Cartea lui Larry Watts publicata de Editura RAO,  “Fereste-ma, Doamne, de prieteni! Razboiul clandestin al blocului sovietic cu Romania”, volumul I, se lanseaza joi, 12 mai a.c., la ora 1600, in Amfiteatrul Bibliotecii Centrale Universitare, Fundatiile Regale, cu participarea urmatorilor: Acad. DINU C. GIURESCU, Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN, Acad. FLORIN CONSTANTINIU, Prof. univ. dr. IOAN CHIPIR,  Acad. DAN BERINDEI, Prof. univ. dr. IOAN SCURTU, Europarlamentarul IOAN MIRCEA PASCU, Istoricul ALEX MIHAI STOENESCU, Moderator: MONICA GHIURCO. Dupa ce am prezentat Prefata lui Larry Watts, coperta cartii si un video de prezentare, Ziaristi Online va ofera, in exclusivitate, si Cuvantul Inainte al lucrarii, semnat de generalul IOAN TALPES, fost sef al Serviciului de Informatii Externe.

CUVÂNT ÎNAINTE

Îndeobşte, istoricii îşi … şi îţi propun şansa unui demers în care specialistul îţi oferă informaţii suplimentare şi – nu de puţine ori – analizează interpretări care contribuie la perceperea şi înţelegerea mai aprofundată a unor perioade şi evoluţii din istoria unei comunităţi, popor sau chiar a umanităţii.
Nu puţine au fost şi ofertele pe care Larry L. Watts ni le-a făcut aproape cu dedicaţie pentru înţelegerea unor momente controversate ale istoriei moderne a românilor, din perspectiva şi cu percepţiile altora.
De această dată şi odată cu citirea scandalos de incitantei abordări „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni… Războiul clandestin al Blocului Soviet cu România” ne aflăm în faţa unei provocări ce se rosteşte ca răspuns obligatoriu tuturor formelor de propagandă ştiinţifică, a tuturor formelor de manipulare ce ni s-au prezentat ritos a fi drept adevăruri româneşti pe parcursul a zeci şi zeci de ani, în perioada comunistă şi – dezolant – în cei douzeci de ani ce s-au scurs de la atât de lamentabila sa prăbuşire.
Decembrie 1989, ca punct de reper major pentru prezentul şi viitorul României – pentru că este evident, explicarea cauzelor şi condiţionărilor momentului ni se dezvăluie a fi preocuparea majoră a lui Larry Watts – ne apare, în sfârşit, în retrospectiva şi perspectiva determinărilor sale istorice de la cucerirea independenţei româneşti în 1878 până la anul de graţie şi disgraţie 1989. Şi – ce este, în sfârşit, ferm angajat – preocuparea perspectivei şi retrospectivei istorice, nu din şi prin viziunea pe care ţi-o oferă documentele şi declaraţiile publice oficiale sau lucrările dedicate slujirii unor opţiuni politice sau a varii interese, ci prin dezvăluirea proiectelor, actelor şi faptelor din umbră.
Ne aflăm, astfel, în faţa adevăratelor cauze şi interese – documentate direct din surse încă neintroduse în circuitul ştiinţific românesc – care au făcut din România anului 1989 să fie „omul bolnav” al lumii, chiar şi dincolo – şi aceasta este marea realizare a autorului – de traumele proprii unui popor care şi-a găsit drumul exprimării de sine şi pentru sine – adică cel statal – într-un târziu evidenţiat şi marcat şi de tentaţia şi dorinţa continuă a celor din jur de a-l exclude şi refuza memoriei istorice.
În perceperea istoricului Larry Watts, exprimările şi explicaţiile ce vor urma să vină în evidenţierea realităţilor ce ne-au configurat proiectaţi în imagini de coşmar cu tente tragi-comice ale unei butaforii politico-militară de esenţă comună atât lui Kafka, cât şi lui Chaplin, nu pot fi înţelese în afara evidenţierii contextului geopolitic românesc şi în conexie şi condiţionare directă, factorilor de presiune externă nemijlocită.
Răspunzându-le tuturor acelor care încearcă să explice momentul decembrie 1989, prin prisma actelor şi faptelor, incapacităţilor şi blocajelor comunismului românesc de tip ceauşist, a comportamentelor sistemelor de forţe ale statului şi, în primul rând, a naturii şi mentalităţilor de sistem şi grup ale câinelui de pază a regimului, numit securitate – istoricul ne îndeamnă şi ne sugerează chiar o formulă a paradoxului, nu de puţine ori consemnat ca variantă necesară, chiar indispensabilă, unei şanse istorice: „fereşte-mă, Doamne, de prieteni pentru că de duşmani mă apăr singur”.
Pe fond şi de fond, aşa am înţeles eu acest titlu atât de incitant „With Friends Like These”. Şi nu este vorba de a te afla doar în faţa unui paradox generat uneori de jocuri aleatorii, ci a unuia impus de constatarea că reprezinţi o configurare continuă de interese adversative în jocul raporturilor de putere din zonă care, de fiecare dată, a căutat să rezolve contradicţiile, fie încercând eliminarea ta prin asumarea de control, fie, în situaţiile de nondeterminări evidente de putere, sfârşind prin a-şi acomoda pretenţiile prin compensaţii pe seama spaţiului românesc.
Astfel, printr-o abordare lărgită a determinărilor intercondiţionărilor lui decembrie 1989, Larry L. Watts reuşeşte o fascinantă ofertă în faţa celor, zeci şi sute, de căutători ai „adevărului”asupra momentelor respective, prizonieri mai mult sau mai puţin determinaţi, nu de puţine ori, nevinovaţi, care încearcă să explice totul prin faptica şi imagistica posibil de a fi accesate şi interpretate.
Avem, astfel, privilegiul accesului la informaţii deosebite asupra drumului românilor de la starea de geografie etnică asumată la cea de formulă politică stabilă, impusă şi recunoscută, dar continuu contestată şi atacată. O fascinantă asamblare de date şi informaţii, prognoze şi reacţii româneşti în faţa unor contexte şi realităţi de cele mai multe ori neînţelese sau contrare aranjamentelor geopolitice deja configurate şi asumate de alţii.
De altfel, după ce citeşti primele capitole ale lucrării, nu poţi – indiferent cât de adversativ determinat te-ai simţi, sau tocmai pentru aceea – să nu sesizezi că 1989-1990, nu s-au deosebit cu nimic de contextualităţile de forţă şi intevenţie ale anilor 1877-1878; 1917-1919; 1939-1940; 1947-1949; 1968. Sau, dacă au fost diferenţe – şi acestea nu pot trece nesesizate, atunci acestea au constat doar în ponderea factorilor adversativi şi în experienţele tragice care s-au consumat, preţul de sânge plătit de români, cu excepţia lui 1968, fiind mai mic, în 1989. Pe acelaşi palier, al avantajelor consemnate, consecinţele destabilizărilor şi destructurărilor au fost concretizate în formule de expresie politico-juridică specifice mutaţiilor intervenite în lumea de după 1989, toate componente, în evoluţia mai mult sau mai puţin asumată conştient, în programul de globalizare.
Urmărind prospeţimea analizelor dedicate tuturor evenimentelor majore care au vizat istoria modernă a românilor, inclusiv a României ca stat – subiect de drept internaţional dar şi obiect continuu de dispută teritorială, control politic şi economic – începi să simţi tot mai mult şansa unei perspective de-a dreptul fabuloase prin ineditul şi valoarea surselor care argumentează exprimările autorului.
Atât de bogate şi de noi sunt materialele arhivistice oferite circuitului ştiinţific românesc şi internaţional, atât de vastă literatura de specialitate consultată şi abordată, atât de incitante sunt modalităţile de abordare, ca şi ideile încât nu poţi să nu constaţi, încă de la citirea cuprinsului lucrării că, în sfârşit, cortina de fier trasă şi menţinută cu îndârjire pentru acoperirea realităţilor existenţei şi opţiunilor poporului român începe să intre în procesul de dezintegrare a tuturor ruginilor şi vopselelor ce s-au şi încă se mai rostesc pentru a-i ascunde profunzimile. Mă refer la adevăratele profunzimi încontinuu atacate şi murdărite, pentru a putea fi falsificate. Spectacolul este fabulos pentru că ne pune în faţa nu numai a evoluţiei istorice, ci ne dă şi şansa devoalării şi înţelegerii rolului unor subiecţi care au marcat memoria trecutului şi, implicit, a rădăcinilor vlăstarelor ce atacă cu aceeaşi insolenţă adevăruri ce le doresc a fi sinucise.
Fiecărui cititor i se vor revela imagini şocante ale unor adversităţi ce s-au rostit necontenit în faţa oricărui proiect românesc dedicat exprimării de sine într-un context întotdeauna dominat de alţii şi în faţa unor „prietenii” nu doar refuzate, ci şi sufocante.
Un îndemn responsabil la regândirea evoluţiei noastre şi nu numai.

