Presa si blogurile siriene vehiculeaza zilele acestea existenta unui plan bine pus la punct de destabilizare a Siriei, unul dintre autorii lui fiind Bandar Bin Sultan, fostul ambasador al Arabiei Saudite în SUA, apropiat Israelului şi care ocupă acum funcţia de Secretar General al Consiliului Saudit de Securitate Naţională, dupa cum sustin bloggeri sirieni. Conform mai multor surse, citate si de site-ul SirianRose.com, planul are un buget de două miliarde de dolari, se compune din mai multe capitole şi are detalii foarte precise, care corespund în mare măsură cu evenimentele care s-au derulat în Daraa în ultima perioadă. Prezentam mai jos, pentru informare, supozitiile din mediul online sirian, cu mentiunea ca traducerea si interpretarea textului in romana apartin colaboratorilor nostri pe spatiul arab. (Z.O.)
Din punct de vedere tactic, Planul a fost împărţit în trei zone: oraşele mari, oraşele mici şi zonele rurale. De asemenea, a fost prevăzută organizarea a cinci tipuri de reţele:
– Reţeaua de “combustie” – formată din tineri cu studii dar şomeri, care să fie în legătură între ei printr-un sistem descentralizat.
– Reţeaua “agresivilor” – infractori şi criminali din zone subdezvoltate, de preferinţă de alte cetăţenii decât sirieni.
– Reţeaua “gherilelor/castelor/grupărilor etnice” – tineri cu studii limitate, din toate originile etnice, care îl susţin sau sunt împotriva preşedintelui, dar care au sub 22 de ani
– Reţeaua “comunicatorilor” – liderii organizaţiilor societăţii civile, finanţate cu bani europeni, nu americani.
– Reţeaua “capitalurilor” – comercianţii şi patronii de firme mari şi de bănci şi de centre comerciale, dar numai din Damasc, Alep şi Homs.
Prin utilizarea acestor reţele şi a legăturilor care să fie formate între ele, planul urmează să se desfăşoare în felul următor:
Trebuie profitat de aspiraţiile tinerilor din prima categorie, reţeaua de “combustie”, prin expresii care să îi atragă, precum:
– trebuie ca vocea ta să fie auzită
– schimbarea nu poate fi obţinută decât cu forţa
– viitorul tău este în mâinile tale
– tăcerea ta este cauza, etc.
De asemenea, trebuie folosită puterea celei de-a doua categorii, reţeaua “agresivilor” prin următoarele:
– antrenarea şi specializarea pentru operaţiuni de ucidere, antrenamentul lunetiştilor şi în general pentru a ucide cu sânge rece
– antrenarea pentru a incendia rapid clădirile instituţiilor publice prin folosirea de substanţe inflamabile
– antrenarea pentru pătrunderea în închisori şi secţii de poliţie şi sedii ale securităţii
Membrii celei de-a treia reţele, cea a “grupurilor etnice” vor fi folosiţi prin:
– stimularea puternică a sentimentelor lor, fie de susţinere fie de opoziţie împotriva preşedintelui
– trebuie determinaţi să simtă că grupul lor etnic este ameninţat în orice situaţie
– le trebuie inculcată ideea că forţa excesivă trebuie folosită împotriva celorlalţi
– trebuie convinşi de faptul că oricine li se opune în orice domeniu, pe orice temă, este trădător faţă de ei
– trebuie aduşi într-o stare de “orbire faţă de nuanţe” astfel încât să nu accepte decât ideile tranşante, în “alb-negru”
– trebuie folosiţi cei de vârste mici şi lipsa lor de experienţă în legătură cu istoria şi geografia şi aducerea lor în starea de a fi pregătiţi şi gata de orice
A patra categorie, reţeaua “comunicatorilor”, va fi angajată şi vor fi dezvoltate capacităţile acesteia de a direcţiona populaţia, “opinia publică”, prin:
– trebuie să aibă acces la aparatură de comunicaţii prin telefoane prin satelit, ce nu pot fi supravegheate sau întrerupte
– prezentarea lor drept patrioţi, care nu se opun regimului şi care se adresează societăţii civile
– pregătirea de cadre care să folosească tehnologii moderne de comunicaţii precum blogurile, internetul, pentru a ţine legătura cu masele
– organizarea de întâlniri periodice cu aceştia şi unificarea eforturilor lor, astfel încât să nu se contrazică şi să nu acţioneze în contradictoriu
A cincea categorie, reţeaua “capitalurilor”: va fi folosită teama lor de a-şi pierde avutul şi statutul de familii importante în oraş, prin fixarea următoarelor idei:
– vor fi conectaţi cu responsabilii economici din ambasadele europene, sub paravanul relaţiilor comerciale
– organizarea de petreceri la nivel înalt la care să participe oamenii de afaceri în cadrul cărora să se încheie înţelegeri şi tranzacţii, precum şi investiţii exclusiv din Golf.
