Lui Băsescu, afirmă colegii noştrii de breaslă de la un site specializat pe investigaţii. Aceştia susţin că informaţiile le-au fost furnizate “din zona informaţiilor militare ale MApN” unde, în prezent, se caută soluţii “care să preântampine planul “rezerviştilor”, care ar acţiona în sfera de influenţa a lui Constantin Degeratu.”
Mai spun jurnaliştii cu pricina, că Băsescu ar fi primit un ultim raport alarmant pe această temă şi că a şi convocat toţi consilierii pe probleme de apărare cu care a avut o discuţie secretă. Constantin Degeratu, mai aflam, ar avea la dispoziţie “efectivele” destul de mari care compun Federaţia Militarilor din România, o organizaţie civilă a militarilor, alcătuită “din 11 asociaţii reprezentative”.
Dacă luăm în considerare aceste informaţii cu caracter public am putea crede că schiţa de scenariu care ne este servită pe “tava” e cît se poate de credibilă ceea ce ne-ar putea stârni, chiar şi celor mai raţionali dintre noi, ceva fiori de spaimă.
Numai că, dacă facem o scurtă trecere în revistă a evenimentelor care ţin în această perioadă topul ştirilor în România vom vedea că nu există practic decât puţine argumente care să pledeze pentru un posibil război civil pe meleagurile noastre.
Mai bine zis doar unul singur ar putea fi luat în considerare, cel al mult mediatizatelor tăieri de pensii ale militarilor, tăieri asupra cărora, din câte ştiu, astăzi după amiază, Gabriel Oprea, ministrul Apărării va ieşi să se pronunţe în sensul că informaţiile repetate insistent de unele canale media cum că au fost tăiate toate pensile militare nu sunt reale ci rău intenţionate şi manipulatorii. Banuiesc că Oprea va veni şi cu dovezi concrete care să dezamorseze “bomba” tv, mai ales dacă a primit ordin expres de la şeful statului.
Pe de altă parte, se spune, se mizează pe gradul crescut de nemulţumire a populaţiei tot mai sărace. Stiu că mulţi românii trec de ceva vreme prin situaţii foarte critice, grave chiar, din pricina lipsei de bani. Dar,în acelaşi timp, constat că pătura acestora trece ca şi neobservată nu atât de stat, de la care am învăţat să nu aşteptăm prea multe ci de restul populaţiei care are resurse să facă zilnic târguieli consistente în moll-uri, să folosească zilnic maşinile personale deşi benzina s-a scumpit, să nu se frustreze prea mult, într-un cuvânt, de un confort, mediu cel putin, pe care şi-l pot asigura încă deşi salariile au scăzut.
În schimb, înfloreşte tot mai mult şi mai vizibil munca la negru căreia, acelaşi stat, i-a declarat, de faţadă, război, constient ca, daca nu curge trebuie sa pice un ban in plus in punga electoratului.
Deci, bani s-ar mai găsi pentru mulţi. Nu sunt pentru cei puţini, care oricum nu vor ieşi în stradă pentru că nu au exerciţiul protestului. L-ar avea sindicatele, grosul acestora, dar lipsa de apetenţă a liderilor, cu conturi grase şi averi nevisate de ei vreodata, face ca, în ultima vreme, protestele de stradă să fie tot mai anemice şi mai izolate.
Nici opoziţia, cred, indiferent cât de “razboinică”se arată a fi în declaraţii pe sticlă, nu ar avea chef să se bage într-un asemenea scenariu pe care îmi permit să-l catalogehz drept un SF pentru copii de gradinita. Nu-l văd nici pe Victor Ponta, nici pe Crin Antonescu nici pe Daniel Constantin, cu arma în mână, în stradă, în fruntea “cohortelor” de pesedişti, penelisti şi conservatori tocamai acumcand se unesc sa-I dea jos pe Basescu si Boc in mod democratic. Daca vor reusi!
Ca să nu mai vorbesc de faptul că suntem o ţara a Uniunii Europene şi membră a NATO si nu una bananieră în care războiul civil se “serveste”, în loc de masă, dimineaţa, la prânz şi seara.
Şi apropo, pentru cine nu ştie, dicţionarele spun că războiul civil este “un conflict armat în care facţiunile aflate în conflict sunt segmente ale populaţiei aceleiaşi ţări, imperiu sau diviziune politică.” si că, “ În general, aceste războaie au ca sursă lupta pentru controlul puterii în stat.”
Ori, la noi, prin rotaţie, nu-i aşa, toate partidele, mici sau mari, indiferent unde s-au poztionat ele la un moment dat, au fost sau sunt la putere, deci au controlul puterii in stat.. Aşa e cutuma, aia cu ciolanul pe care il vor toti deodata dar trebuie sa accepte, vor nu vor, principiul rotatiei, impus de democraţie. Că mai apar si imbrânceli intre ei, asta e de cand lumea in România.