L-am cunoscut pe Larry Watts într-un timp ce mi se pare a face parte dintr-un trecut tot mai îndepărtat.
Mi-a fost prezentat ca un tânăr istoric doritor de specializare în istoria estului Europei, asta pentru că încă de la primele fraze ar fi fost prea agresiv să te referi la Tratatul de la Varşovia.
De la început am rămas surprins de cunoştinţele sale care îi argumentau strălucit cartea de vizită şi – mai ales – de nestăvilită dorinţă de a cunoaşte realităţile româneşti, nu numai cele istorice, ci şi pe acelea care ne marcau paşii în marea, incredibila încercare prin care treceam fiecare şi cu toţii atât în planul mentalităţilor şi speranţelor, cât şi acela, atât de divers, al schimbărilor de sistem.
Am înţeles, nu după mult timp că mă aflam în faţa unui „american” fabulos nu numai prin privire şi zâmbet de actor, ci şi printr-o capabilitate de înţelegere şi dorinţa de a fi de ajutor, dorinţă ce depăşea cu mult memoria pachetelor sosite pe calea aerului în perioada marii foamete de după cel de-al doilea război mondial.
Şi – odată cu trecerea anilor şi pe parcursul consolidării prieteniei noastre – am găsit în Larry Watts nu numai un partener ştiinţific în abordarea momentelor istorice ale trecutului şi prezentului românesc, ci şi un sfătuitor profesionist în înţelegerea mentalităţilor occidentale, în proiectul de apropiere şi de integrare în NATO şi U.E.
Mi-a fost, la un moment dat, când exercitam demnitatea de consilier al Preşedintelui pentru probleme de securitate naţională – consilier oficial şi sprijin calificat în abordarea atâtor situaţii la care a trebuit să facem faţă.
Dacă ar fi să spun – şi probabil va veni şi acel timp – cât de mult m-a sprijinit Larry L. Watts, omul, istoricul, analistul, ar trebui să scriu o carte nu pentru a-mi plăti „datoriile”, ci pentru a-i informa pe cei care au avut şi au trăit în speranţa că România va deveni membru NATO, cât de mult şi-a dorit acelaşi lucru şi un profesor american, captivat de provocarea unui proiect ce ne va reconfigura chiar determinările geografice.
Nouă – românilor – şi nu numai.

Ioan Talpeş
1 iunie 2010