de Spartakus

Deşi primul maseur al ţării îşi înmoaie, de câteva zile, mustaţa în zeamă de arpacaş, cuibuşorul său de nebunii, unde se întâlneau cândva marile spirite mioritice să se relaxeze şi să discute – evident, despre metrul antic şi kilogramul de lături pe sticlă ori despre versuri albe şi cecuri în alb – continuă să funcţioneze. Şi el atrage, în continuare, tinerii sau mai puţin tinerii talentaţi, ca o Mecca a literaturii române, ca un must seen în materie de artă. E drept că, fără Vîntu, casa lui din Paris 34 e la fel de pustie precum sediul Junimii fără Maiorescu, dar asta nu-i împiedică pe unii să continue să vină aici, fie şi spre a respira aerul tras cândva pe nări de ilustrul gânditor, spre a atinge lucrurile pe care el le mângâia. Printre vizitatori s-a numărat, ieri, şi poetul Mircea Dinescu, cunoscut nu doar pentru poezia “Moartea citeşte ziarul”, ci şi pentru colaborarea la filmul “Weekend cu un mort” – regizat de SOV şi în care rolul mortului a fost jucat de Geoană. Ce-a făcut prin casa goală a lui Vîntu amicul lui de şpriţuri şi antren nu ştie nimeni, dar cum vizita n-a durat decât opt minute, pe ceas, foarte probabil el a fost să ducă gunoiul. Căci, dacă gunoaiele de la Realitatea le-a strâns Felix, ba le-a dat şi spaţiu de emisie pe Antene, gunoiul din reşedinţa lui Vîntu nu-l dusese nimeni. Şi erau acolo o grămadă de lucruri murdare, care deja începuseră să se împută, la atâtea zile de când stăpânul SOV a fost urcat la dubă de securiştii lui Băsescu. Aşa că nu m-ar mira ca amicul igienei orale, Dinescu, să-şi fi rupt din timpul lui preţios, spre a face rapid o deratizare, că doar prietenul la nevoie se cunoaşte, nu? Din câte văd, casa lui Vîntu atrage ca un magnet domni cu prenumele Mircea: mai an Geoană, ieri Dinescu. Nu m-ar mira ca, într-o bună zi, camerele de supraveghere să surprindă şi prezenţa Umbrei lui Mircea, nu la Cozia, ci pe Paris 34, unde marele domnitor va veni, probabil, să-şi îngrijească reumatismul rotulian căpătat la Rovine…

Integral la Reporter Virtual