PRECIZARE

Prezentul volum nu subscrie in nici un fel la apelul politicienilor, de aiurea si de aici, de a uita trecutul. Un popor fara memorie istorica este un popor mort. Un popor fosil. Sau cel mult o masa centrifuga, lipsita de centre gravitntionale, aflata la dispozitia oricarei forte si vointe straine. Relatiile romano-ungare nu pot fi aduse la nivelul unei colaborari reciproce avantajoase decat in momentul cand partea ungara va renunta la hungarism. Adica la imperialism. Este o crima impotriva natiunii romane, a prezentului
si a viitorului ei sa i se ceara trecerea trecutului de suferinta la arhiva, in vreme ce natiunea maghiara fanatizeaza trecutul imperialist, il sacralizeaza, proiectandu-l in prezent si mai ales in viitor.
Problema problemelor este Transilvania. Ungaria nu are nici un drept istoric asupra ei. N-a facut parte din regatui ungar, a fost principat autonom si actul formal al alipirii la Austro-Ungaria prin incoronarea imparatului Francisc losif ca rege al Ungariei la 8 iunie 1867 nu spune nimic in ordinea dreptului istoric. Cei 51 de ani cat reprezinta formal stapanirea ungureasca a Transilvaniei sunt nesemnificativi raportati la istorie, dar esentiali pentru a caracteriza structurile hungariste.
Incompatibilitatea hungarismului cu valorile statului de drept, Anacronismul lui funciar. Inghetat la nivelul feudalismului primitiv. Exista o intreaga biblioteca pe tema dreptului nostru istoric asupra Transilvaniei. Cu o argumentatie stiintifica acceptata de majoritatea istoricilor straini. Prezenta PRECIZARE afirma ca autorul se ocupa de aplicarea noilor principii ale dreptului istoric la epoca scurta cat Transilvania a fost formal alipita la imperiul Austro-Ungar intre 1867-1918 si la intervalul 1940-1944 cand o
parte din acest pamant romanesc a fost cedata Unganei prin diktatul de la Viena.
Aceste principii care largesc sfera notiunii de drept istoric se refera si la modalitatile in care Ungaria a acordat romanilor dreptul la invatatura, la limba materna, la drepturi politice si cetatenesti, la libertatea cuvantului, la libertatea religioasa, la identitate etnica si culturala, cu o rostire uzata astazi pana la tocire, in ce masura Ungaria a acordat romanilor drepturile fundamentale ale omului. Si ale natiunilor. Cea ce este foarte important pentru caracterul multinational al imperiului austro-ungar.
Mostenind fanatismele kossuthiene, Ungaria dualismului le-a exacerbat, concentrandu-le pe o idee politica aberanta: maghiarizarea fortata a celor 3 milioane de romani care alcatuiau majoritatea zdrobitoare a locuitorilor din Transilvania, Maramures, Crisana si Banat. De aici practicile criminale folosite in jurisdictie, economie, cultura, spiritualitate, culminand cu eliminarea fizica a romanilor, individual sau in masa. Deci culminand cu genocidul. Care a atins limita monstruosului in anii 1940-1944, depasind cu mult in atrocitate crimele de acest gen practicate de hitlerism si chiar si de komintemism.

URMASII LUI ATILLA
de
RADU THEODORU
Editura MIRACOL, Bucuresti 1999

Cuprins

CARTEA INTAI: CRIMELE HUNGARISMULUI ARGUMENT
Capitolul I. POLITICILE CRIMINALE ALE MAGHIARIZARII
FORTATE
Capitolul II. ALTE POLITICI CRIMINALE DE MAGHIARIZARE
FORTATA
Capitolul III. PROCESUL “MEMORANDUM”
Capitolul IV. MASACRE IN MASA. ALTE CRIME IMPOTRIVA
UMANITATII
Capitolul V. APOGEUL CRIMELOR HUNGARISTE. 1940-1944
Capitolul VI. IN LOC DE CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE
CARTEA A DOUA: HUNGARISMUL ASTAZI CATEVA INTAMPLARI
SEMNIFICATIVE
Capitolul I. HUNGARISMUL
Capitolul II. DIVERSIUNI HUNGARISTE
A. Problema minoritatilor
B. Eurocarpatica
Capitolul III. UDMR CREATIA HUNGARISMULUI BUDAPESTAN
Radacini. Organizare. Doctrina. Tactica
– IN LOC DE POSTAFATA
– STRICT SECRET!
– EVOLUTII PERICULOASE. PROVOCARI IRESPONSABILE.
– MARILE TRADARI
– DESPRE RAZBOIUL ATIPIC DUS DE HUNGARISM IMPOTRIVA
ROMANIEI
– POSTFATA

Descarcati si cititi cartea generalului Radu Theodoru, prima editie – AICI – Urmașii lui Attila – PDF– si nu uitati sa o dati mai departe!

