O “ISTORIE” CARE SE REPETA!
Inca de la inceput ma simt obligat cu o precizare absolut necesara. Am urat, intotdeauna, tirania, agresiunea, opresiunea, terorismul de orice fel! De cand ma stiu, am fost de partea apararii fiintei umane, a omului, acea “trestie ganditoare”. Dar, in ceea ce priveste atacarea Libiei de catre coalitia unor state –, SUA, Franta, Spania, Italia, Canada, Grecia, Danemarca, Olanda, Belgia etc. –, am o parere personala. In primul rand, ca si in Irak, a fost depasit (sa nu spunem desconsiderat!) mandatul ONU. Ca de obicei, nu soarta libienilor, ci, ca si altadata, in cazul Irakului, de exemplu, pe agresori cu totul altceva ii intereseaza. In spate stau petrolul si alte interese! In postura de “cruciati”, Franta, SUA, Anglia, alte state au dat tonul, avandu-i “comandanti” pe Hilary Clinton, secretarul de stat american, si pe instabilul presedinte francez, Nicolas Sarkozy, care, in cadere libera in sondaje, o face, inaltand flamura razboiului, din clare motive electorale. Din pacate postura de “jandarm al Europei”, in care candva se afla Rusia imperiala, a fost luata, azi, de SUA si Franta, care au devenit “jandarmul lumii”. Ce ma determina, personal, sa am rezerve? NATO a anuntat ca nu se implica in conflict. Germania, la fel! Rusia si China, in expectativa, au rezerve. Turcia, Polonia, Bulgaria, alte state membre ale NATO, inclusiv Romania, prudente, au anuntat neimplicarea lor. Romania, prin presedintele Traian Basescu, a anuntat ca nu va interveni militar in afara mandatului NATO si fara consultarea CSAT (Consiliul Suprem de Aparare a Tarii). O masura prudenta si inteleapta. Multe sunt argumentele invocate de seful statului roman, in postura unui “tragator ezitant, caruia ii tremura degetul pe tragaciul armei”. Romania este, insa, solidara cu celelalte state, dar urmareste sa se supuna doar deciziei politice a NATO. Si bine face! Mai ales, avand in vedere relatiile personale, tensionate, ale sefului statului roman cu presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy! Asadar, Romania asteapta, implicarea ei fiind in functie de situatia din Libia, dar si ea, bineinteles, limitata si doar in plan uman. Romania – sustine Traian Basescu – “nu are capacitatea militara sa poata interveni. Romania respecta rezolutia ONU referitoare la Libia”. “Nu avem avioane de lupta. Din pacate – spunea presedintele –, mandatul Romaniei nu poate fi facut public!”. De ce, oare? “Cand NATO va lua o decizie, Romania va fi acolo!”, afirma domnul Traian Basescu. Unii sustin ca, intr-adevar, “retinerea Romaniei nu-i un esec diplomatic”! Altii, din contra, spun ca-i vorba despre o “aventura periculoasa”. Da, incontestabil, civilii trebuie aparati de atrocitatile oamenilor lui Gaddafi. Dar de cele ale agresorilor cine-i apara pe libieni? Oare SUA, mereu varf de lance, si Frantei nu le spun nimic anumite precedente, pline de invataminte: Vietnamul, Coreea, Afganistanul, fosta Serbie – unde, de dragul unei minoritati etnice, care dorea o tarisoara kosovara, s-au comis atatea crime, “razboinicii” aliati scriind, cinic, pe bombe, de marea sarbatoare a crestinatatii: “Paste fericit!”? Sa invocam, oare, aici si amestecul strain in evenimentele din decembrie ’89, din Romania? Ca si in Irak, exista, deja, si in Libia, victime colaterale. Rachetele cu raza scurta de actiune nu-i lovesc doar pe dusmanii lui Gaddafi! Existau deja, ieri-dimineata, 64 de victime din randul populatiei civile. Acolo sunt in pericol de a-si pierde viata copii, femei, batrani nevinovati. Pentru ce cauza si in numele cui mor ei? Unii analisti politici considera ca, fiind vorba despre o problema a lor, a libienilor, intre guvernanti si rebeli, bine era, prin alte mijloace, chiar diplomatice, sa-si rezolve ei chestiunile litigioase, conflictuale. Este o problema a lor!
LAZAR LADARIU
