Pentru cine mai are vreme si de asa ceva, Eminescu ramane, in multe, „o enigma n-esplicata”, cum insusi scria despre Heliade. Putem spune, asemenea Veronicai Micle, ca „Varful nalt al piramidei ochiul meu abia l-atinge”. Dar profesorul Nicolae Georgescu ne invata ca revelatiile despre Eminescu nu se termina. Prin ceea ce intreprinde, de cativa zeci de ani, in cercetarile si interpretarile sale, profesorul ne apropie mai mult, discret sau spectaculos, de Eminescu cel real.
De la virgula si accentul ce trebuie sa-si afle locul in text unde le-a gandit autorul, pana la aflarea imprejurarilor si cauzelor disparitiei sale din lumea trecatoare.
De 15 ianuarie, profesorul Nae Georgescu a chemat, din nou, in aula intima a Muzeului Literaturii Romane, la un efort impreuna pentru escaladarea „varfului nalt al piramidei” Eminescu. Ne-a reamintit ca, de fiecare data cand cercetatatorii vietii si scrierilor sale au lucrat laolalta, roadele stradaniilor au fost mai bogate si s-a mers mult mai cu spor mai departe. Dar aceste eforturi colective au fost mereu sporadice, ad hoc sau deloc institutionalizate. .In virtutea unei paguboase traditii, eminescologii sunt sortiti sa lucreze, mai degraba asemenea benedictinilor ori lunetistilor singuratici.
Maiorescu a statornicit patrimoniul ramas de la Poet, Perpesicius a facut lumina in universul inestimabilelor hartii, Constantin Noica a implorat pana la capatul vietii lui „democratizarea” manuscriselor eminesciene, Eugen Simion urneste in sfarsit acest lucru, cu toate greutatile, adversitatile si cartelile insotitoare, iar Nicolae Georgescu staruie pentru intemeierea Institutului Eminescu, in care sa se regaseasca intreaga lucrare a contemporanilor asupra geniului eminescian. Numai ca se intarzie, se amana mereu in punerea in fapta a ideii Institutului Eminescu, de parca ne-ar fi cumva frica daca Eminescu ar fi si oficial instituitia nationala care de fapt este si pe care ignarii vor sa o ascunda in debara.
De ce i-ar deranja, irita, speria, supara, indigna pe unii – vremelnic influenti din pacate – memoria celui ce se odihneste din ziua de sambata 17 iunie 1889 sub lespedea de la Bellu? Cum putem avea o ciupercarie de institute, academii, fundatii, societati si alte ONG-uri, dar nu Institutul Eminescu?
Corneliu Vlad – AmosNews
Foto: Cristina Nichitus Roncea