Ziaristi Online

Cititi de la Visteria si

“Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)”

Documente – Perioada contemporana

Vă punem la dispoziţie cartea “Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)”  în format electronic. Fişierele pdf se pot deschide cu aplicaţia Adobe Acrobat Reader (Windows, Unix, Macintosh). “Teroarea horthysto-fascistă în nord-vestul Transilvaniei (1940-1944)” Scurt fragment din carte:        “Dându-şi seama de situaţia grea în care se află România şi dorind să profite de izolarea acesteia pe plan internaţional pentru satisfacerea revendicărilor lor teritoriale, cercurile guvernante hortyste şi-au intensificat, la sfârşitul lunii iunie 1940, campania revizionistă împotriva României. În acest scop, la 27 iunie, a avut loc la Budapesta o şedinta a guvernului ungar la care s-a hotărât să se acţioneze cu toate mijloacele pentru ca România să fie “constrânsă să satisfacă pretenţiile teritoriale ungare”; în acelaşi scop, Consiliul Superior al Apărării Naţionale a declarat mobilizarea generală şi a ordonat desfăşurarea treptată a unor mari unităţi militare spre frontiera cu România. Totodată, în zilele următoare, personalităţi politice ale regimului horthyst şi-au intensificat contactele şi schimburile de opinii cu reprezentaţi ai celui de-al treilea Reich în vederea obţinerii consimţământului acestuia pentru un atac armat împotriva României şi, eventual, a unui sprijin militar nazist. Convins de eşecul unei acţiuni militare declanşate pe cont propriu de Ungaria împotriva României, Hitler a căutat în repetate rânduri să descurajeze guvernul ungar de la un asemenea pas nesăbuit. Fuhrerul i-a împărtăşit şi lui Ciano aprecierile lui potrivit cărora într-un eventual conflict cu România, “dacă Ungaria ar ramâne singură, ţinând seama atât de înzestrarea ei pentru război cât şi de alte aptitudini, succesul ei nu este deloc sigur”, iar Ribbentrop i-a spus-o deschis lui Sztoyai: “În cazul izbucnirii unui conflict (între Ungaria şi România – n.n.), începutul lui poate fi prevazut, dar desfăşurarea lui ulterioară ar deveni deja îndoielnică, iar sfârşitul ar putea echivala cu o catastrofă”.”

Valeriu Anania – “Pro Memoria (Acţiunea catolicismului in România interbelică)”

Documente – Perioada contemporana

Vă punem la dispoziţie cartea Valeriu Anania – “Pro Memoria (Acţiunea catolicismului in România interbelică)”  în format electronic. Fişierele pdf se pot deschide cu aplicaţia Adobe Acrobat Reader (Windows, Unix, Macintosh). Valeriu Anania – “Pro Memoria (Acţiunea catolicismului in România interbelică)” Scurt fragment din carte:                 ” Aşadar, bunătatea poporului şi toleranţa Ortodoxiei alcătuiesc un bun cu care noi, românii, ne putem mândri în înţelesul bun al cuvântului. Dificultatea se naşte atunci cînd cel de alt neam sau de altă credinţă începe să creadă că virtutea ta e slăbiciune şi că ea poate fi exploatată în beneficiul său. Din păcate, istoria noastră a cunoscut [i astfel de situaţii, iar ele s-au consumat atât în planul naţional cât şi în cel religios. Au fost momentele în care, de-o potrivă, poporul român şi Biserica sa au trebuit să adopte poziţii ferme şi să arate că virtutea bunătăţii şi îngăduinţei îşi merită, într-adevăr, numele, ca una ce izvorăşte din virtus, cuvântul latin care înseamnă tărie. “

Părintele Dumitru Stăniloae – “Uniatismul din Transilvania, încercare de dezbinare a poporului român”

Documente – Perioada contemporana

Vă punem la dispoziţie cartea Părintele Dumitru Stăniloae – “Uniatismul din Transilvania, încercare de dezbinare a poporului român”  în format electronic. Fişierele pdf se pot deschide cu aplicaţia Adobe Acrobat Reader (Windows, Unix, Macintosh). Părintele Dumitru Stăniloae – “Uniatismul din Transilvania, încercare de dezbinare a poporului român” Scurt fragment din carte:                “Cele douã mari Biserici de astãzi, Biserica Ortodoxã şi Biserica Romano-Catolicã, au fost Biserica cea Una în Hristos până în 1054. Separaţia între Apus şi Rãsãrit şi-a avut cauzele ei în pretenţiile de jurisdicţie universalã ale papilor asupra întregii creştinãtãţi. Aceste pretenţii, afirmate tot mai accentuat din secolul al IX-lea, au dus la despãrţirea oficialã a Bisericii Apusului de cea a Rãsãritului, prin nefericitul act de la 1054. Anatema aruncatã de cardinalul Humbert la 16 iulie 1054, în numele papei Leon al IX-lea (1040—1054), pe altarul catedralei Sfintei Sofii din Constantinopol, prin care se afurisea patriarhul Mihail Cerularie (1043—1058) şi întreaga Bisericã Ortodoxã, a fost întemeiatã implicit pe ideea necreştinã şi fărã temei în revelaţia Sfintei Scripturi cã Biserica Ortodoxã, nerecunoscând primatul papal de jurisdicţie asupra Bisericii universale a Domnului Hristos, se aflã într-o eroare atât de mare, încât ea nu mai poate dobîndi şi asigura mântuirea credincioşilor ei.        Trãgînd toate consecinţele din ideea eronatã cã Biserica Romano-Catolicã este singura Bisericã universalã, papalitatea a depus, de la 1054 în continuare, neîncetate eforturi spre a impune Bisericii Ortodoxe admiterea primatului papal de jurisdicţie. Neînvãţând nimic din faptul cã încercarea de impunere a primatului papal a fost cauza despãrţirii şi în loc sã caute refacerea unitãţii prin înlãturarea acelei cauze a dezbinãrii, Biserica Romano-Catolicã a crezut cã poate reface unitatea prin mijlocul prin care a sfâşiat-o, încercând sã impunã şi ortodocşilor primatul papal cu sila. Ea a pornit, astfel, în încercarea de refacere a unitãţii pe o cale greşitã, care a adâncit şi mai mult dezbinarea.”