– spionarea lor prin intermediul relaţiilor sexuale filmate pentru şantajarea ulterioară a acestora.
– incitarea lor în cadrul întâlnirilor împotriva regimului şi infiltrarea printre ei a ideilor următoare: “ţara vă aparţine, dar străinii vă conduc, regimul fabrică bogaţi al căror interes este urmărit împotriva interesului vostru şi pe spinarea voastră, voi construiţi ţara dar alţii o conduc, Bashar Al Asad vă fură prin taxe şi impozite şi colaboratorii săi se bucură de acestea, toate proiectele voastre comerciale pierd din cauza corupţiei şi mitei, averile vă sunt ameninţate şi trebuie să le transferaţi în afara Siriei pentru că regimul va cădea, după căderea regimului, vă vom pune să guvernaţi ţara.”
La capitolul “executiv”, planul prevedea mai multe scenarii şi detalii precise pentru modalitatea prin care să înceapă mişcările, cum să fie folosite aceste reţele şi cum anume să se desfăşare aceste mişcări:
Capitolul “executiv” stabileşte următoarele etape:
În ceea ce priveşte prima categorie, reţeaua de “combustie”: dacă persoana vizată a răspuns, trecem la folosirea nevoilor sale legate de bani astfel: îi sunt furnizate sume mici de bani, i se asigură o maşină închiriată, un telefon celular, internet şi i se cere să găsească şi alte persoane prin aceeaşi modalitate. Atunci când numărul persoanelor astfel racolate ajunge la 5000 în oraşele mari, 1500 în cele mici şi la 500 în satele mari, încep să fie exprimate dorinţele lor de schimbare şi reformă. În această etapă trebuie evitate orice fel de discuţii care ar crea duşmănii, deci nu trebuie discutat sub nici o formă despre vreun fel de segregare, ori despre vreun partid, de stânga sau de dreapta. Această etapă va apărea ulterior. Vor fi pregătite răspunsuri potrivite pentru cazul în care vreunul dintre cei nemotivaţi se vor opune:
– dacă cineva spune că va fi o schimbare, i se va spune că “toate sunt minciuni, nu există nici o schimbare”
– dacă cineva spune “noi suntem schimbarea”, răspunsul este “de 40 de ani tot auzim asta”
– dacă cineva spune că acest moment nu este potrivit, îi răspundem “şi când ar trebui să ne mişcăm, peste vreo sută de ani??”
– dacă cineva spune că demnitatea noastră stă în rezistenţa în faţa Americii, îi răspundem “eu ce treabă am cu asta? Eu vreau să trăiesc”, etc.
În cadrul mişcărilor de stradă în zone precum pieţele şi complexele comerciale, la moschei după rugăciune, în spaţiile strâmte, sarcinile se împart în trei categorii: cei care scandează, cei care fac înregistrări şi cei care sunt ascunşi, după cum urmează: scandatorii se adună în centrul unui cerc şi încep să strige, sunt înconjuraţi de cei ascunşi, înconjuraţi la rândul lor de cameramani. Dacă cineva se leagă de cei ce scandează, unul dintre ascunşi îi ia apărarea spunând: “lasă-l domnule să vorbească!” şi dacă cineva încearcă să îi împrăştie, ascunşii îi atacă pe cei care vor dispersarea şi îi despart, în ambele situaţii rezultând materiale de presă foarte bune.
În general autorităţile trebuie provocate până când sunt aduse în punctul în care foloseşte violenţa şi tortura, autorităţile având doar două variante: să se implice sau nu.
Dacă nu se implică, mai mulţi adepţi ai reţelelor noastre se vor aduna din ce în ce mai mulţi datorită solicitărilor formulate de tinerii din jur, iar oamenii, cei noi, din afara reţelelor, care se vor aduna şi ei din ce în ce mai mulţi, nu trebuie să ştie nimic despre legăturile şi modul de acţiune din cadrul reţelei.
Dacă autorităţile se implică şi arestează vreun membru al reţelei, acel membru are datoria de a apărea amărât, dă înapoi retrăgându-se, merge imediat acasă fără nici o altă mişcare, creând impresia la nivelul autorităţilor că a înţeles. Are loc “îngheţarea” acestui membru al grupului până la momentul ultimei etape. În tot acest timp continuă să fie plătit.
