La cativa kilometri de santierul super-reactorului EPR (European Pressurized Reactor) din Flamanville (Franta), peste 500 de muncitori straini, in majoritatea lor romani, sunt cazati in 250 de baraci dintr-o alta epoca, inghesuite una langa alta, scrie France Soir. “Cocioabe”, dupa cum descrie presa franceza conditiile de viata ale muncitorilor romani care lucreaza la cel mai mare santier din Europa. Intr-un alt articol, sindicalistii francezi spun ca romanii muncesc 10 – 15 ore pe zi.
Pentru 250 de euro pe luna, fiecare muncitor isi imparte locuinta cu un altul si trebuie sa aiba grija de “cocioaba” in care traieste.
Intrand in locuinta lui Dumitru, unul dintre putinii muncitori care a acceptat sa discute cu presa, se observa ca totul este spartan si nu in cea mai buna stare. Camera are doar patru metri patrati.
Izolarea termica este practic inexistenta si, pentru a pastra cat de cat caldura, acest “roman voinic”, dupa cum il descrie jurnalistul francez, a tapetat ferestrele cu ziare, pe care le-a acoperit cu steagul Romaniei.
“Usa nu se mai inchide”, explica el, intr-o franceza greu de inteles, dupa care le arata ziaristilor scaunul, care nu a rezistat greutatii sale. Fata lui se intristeaza, in acel moment: aceasta poveste il va costa scump.
Un scaun rupt = 70 de euro
Potrivit unui document obtinut de Liga drepturilor omului, aflam ca un scaun spart costa 70 de euro, o arsura de tigara 20 de euro iar o pata de murdarie pe podea 25 de euro …
“Si avem o pagina intreaga de acest fel”, explica Jean-Philippe Decroux, de la Liga drepturilor omului. “In plus, nu au dreptul sa primeasca oameni, nu au dreptul la vizite, nu au dreptul sa fumeze in interior … si, dupa cum vedeti, nu e un hotel de cinci stele”.
Suntem deci departe de un camping paradisiac, de locul ideal pentru plimbari, de acea Franta ospitaliera pe care si-o imaginau unii dintre oamenii veniti aici de departe.
“Ce-i mai rau este ca toata lumea de aici stie si toti tac”. In special cei direct interesati care, de teama represaliilor, fug de necunoscutii care se apropie.
“Traiesc intr-o teama permanenta si incep din ce in ce mai mult sa se planga de conditiilor de locuit nedemne. Luna trecut, unul dintre ei a indraznit sa se planga. In mod straniu, a fost trimis inapoi in tara”, adauga Decroux.
Sursa: Senator Iulian Urban
