A fost un om. N-a fost un înger, deşi demult, deja e demult!, în Piaţa Universităţii, l-am fi purtat pe braţe, cu grijă, să nu-i frîngem aripile, şi l-am fi vrut acolo veşnic, împreună cu noi, în acel vis în care se făcea că am învins balarul roşu.
A fost un om, ca noi toţi, dar a avut clipa lui, clipa lui de stea luminoasă, care ne-a dat speranţă, ne-a făcut să fim altfel sub vraja cântecului sau din care se revarsa un fluviu, un ocean de putere, de incredre, de eliberare de frică şi păcate.
A fost un om, cu căderi şi cu reveniri, cu singurătăţi din care noi, apoi, vai!, nu l-am ajutat să iasă, deşi el ne iubea şi, sigur, în adâncul sufletelor noastre, prinse iar în neguri, îl iubeam şi noi.
A fost un om. Şi, dacă astăzi ar fi ieri, sau alaltăieri, dacă am putea întoarce timpul înapoi, poate l-am ocroti aşa cum n-am făcut-o şi el ne-ar ierta, cu sufletul lui mare de copil. Aşa cum deja ne-a iertat, cu siguranţă, în toate zilele şi nopţile sale de boală şi de singurătate.
A fost un om, o stea luminoasă, care a venit şi a plecat, din şi pentru iubire de noi şi nu de sine.
A fost, odihnească-se în pace, “golanul” Cristi Paţurcă.
Vezi si In Memoriam Cristian Paturca. Imnul Golanilor si cum a fost dat afara din casa autorul lui. VIDEO
