Aşa, Bianca, mergi pe calea ta cea dreaptă!
Am citit, dar nu înseamnă că şi cred, că Bianca Drăguşanu i-ar fi zis Danielei Crudu „dacă Leo de la Strehaia ne dă 100.000 de euro, ne ia la pachet”. Bravo, Bianca, nu te jena! Cu banii ăştia, le făcea Oanei Roman şi Oanei Lis abonament pe viaţă la şaormărie. Dacă mai tăia vreo două spre trei zerouri, Leo se califica la categoria Andreea Tonciu, Sânziana Buruiană, Laurette. Păcat că nu există mercurial şi la analistele politice. Mi-aş asuma riscul de a urmări duelul orgasmic Andreea Pora (suuuus, Băsescu!)-Dana Grecu Pauker (jooos, Băsescu!). Repet, nu garantez că Bianca a încercat să strice preţurile în asemenea hal. În fine, s-o supraestima ea, dar îmi place că e hotărâtă, „femeie deşteaptă, nu mironosiţă”, cum se zice între codoaşe. Îmi aduce aminte de altă tanti stăpână pe deciziile ei. Nu era de aceeaşi calitate, dar afişa o siguranţă similară. Imediat după revoluţie, pe Calea Victoriei, înainte să coteşti stânga spre Piaţa Amzei, era restaurantul Union. Peste drum, faţă în faţă cu librăria Humanitas de azi, se afla o frizerie. „Frizeria lui nea Nae”, îi spuneam noi. Vara, între 4 şi 8 seara, niciodată mai devreme, niciodată mai târziu, în faţa „Frizeriei lui nea Nae” se proţăpea o curvă. Noi o porecliserăm „doamna colonel”, că era autoritară, tunsă scurt şi avea program fix, ca la cazarmă. Dacă o întrebai „ce faci, doamna colonel?”, raporta, mândră de misiunea ei: „merg pe calea mea cea dreaptă, că sunt femeie deşteaptă!”.