Apleacă urechea frate, să-ţi spun o vorbă de folos!
Este clar că după scandalul regizat măicuţelor de la mănăstirea Petru Vodă nu mai există libertate de exprimare. Aveţi grijă ce cântaţi în baie!
De la firul roşu la …
Protestul acelui obscur centru de monitorizare se înscrie într-o serie de acuzaţii de antisemitism şi fascism niciodată dovedite dar vânturate strategic ori de câte ori se atinge într-un fel istoria Mişcării Legionare. Aşa s-a întâmplat şi cu expoziţia ,,Destine de Martiri,, cu filmul ,,Portretul Luptătorului la Tinereţe,, cu interviul lui Ion Cristoiu la ,,Profesioniştii,,. Cazul cântecului de la Petru Vodă aduce o noutate. S-a trecut din mediul public la cel privat. Şi, deşi s-a invocat de zeci de ori că Mişcarea Legionară nu a fost catalogată drept fascistă în urma Procesului internaţional de la Nurnberg, acuzaţiile continuă. De ce oare? Cui folosesc? Cât de îndreptăţite sau adevărate sunt? Nu ştim.
Laţul istoriei
Toate aceste proteste, bobârnace, scrisori, jalbe de acuzaţii antisemite vor fi îndosariate, numărate, declarate şi vor intra în istorie. Se va spune că în perioada, să zicem 2000-2010, în România au avut loc atâtea manifestări antisemite, însemnând expoziţii, interviuri, manifestări artistice, graffiti pe garduri cu autori necunoscuţi sau cunoscuţi, în care au fost implicate şi instituţii ale statului, personalităţi, pam-pam…Şi că la atâtea proteste nu s-a primit nici un răspuns. Şi, de aceea se impune păstrarea, finanţarea şi extinderea reţelei de cercetare, monitorizare a antisemitismului prin centre, institute etc. Şi cum traista de bobârnace se umflă pe zi ce trece, ea poate fi trântită şi pe masa internaţională. De ce, nu? Şi, pe baza lor, România poate fi sancţionată sau condiţionată de forurile internaţionale.
Aceasta este procedura în orice sistem democratic.
Ce-i de făcut?
Ei bine, dragii mei, civilizaţia contemporană prevede ca dreptatea să fie stabilită de justiţie. Judecătorii sunt cei care hotărăsc dacă o acuzaţie este întemeiată sau nu. Nu răspunsurile unuia sau altuia, persoană fizică sau juridică, ci instanţa de judecată, fie românească, fie europeană.
In faţa istoriei şi la masa discuţiilor politice flecăreala noastră de pe bloguri, articolele chiar documentate nu fac doi bani. Rămân însă în picioare protestele scrise ale Institutului ,,Ellie Wiesel,, sau mai nou ale acestui Centru de Monitorizare a Antisemitismului cărora din punct de vedere oficial nu li s-a răspuns. Doar instanţa poate răspunde unor asemenea acuzaţii. Logic şi legal este ca toţi cei acuzaţi de antisemitism sau fascism să se adreseze unei instanţe care să stabilească dacă acuzaţia e îndreptăţită sau nu. Doar aşa un protest rămâne valabil sau se va şterge din istorie.
După câte ştiu eu nimeni nu a făcut acest lucru până acum. S-au lamentat, apărat, îndreptăţit pe bloguri, în presă etc. Dar nu în instanţă. Ei cred că adevărul e clar. Dar nu e de ajuns. Toate aceste răspunsuri date la mânie pe net vor umfla dosarele de antisemitism. Atâta tot!
Că aşa stau lucrurile ne dovedesc chiar iniţiatorii acestor proteste.
Dacă ei ar fi fost convinşi 10% de dreptatea lor cu siguranţă ar fi acţionat în instanţă. De pildă, deşi cercetările arheologice girate de Institutul ,,Ellie Wiessel,, cu privire la un presupus masacru al evreilor în Pădurea Vulturi de lângă Iaşi nu sunt finalizate, totuşi comunitatea evreiască va iniţia statului român (dacă nu este deja pe rol) un proces de omucidere. Chiar dacă nu s-a stabilit anul crimei, dacă e 1939 sau 1941, presa vorbeşte despre ,,progromul de la Iaşi,,. Or, între cele două date există o diferenţă istorică enormă. În 1939 regele şi camarila erau la putere. Din ianuarie 1941 puterea e preluată de Antonescu şi armata germană. Nu este corect să pui în cârca armatei române prin presă crimele de la Vulturi, în condiţiile în care nici măcar anul evenimentului nu este clar stabilit.
Opinia mea este că aceste proteste care multora par de şagă sau abuzive, la scara istoriei sunt mai serioase decât credeţi. Ele pot costa de la finanţări acordate unor văzători de cai verzi pe pereţi până la imaginea României şi despăgubiri materiale. De aceea, se impune lămurirea lor pe cale juridică.
Emilia Corbu – Viata fantastica
DIALOGURI FUNDAMENTALE. O ALTĂ INTERPRETARE A MIORIŢEI
DIALOGURI FUNDAMENTALE (II). O ALTĂ INTERPRETARE A MIORIŢEI
DESPRE EXPOZITIA SFINTII INCHISORILOR – PE DRUMUL INVIERII
