri Medvedev, și se declară bucuros că liderul de la Kremlin i-a susținut părerile. Rogozin face această afirmație prin prisma unui articol dintr-un ziar rus care relatează o serie de afirmații dure ale lui Medvedev la adresa lui Băsescu.
Declarațiile parții ruse vin după ce președintele Traian Băsescu a declarat la postul B1 TV că și el ar fi ordonat trecerea Prutului a soldaților români. “Aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci probabil că aş fi făcut-o”, a spus președintele statului. Medvedev l-ar fi criticat pe Băsescu cu ocazia summitului Rusia-NATO de la Soci, participanții exprimându-și indignarea fata de declaratia președintelui român. Ministerul de Externe rus a considerat aceste declarații drept niște “ bravade jignitoare ”.
Nu am niciun motiv sa cred ca Rogozin se joaca cu vorbele. Un astfel de inalt oficial nu-si poate permite sa-i puna in gura lui Medvedev, presedintele Federatiei Ruse, vorbe inventate. Indubitabil, Medvedev, s-a suparat pe Traian Basescu pe care, spune Rogozin, l-ar fi acuzat ca are pozitii antirusesti.Traian Basescu este presedintele Romaniei. Deci, Medvedev, s-a suparat pe Romania. Adica pe noi, pe romanii.
Si, daca sunteti suparat pe Romania si pe noi, romanii, ar trebui, domnule presedinte Dimitri Medvedev, sa va suparati si din alte motive. Ca de pilda pentru faptul ca milioane de romani au luptat si au murit ca sa-si elibereze tara de sub senila ruseasca, de sub cizma ruseasca, ce a strivit, nu viermi ci destine. Milioane de destine. Realitate pe care nu cred ca nu o cunoasteti. Sau pe faptul ca, apoi, zeci si zeci de ani, un simplu “Niet!” a barat cu stampila rosie a “infierarii de clasa” alte milioane de destine, care abia isi incepeau drumul in viata. Destinele copiilor celor striviti de cizma ruseasca, si al famiililor lor, carora nu le-a mai ramas de trait o viata ci un iad: iadul rosu.
Parintii si bunicii nostri, domnule presedinte Medvedev, ne povesteau ca, in 1953, cand a murit Stalin, Romania a fost obligata sa declare zi de doliu, cu drapele in berna. Romanii aveau ordin sa fie tristi. Dar nu puteau, ne povesteau ai nostri, care ne spuneau ca isi transmiteau vestea cea mare soptit, in taina, cu teama mare, pe furis, si-i multumeau lui Dumnezeu, la icoana, ca au apucat acea clipa. Clipa unui inceput de eliberare!
Cand au murit ai nostri, sub caramb rusesc, domnule presedinte Dmitri Medvdev, familiile n-au avut voie nici sa i vada, nici sa-i jeleasca, nici sa-i pomeneasca. Unii, nici cruce la mormant nu au, pentru ca nu au avut dreptul nici la ingropaciune, nici la mormant. I-au inghitit, hulpav ,gropile comune! Si i-a acoperit, brutal, cizma ruseasca!
Realitate pe care, de asemenea, cred ca o cunoasteti. Dar nu o spuneti! Ci doar va suparati. Va suparati pentru un adevar care, iata, nu poate fi ingropat si iese mereu la iveala tot la fel cum ies din tarana, oasele martirilor nostri, ucisi miseleste nu pentru rapt de teritorii ci pentru ca si-au aparat neamul si tara in primejdie. Suparati-va, domnule presedinte Dmitri Medvedev, suparati-va pe adevar!
