In ciuda faptului ca toate datele oferite de Justitie aratau ca jurnalistul Florin Budea din Oradea, unul dintre castigatorii de anul acesta al Premiului Mile Carpenisan pentru curaj si excelenta in jurnalism, a reusit sa castige chiar de Ziua Presei procesul “Laszlo Tokes – Angajatul Securitatii”, printr-o sentinta definitiva, iata ca episcopul extremist a facut recurs, aparent in afara termenului legal. Florin Budea este haituit in continuare de ditamai vicepresedintele Parlamentului European, for care, cel putin la nivel declarativ, este unul dintre aparatorii infocati ai “libertatii presei”.
Jurnalistul oradean publica pe blogul sau recursul aberant al pastorului infidel (vezi Documentul aici sau mai jos) si comenteaza:
“Iată care sunt argumentele, după mine mustind de ură, pe care vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo, le-a expus în recursul formulat faţă de procesul pierdut deja, legat de un articol publicat de mine în Ghimpele.
Toata ca toate, eu un singur lucru nu pot să pricep, dincolo de logoreea democratică, europeană… e totuşi posibil ca vicepreşedintele PE să târască la infinit în tribunale un ziarist şi nimeni să nu-i spună măcar că nu se cade să facă asta?!
Am zis hop! Şi s-ar părea că n-am sărit. N-am trecut de hopul teribil care a fost şi, iată, este încă procesul cu Tokes Laszlo.
Azi am aflat că, după calculele mele, în afara termenului de 15 zile în care putea să declare recurs, vicepreşedintele Parlamentului European a făcut demersuri pentru ca acest proces absurd, în care m-a târât, cred eu, fără nicio vină, să continue.
Tenacitatea în a face rău de care dă dovadă această (fostă) faţă bisericească e demnă, zic eu, de o cauză mai bună decât un război împotriva jurnaliştilor care nu-i sunt pe plac excelenţei sale.
Dacă, în primă instanţă, am crezut că e dreptul d-lui Tokes să îşi apere imaginea, pe care aş fi lezat-o, acum, cred, sunt îndreptăţit să mă simt persecutat de însuşi vicepreşedintele Parlamentului European. Ar putea să pară o onoare, un titlu de glorie… dar nu e. Nu mă simt deloc confortabil la gândul că am să fiu obligat să îmi reiau pererlinările periodice pe la tribunal. Pentru mine nu e deloc o plăcere. S-ar părea că îmi lipseşte plăcerea de a mă opune răului.
Un asemenea demers juridic, în Europa, unde dl. Tokes se prezintă ca un mare democrat, e de neconceput. Şi (culmea!) asta vine tocmai din partea lui, cavalerul fără teamă şi prihană al drepturilor omului. Oare libertatea de expresie nu mai face parte din drepturile fundamentale ale omului?! Nu se mai poartă la Bruxelles, libertatea presei?
De data asta nici eu nu mă las. Dacă, la procesul anterior, dl. Tokes mi-a cerut daune în valoare de 70.000 de lei noi, iar eu nu am cerut nimic, considerând că demersul de presă nu trebuie să vizeze, nici măcar într-un plan secundar, îmbogăţirea jurnalistului, de data asta – zic – voi avea şi eu “pretenţii”. Desigur dacă Justiţia şi sorţii vor fi de partea mea.
Cred că nici măcar domnul Tokes nu are dreptul să ia bunătatea mea drept prostie. Aşa cum a mai făcut-o. În timpul celuilalt proces, chiar şi în faţa instanţei dar mai ales în presă, europarlamentarul a creeat “atmosferă”. M-a făcut în fel şi chip, “securist, nostalgic al regimului Ceauşescu, slujbaş al turnătorului Voiculescu…” Şi eu am tăcut.
Are şi bunătatea valahă o limită, domnule Tokes!
De fapt, repet, nu cu mine are excelenţa sa ceva de împărţit. Miza, şi n-am spus-o eu, este o sentinţă menită să intimideze jurnaliştii care, eventual, ar mai gândi să îndrăznească doar a pune în discuţie relaţia, încă nelămurită suficient, pe care dl. Tokes a avut-o cu Securitatea. Că-i place că nu, această relaţie a existat. Într-un moment de slăbiciune a recunoscut-o însuşi Tokes Laszlo. Acum o neagă şi încearcă să bagatelizeze acele momente, mai mult decât stânjenitoare pentru “figura” sa europeană. Există, totuşi, probe, înscrisuri, angajamentele lui Tokes Laszlo faţă de Securitate şi notele informative pe care el le-a scris şi pe care, tot el, le declară astăzi “nevinovate”. Adevărul se vede de pe lună, numai Tokes îl neagă. Explicabil, e în pericol însăşi cariera sa publică şi, ca un veritabil actor politic ce este, fără public nici el nu mai e nimic.
Şi încă un amănunt. Deşi ne-a ameninţat pe amândoi cu tribunalul, atât pe mine cât şi pe colonelul de Securitate care mi-a relatat faptele prezentate în articolul incriminat, ciudat, numai pe mine m-a dat Tokes în judecată. Ce să înţeleg eu de aici, că mă urăşte mai tare decât urăşte fosta poliţie politică ori că e încârdăşit cu rămăşiţele Securităţii?
Azi aşa stau lucrurile, din punctul meu de vedere. De aici încolo, cu Dumnezeu înainte!”
Jurnalistul mai face si niste rectificări necesare in care prezinta documente ale colaborarii lui Tokes cu Securitatea, publicate si de Ziaristi Online si mentionate si de Ambasada SUA intr-o informare WikiLeaks.
Florin Budea: “Vicepreşedintele Parlamentului European, Tokes Laszlo n-a fost angajat la Securitate, adică n-a fost ofiţer, nici măcar căprar! el a fost angajat al Securităţii, fiindcă aşa cum spune chiar domnia sa că este posibil, poliţia politică a făcut presiuni asupra episcopului reformat de la Oradea pentru încadrearea sa în cadrul Eparhiei. clar, da?!Tokes n-a făcut poliţie politică, cel puţin aşa reiese din adeverinţa de bună purtare pe care i-a dat-o CNSAS.
Dacă luăm de bun ce zice CNSAS-ul, că ei ştie!, cum se explică următoarele documente. NB! excelenţa sa vicepreşedintele Parlamentului European a şi recunoscut, probabil într-un moment de slăbiciune că a semnat un angajament faţă de Securitate.
Dacă pentru ceva destul de asemănător Dan Voiculescu a fost declarat turnător şi colaborator, cum se explică oare verdictul CNSAS în cazul Tokes. o fi discriminare pozitivă?”
Ziaristi Online sustine apararea si indemnul jurnalistului Florin Budea: Cu Dumnezeu înainte!
