Elena Udrea: Nici o zi fara mine!

Nu am avut timp sa ma uit astazi la televizor, ba chiar nu ma mai uit aproape deloc la televizor, dar bineinteles ca mi s-a comunicat cum au reusit cei de la Vantu sa ma aiba si de data asta subiect, asociindu-ma cu cazul deputatului Pasat. Intr-o discutie cu nu stiu cine,  a carui inregistrare transcrisa a ajuns in exclusivitate (!) la Realitatea, dupa cum chiar ei se laudau, Pasat se referea la mine si la alti lideri PDL, afirmand sau sugerand ca avem o relatie mai mult decat colegiala, una prin care ar fi putut sa obtina sprijin preferential de la mine pentru nu stiu ce proiect in domeniul agrementului. Motiv pentru aceasta televiziune sa faca dezbateri o zi intreaga despre prezenta Elenei Udrea in dosarul respectiv. Recunosc faptul ca nu am bagat in seama o asemenea ineptie si am cerut doar la minister sa dam un comunicat despre cum nu finantam noi niciun proiect de dezvoltare a turismului pe zona Giurgiu, asa cum lasa sa se inteleaga dialogul dintre cei doi. Abia pe seara am aflat ca povestea a fost tratata la mai toate emisiunile Realitatii. Ce manipulare! Ce treaba am eu cu ce vorbesc altii despre mine la telefon?  Ca ministru, deputat, presedinte de organizatie si nu in ultimul rand ca persoana, primesc in audienta, ma intalnesc si cunosc mii de persoane. Am o multime de colegi, cum este si Pasat, amici, cunostinte, rude. Adaugati la acestia, oamenii care pur si simplu, fara sa fi schimbat doua vorbe cu mine, fara sa ma fi intalnit vreodata ori chiar fara sa ma cunoasca, ma pomenesc in diferite ocazii in discutiile lor. O sa ajungem la un numar urias de situatii probabile in care numele meu este folosit. Trebuie sa stiu eu ce spun acestia referitor la mine, ori are logica sa ma faci raspunzatoare de afirmatiile lor? Spre exemplu, stiu eu ce zice despre mine, la telefon sau nu, o persoana care tocmai a iesit din biroul meu? Nu de putine ori imi ajung la urechi lucruri neadevarate, de-a dreptul grave ori hilare, spuse despre mine  ori in numele meu. Am gandit chiar sa le scriu pe blog pe cele mai importante, pentru a mai corecta ” informatiile ” care circula. Dar nici nu pot fi atenta la toate barfele, zvonurile, susanelele. Nu ma pot cobora la nivelul unora din presa si nici nu am timp sa o fac.

Nu pot totusi sa inteleg care era legatura discutiei redate cu fapta pentru care este anchetat Pasat? Cu acesta stenograma  din pacate s-a dat posibilitatea lui Vantu sa mai tarasca nejustificat numele unora din PDL si in special numele meu, in scandaluri legate de justitie. Si uite asa ajungem iar la marea problema pe care o avem astazi cu nerespectarea dreptului constitutional al persoanei la imagine, la demnitate si onoare .  Iar unii, care s-au perfectionat in tehnica manipularii, cum sunt Vantu si Voiculescu, stiu cum sa foloseasca astfel de situatii.

Elena Udrea.ro – “omnia mea mecum porto”

Adrian Nastase: Răspuns la comentariile unui editorialist cu misiune

Am răspuns de cele mai multe ori în ultimii ani la comentariile lui Tom Gallagher deoarece sub masca onestităţii academice aduce în atenţia publicului atât lucruri adevărate, cât şi jumătăţi de adevăruri sau chiar minciuni. Fiind prins sub vâltoarea obligaţiilor cotidiene nu am reuşit să reacţionez la comentariul intitulat „Năstase tânjeşte după vremurile de odinioară” publicat în „România liberă” din 7 februarie a.c.

Este adevărat, „tânjesc după vremurile de odinioară”, şi ca mine sunt milioane de cetăţeni, care doresc revenirea României la normalitate, la o societate în care să aibă siguranţa vieţii de mâine, la o perspectivă pozitivă asupra viitorului.

