Apucarea rahatului de partea curată
Definiţia dată de un american genial: „corectitudinea politică este încercarea de a apuca un rahat de partea curată”. Treaba asta (mare) mă duce cu gândul la politica românească. Rahatul Opoziţiei este curat de la un capăt la altul. Activiştii pesedişti îl contestă pe Băsescu din poziţii de călugăriţe mirate, uitând că ei, când rostogoleau zarurile guvernării, au făcut mai multe rahaturi penale decât zilele de post ţinute de o măicuţă octogenară. Puterea plimbă cu frivolitate un rahat laic. Defilează cu nişte doamne (madam Turcan, madam Anastase) care ar trebui să fie decorative, dar sunt influente. Na, că am prejudecăţi! Păi unde-i corectitudinea mea politică? Mai rău e că Băsescu, fiul unor oameni din popor, se lasă tămâiat de odraslele kominterniştilor. Rahatul de kominternist se poate recunoaşte foarte uşor. Potrivit acestor domni concepuţi în turelele tancurilor sovietice, Hitler şi Ceauşescu au fost nişte criminali. Până aici nimic rău, dă-i naibii pe amândoi! Stalin, în schimb, era boboc. În realitate, Stalin a fost un nenorocit mai mare decât Hitler şi Ceauşescu, dar n-o să auziţi vreun plod de kominternist admiţând asta.