Continuam publicarea dialogului dintre filosoful Constantin Barbu, discipolul lui Noica, si Cosmin Cretu, cuprins de jurnalistul oltean in cel de-al doilea volum din seria grava Pamfletul Negru. Dupa prima parte, publicata de Ziaristi Online sub titlul  Plagiatele mici ale lui Plesu, Patapievici si Liiceanu (I). Constantin Barbu, discipolul lui Noica, isi pune fostii colegi de la Paltinis la o “autopsie vie” , filosoful craiovean s-a ocupat de “disidentii lui Gogu” si comsomolistii-moralisti. In fragmentul de mai jos este tratat subiectul “anti-elitelor” culturii romane urmand ca in episodul urmator sa fie expusa reteaua anti-Eminescu. Totodata, in premiera, publicam in facsimul o scrisoare inedita a lui Constantin Noica (foto in baza textului).

PAMFLETUL NEGRU

Partea a II-a

Autopsie vie

cu marii plagiatori

Patapievici, Pleşu şi Liiceanu

Ce ştii de manuscrisele domnului Noica, unde şi cum au ajuns? Există o inventariere a lor?

Manuscrisele domnului Noica au fost luate în noaptea de 4-5 decembrie 1987 din vila de la Păltiniş de către Liiceanu. Fără nici un drept. La fel şi ce i-a restituit S.R.I. doamnei Mariana Noica prin fostul coleg de grupă de la Filosofie al lui Liiceanu, – Virgil Măgureanu. N-ar fi nici o problemă. Chiar dacă familia Noica nu este de acord, fiind chiar extrem de supărată pe acest inexplicabil. Întrebarea capitală este însă de ce Humanitas nu publică Operele Complete ale lui Noica. Nu îl lasă pe antumul Liiceanu cumva postumul Korné?

Am fost tentat să cred că ai făcut o obsesie pentru elita intelectuală al cărei exponent s-a dorit a fi Liiceanu, dar sunt bucuros să văd că faci de fapt un studiu de caz.

Nu mă obsedează adevărata elită intelectuală, pe care o îndrăgesc, o admir, o consum. Liiceanu (care, totuşi, este un intelectual substanţial şi e păcat că o voronie de caricaturi îl înjură fără întrerupere ca şi cum s-ar putea trage de şireturi cu el fie şi în materie de Heidegger) este pentru mine un caz în raport numai cu Păltinişul, cu ceea ce ar fi trebuit să fie Păltinişul. Obsesia falsficaţionistului Manolescu a fost să prostească istoria că el şi cenaclul lui au dominat deceniul 8. Nu Noica şi Păltinişul. Ce impertinenţă! Noica, cel mai mare filosof român, împreună cu câţiva intelectuali superiori şi câteva tinere genii au pecetluit deceniul 8, 9, ziua de azi şi ziua de mâine: cultura română, chiar. Manolescu, faţă de Noica, e un amator cu Weltanschauung de plutonier (de aceea, în materie de pseudoeminoscologie se înţelege bine cu alt plutonier, Georgescu şi cu inexistibila duduie Bot).

Lipsa de generozitate şi de caracter a lui Liiceanu şi Pleşu (să nu se înţeleagă faptul că acest ministru, rector, cabotin, miştocar, plagiator poate sta la taclale, fie şi la TVR 2 în concurenţă neloială cu „D-ale lu’ Mitică”, de la egal la egal cu Liiceanu) i-a azvârlit în ridicol şi penibil autoprezentându-se ca unicate de duzină. În timp ce Pleşu pare foarte sănătos, Liiceanu pare foarte bolnav. În timp ce Biobscurii nu-şi recunosc nici un diagonostic cultural. Telespectatorii ar avea tot dreptul să-i supună unei probe de striptease şi să vedeţi atunci cum „sparg” intelectualii audienţa!: Pleşu, un eseist scăpătat cu 5-6 rânduri de burtă mâncând mici de la Cocoşatu’, în pielea goală, Liiceanu – ieşit din baie unde tocmai şi-a dat cu duşul peste şamponul care-i acoperise chelia – tot în pielea goală. Vorbind amândoi, în neologisme, bineînţeles, despre destinul României, despre întâlnirile admirabile, despre foşti spioni români deveniţi modele spirituale ş.a.m.d.. În timp ce coafezele îşi iau notiţe pe întuneric fiindcă din cauza tensiunii intelectuale s-a întrerupt curentul electric pe o rază de peste 2 metri, în jurul TVR.

În contul scremutului articol Ţara lui Caion îl voi întreba pe Pleşu: de ce eşti aşa de invidios până şi pe un intelectual din provincie? Numai pentru simplul fapt că Noica a zis că e genial?

Apelez la generozitatea ta, rugându-te să-mi dezlegi paradoxul comportamental jenant în care mor aceşti oportunişti.

Prin atitudinea lor sufocă renaşterea cetăţii, umbresc, usucă, dezintegrează …

Vrei să spui că îşi fac meseria pentru care sunt plătiţi?

Există, într-adevăr, o turmă care „chinuieşte rău populaţia”, cum ar fi zis Arghezi. Eu le produc această apocalipsă veselă doar pentru a elibera mintal tânăra generaţie. Şi nu ca să mă distrez puţin în weekend…

Există o voinţă de putere şi în cei care nu-l ştiu pe Nietzsche.

Ei s-au format (cât au putut) la curtea domnului Noica. Acum, la rândul lor, nu numai că nu au dus mai departe “proiectul celor 22”, dar au asasinat, fie şi numai prin toleranţa afişată faţă de regimul comunist, 22 de milioane de cetăţeni. De ce?

Dacă va număra cineva câte zile au stat Pleşu şi Liiceanu la Păltiniş (după contabilitatea din Jurnalul de la Păltiniş) va observa că au stat degeaba puţine zile. Era normal să nu înveţe nimic. Căci dacă nu ştii dinainte, nu cunoşti nici după. De ce să-l obligi pe Noica să-ţi spună numele marilor sfinţi părinţi? – Numai ca să le încurci numele şi să nu-i citeşti niciodată? Bătrânii Pleşu şi Liiceanu n-au făcut parte din cei 22 de tineri geniali ai lui Noica, nu pentru că erau bătrâni ci pentru că nu erau geniali.

Niciodată intelectualii români nu vor face ceva împreună.

Iată, acum, o scrisoare de la Noica, în care îmi trimite un gând pentru tatăl meu, unul pentru Ficino, altul despre Reamintirea Fiinţei (cum se numea manuscrisul Rostirii esenţiale, carte pe care a citit-o în manuscris şi căreia i-a făcut un referat pentru editură). O scrisoare la care ţin teribil de mult:

(va urma)

Foto sus: Andreea Balaure / Mediafax: Alegerile USR – glume, zgomot, promisiuni şi un preşedinte reales, Nicolae Manolescu