Miza editorialului dlui Tom Gallagher este de a acredita ideea că PSD s-ar opune separaţiei puterilor în stat, controlând o justiţie care ar fi „din ce în ce mai independentă”. Suporterul necondiţionat al lui Traian Băsescu şi al Monicăi Macovei trece sub tăcere o serie de fapte, pe care doresc să i le amintesc:

1)      atitudinea de solidaritate a PSD faţă de dl. Nicolescu nu a avut ca obiectiv să împiedice judecarea liderului partidului nostru din judeţul Argeş, ci a fost o reacţie împotriva acţiunilor unui stat poliţienesc, respectiv retinerea si, apoi, arestarea sa “preventiva”. Slăbiciunea argumentelor procurorilor din „dosarul Nicolescu” este dovedită şi de faptul că judecătoarea, foarte „serviabilă” cu solicitările DNA, a motivat arestarea lui Constantin Nicolescu nu prin argumente prevăzute în materia penală, ci din zona comunicării publice şi a intereselor politice ale actualei puteri: „Pericolul concret pentru ordinea publica consta si in aceea ca faptele savarsite de inculpat au o mare rezonanta (…) asupra celor care ne monitorizeaza – se stie ca tara noastra este monitorizata pe probleme de coruptie, ori daca tocmai o persoana care este presedinte al CJ savarseste astfel de fapte – rezulta cat de bine este privita tara noastra pe plan extern”.

2)      „Procurorii independenţi” mult-lăudaţi de Traian Băsescu, Monica Macovei şi Tom Gallagher ezită să se pronunţe asupra unei fraude evidente comise de Roberta Anastase în 15 septembrie 2010, cu ocazia votării Legii pensiilor. Cum ar fi putut oare să reacţioneze procurorii împotriva „fanei” lui Traian Băsescu, în condiţiile în care legile reformei în justiţie, convenite cu Comisia Europeană în 2003-2004 au fost abandonate de Monica Macovei, fiind adoptate legile politizării justiţiei, este drept, cu acordul aceleiaşi instituţii europene, însă într-o componenţă dominată de dreapta. Rezultatul, este ştiut, Traian Băsescu a numit de 20 de ori mai mulţi judecători şi procurori decât au desemnat împreună preşedinţii Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Sub comanda „curajosului” Daniel Morar a fost inventată o imunitate para-constituţională pentru Traian Băsescu, s-a realizat o nouă „expertiză” în dosarul Flota, de data aceasta cu „zero prejudicii”. Nu am citit vreo reacţie de indignare a lui Tom Gallagher faţă de nominalizarea, în 11 ianuarie 2007 de către Traian Băsescu, ca preşedinte al  CSM,  a judecatorului Anton Pandrea, înainte ca acesta să-şi fi chiar anunţat intenţia de a candida!

A doua ţintă a lui Tom Gallagher este Comisia Europeană. Lipsa de consecvenţă şi coerenţă ale dl. Gallagher sunt monumentale. Pe de-o parte Comisia este apreciată pentru că a avut cuvinte de laudă faţă de procurorii DNA, pe de altă parte sunt criticaţi comisarii pentru că nu apostrofează Opoziţia din România. Premierului Viktor Orban îi sunt găsite scuze pentru Legea presei, pe motiv că ar fi atacat „de stânga europeană”, iar acesta este sfătuit să fie alături de Traian Băsescu împotriva Opoziţiei din România, în faţa altor proteste împotriva statului poliţienesc.

Toate aceste fracturi logice şi etice în atitudinea şi mesajele lui Tom Gallagher arată că, din păcate, el  nu a depăşit condiţia de postac portocaliu, chiar dacă face acest lucru sub aparenţa neutralităţii ştiinţifice. Pentru dl. Gallagher, România este o ţară coloniala, unde pensionarii din alte tari vin sa-si rotunjeasca veniturile prin complicitate cu puterea de la Bucuresti. El vrea sa ne convinga ca,orice ar face, Traian Băsescu şi camarila sa sunt de partea Binelui, iar PSD este, inevitabil, Răul Absolut. Procedând astfel Tom Gallagher demonstrează că nu este decât un propagandist de tip stalinist, „cu faţă de european”,  si cu un papillon care ii arata directia unde se afla licuriciul local.

Adrian Nastase – Ministru, prim-ministru, blogger