Dacă autorităţile se implică şi arestează o altă persoană decât vreun membru al reţelei, acest fapt trebuie exploatat la maximum, trebuie ridicat nivelul solicitărilor. Dacă securitatea îl torturează, e cu atât bine şi mai binecuvântat (rezultatul) pentru că asta va provoca sentimentele oamenilor şi îi va face să folosească expresii prin care să fie legată ideea de tortură de ideea de regim în întregul său, nu doar de forţele de securitate. Acest lucru se va face răspândind următoarele expresii şi idei: L-aţi văzut pe amărât ce a păţit, aşa vrea preşedintele… Nu e păcat să se întâmple aşa ceva? Bietul om vrea doar să trăiască. Adică doar cutare comerciant trebuie să aibă bani? Ăsta e Guvern sau sunt hoţi acolo? De fapt problema pleacă de la capul cel mai mare (peştele de la cap se împute), etc…
În momentul în care începe mişcarea pe stradă trebuie, cu cea mai mare viteză, stârniţi oamenii şi transformate solicitările simple de corectitudine şi justiţie în solicitări care vizează un nivel mai înalt şi anume răsturnarea regimului, prin executarea următoarelor:
– intrarea rapidă în scenă a celei de-a doua reţele, cea a “agresivilor” pentru a-i ataca pe toţi, atât pe cei din securitate, cât şi pe protestatari.
– trebuie înregistrate evenimente impresionante care ating sentimentele religioase şi sociale, în special atacarea femeilor. Este de preferat ca acestea să poarte hijab sau niqab. Protestatarii vor face scandări generale şi, dacă sunt atacaţi de forţele de securitate care să se distingă în mod clar că fac parte din aceste forţe, asta va fi minunat. Dacă vor fi atacaţi de civili, atunci se va striga “forţele de securitate îmbrăcate civil!” şi dacă nu îi atacă nimeni unul din reţea va atace pe cineva din cei adunaţi, chiar dacă asta va duce la răni uşoare. Durata înregistrării nu trebuie să fie mai lungă de 20 de secunde, dar trebuie să aibă loc de foarte aproape, nu de la distanţă.
– Folosirea rapidă a sângelui datorită efectului puternic pe care îl are asupra oamenilor
– Uciderea unui protestatar de către o persoană din afara reţelei, de preferinţă uciderea unor tineri din familii mari, cu relaţii sociale puternice, cu studii, în special de medicină, ingineri, în general intelectuali. Uciderea trebuie să aibă loc repede, de către un lunetist şi cu gloanţe de acelaşi tip cu cele folosite de poliţie şi forţele de securitate. De asemenea vor fi ucise câteva persoane din rândul acestora din urmă.
– Arderea bunurilor comercianţilor care au fost provocaţi anterior şi aducerea lor într-o stare de teamă. De asemenea trebuie adusă atingere şi altor proiecte şi afaceri din domeniul economic, astfel încât să fie afectată viaţa cât mai multor oameni cu putinţă.
– Provocarea susţinătorilor lui Bashar Al Asad şi epuizarea energiei şi avântului lor şi activităţilor lor în discuţii fără scop cu ceilalţi şi în mod special cu musulmanii prin intermediul acuzelor că fac parte din securitate ca informatori şi trâmbiţători, că sunt beneficiari ai puterii, împrăştierea neîncrederii între ei şi populaţie şi crearea unei stări de încordare spunându-le că sfârşitul lui Bashar Al Asad este aproape, chemându-i la mitinguri de susţinere ad-hoc. De asemenea unii dintre ei vor chema la scarificii umane, crime şi terorizare. Opozanţii lui Bashar Al Asad vor fi liniştiţi şi vor amâna orice mişcare până când vor avea loc crimele dintre grupările cu convingeri diferite (de orice fel, inclusiv etnice) astfel încât să aibă pregătită chemarea la libertate, democraţie, reforma politică şi a vieţii civile.
– dejucarea oricărei încercări a regimului de a veni cu soluţii politice. Vor fi distruse simbolurile puterii precum sediile partidului Baath, ale poliţiei, închisorile, centrele securităţii, distrugerea de fotografii cu imaginea lui Bashar Al Asad.
– Intrarea în acţiune a celei de-a patra reţele, cea a “comunicatorilor” cu scopul de a lega imaginea lui Bashar Al Asad de toate etapele istorice negative anterioare şi prezentarea lui ca şi cum el este urmaşul natural şi negativ al deceniilor trecute. El va fi făcut responsabil de toate aceste fapte negative, iar acţiunile lui pozitive vor fi minimalizate.
