Cristian Botez – Reporter Special: Aşadar, am prins cele două mari, lungi şi însângerate zile ale revoltei din Cairo, zilele de 2 şi 3 februarie. Am cules informaţii şi am încercat să redau cat mai mult din atmosfera teribilelor evenimente din Piaţa Al-Tahrir în câteva transmisii telefonice la Antena 3, în emisiunile Sandrei Stoicescu şi Gabriela Vrânceanu Firea, la  10 TV, la Naşul, dar şi pentru Hotnews.ro. Am făcut peste 800 de fotografii, majoritatea din timpul celor mai violente confruntări din acele zile. În dimineaţa zilei de 4 februarie, în ”Vinerea plecării”, ziua ultimatumului acordat de protestatari lui Mubarak, am decis să părăsesc City View Hotel, în care stătusem până atunci. Începuse vânătoarea de ziarişti şi chiar nu eram dispus să risc mai mult decât era cazul. Pentru 50 de doalri şi două ţigări de foi, Sani, tânărul egiptean care mă adusese, în ziua sosirii în Egipt, de la Aeroport la hotel (pe mine şi pe Oana Dobre , de la Jurnalul Naţional), m-a condus pe jos, cu tot cu bagaje, pe străzi lăturalnice şi peste Podul leilor, până în Zamalek, o insulă din mijlocul Nilului. Zona ambasadelor. La capul podului m-am întâlnit cu Adelin Petrişor şi cu cameramanul Cătălin Popescu. Pe Adelin îl ştiţi de super băiat, iar Cătălin, cu care prin 2005 fusesem la un curs de jurnalişti de front, e şi el de mare gaşcă. Ne-am strans mainile si ne-am urat noroc. Eu, cu ajutorul lui George Cioacă, ataşatul de presă al Ambasadei României, mi-am găsit un hotel decent (cu doar 50 de dolari pe noapte), la vreo 200 de metri de ambasadă. Următoarele 24 de ore vor fi soft. La fel ca şi manifestaţia din Al-Tahrir, din ziua de vineri. Violenţele din 2 şi 3 februarie nu s-au mai repetat. “Ia, uite!”, mi-am zis. “Cum am plecat de-acolo, cum s-au potolit!” ))

Pe 5, la prânz, am plecat spre aeroport, cu un microbuz pus la dispoziţie, cu chiu, cu vai, de ambasadorul Gheorghe Dumitru. Dacă as fi fost singur, (dar la Ambasada venisera si colegii mei de presa Carmen Avram si Cristi Tamas, de la Antena 3), m-aş fi ridicat de la discuţiile din biroului diplomatului şi mi-aş fi tocmit un taximetrist, sau îl sunam pe Sani, egipteanul care urma să o ducă la aeroport pe Oana Dobre. In fine, era evident ca, pe fondul crizei generale din Egipt, ambasadorul avea o mie alte chestiuni de rezolvat inafara de noi, ziaristii. Cristi, un baiat de treaba, funcţionar al ambasadei, a fost cel care ne-a dus intr-un final la aeroport. Am fost însoţiţi de domnul Merloi, diplomat, care ne-a ajutat mult şi a fost foarte amabil. Au urmat, pe aeroport, 17 ore de aşteptare, până la checking. 17 ore .. Noroc că eram patru şi astfel timpul se scurgea mai repede. Eu, Oana Dobre şi echipa Antenei 3, Carmen Avram şi cameramanul Cristian Tamaş.  A urmat un zbor de 4 ore cu un ATR (un avion mic, de vreo 50 de locuri, cu elice şi foarte vechi; noroc că cele două stewardeze, un blondă, alta brunetă, erau foarte drăguţe!) al Companiei TAROM.

Mulţumesc, TAROM, că nu mi-aţi mai luat 86 de Euro pentru că am schimbat ziua plecării. Am inteles ca de aceasta facilitate au beneficiat toti romanii care si-au schimbat data de calatorie spre si dinspre Cairo in aceste zile. Cred ca e prima data cand TAROM-ul face acest lucru si este de apreciat.

Si, iata-ma acasa. Ieri am scris 16 mii de semne (două pagini mari de ziar) pentru săptămânalul TIMPUL.  Ieri seara am fost invitat la Naşul, în emisiunea lui de la 10 TV. Radu Moraru, cu care mă ştiu de ani buni, a fost GREAT. Radu, mersi pentru prezentare!  Am stat de vorbă mai bine de o jumătate de oră şi am povestit, desigur, peripeţiile din Cairo, în timp ce pe wall-ul din studio se derulau cele 100 de fotografii selectate de mine din cele peste 800 pe care le-am făcut  în Al-Tahrir. O parte din ele le puteţi vedea şi voi, aici, pe blogul Reporter Special