Bandar Bin Sultan recunoaşte el însuşi în cadrul planului său că Bashar Al Asad are o popularitate reală atât în ţară cât şi în afara Siriei. El crede că această popularitate a preşedintelui nu trbuie neglijată, şi că trebuie exploatată şi transformată din punct forte în slăbiciune. Acest lucru se poate face tocmai prin utilizarea elanului susţinătorilor săi împotriva mişcărilor şi provocarea lor împotriva lui şi a Guvernului său, incluzând toate grupurile etnice şi grupările de alt tip. De asemenea, Bandar a spus că principala forţă a preşedintelui constă în armată şi în aparatul de securitate care este extrem de puternic.
Iar pentru sfărâmarea armatei, a Guvernului şi a aparatului de securitate, Bandar consideră că acestea trebuie destrămate în grupări diferite conform diverselor convingeri religioase sau de alt tip, iar acesta este rolul reţelei a treia, cea a “grupărilor etnice”, având în vedere neutralizarea riturilor celor mai mari: Hanfit, Shafei, după cum umează:
– fiecare dintre grupări trebuie împinsă să comită masacre foarte sângeroase împotriva celor care li se opun, acestea trebuie filmate şi difuzate prin mass media cât de curând. Totul trebuie să înceapă din locaţii îndepărtate de Damasc, dar nu trebuie arătat prea mult sânge, de teamă ca oamenii să nu dea înapoi de actele de violenţă.
– In Lattakia şi Tartous alawiţii din reţea vor ucide câţiva tineri sunniţi, le vor batjocori cadavrele şi vor scanda (Trăiască Bashar!). În Alep, salfiţii din reţea vor ataca satele alawite, le vor incendia casele şi îi vor înspăimânta până când aceştia îşi vor părăsi satele. Vor striga (Moarte alawiţilor, moarte duşmanilor şi companionilor!). În Hasake, arabii din reţea vor tăia capetele şi vor spânzura câţiva tineri kurzi şi îi vor denigra pe cale vizuală, chiar fără cuvinte, prin mesaje pe care kurzii le vor înţelege fără traducere. Vor fi ucişi şi câţiva creştini, în special armeni. În Daraa, lunetişti din afara oraşului vor omorî tineri din familiile Jawabira, Mahamin, dar fără să se apropie de cei din Abazid şi Masalme.
– În Bukamal şiiţii îi vor ucide pe sunniţi strigând (Karballa, Hussein!). În Homs arabii îi vor ucide pe turkmeni şi le vor jefui magazinele, mai ales cele în care se vinde aur, de asemenea vor ucide creştini catolici şi murşadini (musulmani alawiţi).
– În Swaidaa, druzii din reţea vor omorî câţiva creştini din satele apropiate şi vor incedia câteva biserici.
– În Qamishli, câteva grupuri de kurzi vor răzbuna moartea kurzilor din Hasake, în timp ce unii armeni vor ucide arabi musulmani
– La Deir Azzour, lunetiştii din afara oraşului vor ucide tineri din familia Al Aqidat şi Beni Naaim, fără a se apropia însă de triburile mici, cm ar fi Al Rula, Al Jabbour, Al Shamr. În timpul filmărilor se vor auzi strigăte în numele Al Abu Khabur şi Almuhassan.
Bandar mai consideră că regimul se va mobiliza cu toate forţele în încercarea de a soluţiona problema grupurilor şi etniilor aflate în conflict, iar Bashar Al Asad va trimite delegaţi din Guvernul său pentru soluţionarea acestor diferende. Damascul va rămâne astfel fără guvernanţi, iar acesta este chiar rolul Damascului, unde fiecare minoritate se va răzbuna iar oraşul se va aprinde din toate părţile după cum urmează:
– creştinii din estul Capitalei omoară musulmanii care trăiesc cu ei in zona Qassaa, Bab Touma şi druzii din Jaramana.
– Sunniţi din sudul oraşului omoară şiiţii care locuiesc cu ei în Shaghur şi în vest, în cartierul Muhajirin
– Salafiţii din Doma şi Daria incendiază sediile primăriei, tribunalele şi sediile poliţiei
– Alawiţii din vestul oraşului şi din zona Jabal Mazzeh ucid sunnţii care locuiesc printre ei
– Kurzii din nordul oraşului, din zona Rukn Eddin îi vor ataca pe arabii din toate celelalte grupări sau credinţe
Bandar crede că în acest timp armata va fi fost divizată iar forţele de securitate se vor fi prabuşit, de asemena şi guvernul, iar la dispoziţia lui Bashar nu va rămâne decât garda republicană pe care o poate mobiliza, pentru că armata va fi împotriva sa, fapt care va determina să spună ca Bashar Al Asad este cauza tuturor problemelor. Aici îşi ia în primire rolul cea de-a cincea reţea, reţeaua “capitalurilor”, astfel încât vor fi efectuate următoarele:
– întâlnirea tuturor posesorilor de capital cu conducătorii armatei, ai aparatului de securitate, cu miniştrii originari din Damasc si Alep şi urmează a fi convinşi să se dezică de Bashar Al Asad. Li se va promite că ei vor rămâne după înlăturarea preşedintelui.
– În cazul în care unii oameni de afaceri vor refuza să coopereze, vor fi ameninţaţi că reprezentaţele le vor fi anulate iar investiţiile retrase. De asemenea vor fi ameninţaţi că vor fi făcuţi de râs dacă fac parte dintre cei filmaţi în timp ce întreţineau relaţii sexuale.
– În cazul în care unii conducători ai armatei vor refuza să coopereze vor fi ameninţaţi cu închisoarea sau cu asasinarea, iar, dacă este posibil, pot fi asasinaţi în contextul dezordinii care domneşte, câţiva militari cu grade înalte dar nu damaschini sau alepieni, tocmai pentru terorizarea acestora din urmă.
– Trebuie constituit un consiliu naţional format din oamenii de afaceri, miniştri, conducători ai securităţii, consiliu care să fie recunoscut de Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, Arabia Saudită, Egipt, apoi ne vom concentra pe ameninţarea ui Bashar Al Asad.
Bandar consideră că în această etapă se impune:
– trebuie ca acest Consiliu să îi ceară lui Bashar Al Asad să demisioneze
– să rupă relaţiile Siriei cu Iranul, Hezbollahul, Hamas şi cu Jihadul Islamic
– să se angajeze în mod secret că va continua operaţiunea de pace cu Israelul
– va constitui un Guvern provizoriu care să desfiinţeze partidele care cer alegerile anticipate şi modificarea Consituţiei
– Consiliul trebuie să înfiinţeze o comisie de anchetă care să tragă la răspundere tot ce simbolizează regimul trecut şi să îi facă răspunzători de cele întâmplate exclusiv pe Fraţii Musulmani.
– Consiliul trebuie să ofere economia siriană companiilor americane, europene, saudite şi egiptene în mod exclusiv.
În acest context, postul de ştiri (Lumea) a descoperit că ceea ce este stârnit pe pagina Facebook este întreţinut de aproximativ 200 de persoane adunate în compania numită (Com An Com) şi au fost antrenaţi să stîrnească diversiunile.
Conform aceluiaşi canal de ştiri, compania şi angajaţii săi, lucrează în tăcere şi nevăzuţi pentru protejarea Iordaniei, dar banii pe care îi rulează compania şi strategia urmată în cadrul operaţiunior sunt pregătiţi de serviciile secrete din Arabia Saudită – ramura Bandar Bin Sultan.
De asemenea, materialul de presă menţionat precizează că firma (Dot&Com) este o companie aparent privată deţinută de Mohamed Al Qaisi şi se consideră că sediul ei din capitala Iordaniei, Amman, este sediul central, având filiale în oraşele mari din Arabia Saudită. Acestea lucrează cu Minsterul saudit al Apărării şi îşi oferă serviciile aparatului serviciilor secrete saudite şi Ministerului saudit al Internelor.
Canalul de televiziune menţionat a mai precizat că această companie şi-a dezvoltat celule de criză la ordinele directe ale lui Bandar şi că acestea lucrează cu 200 de specialişti în internet. Ei sunt conduşi de ofiţeri saudiţi pe care îi susţin consilieri americani specializaţi în războiul psihologic, cu scopul de a lovi Siria prin intermediul celulelor lui Bandar Bin Sultan, celule care activează chiar în sudul Siriei. Pe de altă parte, Marwan Hamada, Basem Al Sabe, Hani Hammoud conduc celulele de criză după acelaşi tipar susţinute de ofiţeri din divizia de informaţii ce ţine de Saad Hariri, tot cu sprijinul consilierilor americani în domeniul războiului psihologic şi ajutaţi de un specialist în zvonistică si dezinformare, pe nume Ilia Khouri.
Sursa: SirianRose.com