de Mirela Marinescu / Gazeta de Sud
Poate pentru mulţi dintre reprezentanţii tinerei generaţii numele lui Raul Volcinschi nu înseamnă nimic. Pentru generaţia foştilor deţinuţi politici este însă o legendă, „adevărată elită a ultimei Românii“, după cum îl numea pe blogul său jurnalistul Victor Roncea.
Raul Volcinschi va fi înmormântat astăzi la Craiova, unde începând din 1964 după eliberarea sa din închisoare, a avut domiciliul obligatoriu. Cei apropiaţi au vrut ca trupul său să-şi doarmă somnul de veci pe aceste meleaguri, deşi mulţi ani şi i-a petrecut la Cluj.
Povestea vieţii sale, viaţa unui militant anticomunist, este recitită astăzi, când pământul se va aşterne peste trupul său, dar Raul Volcinschi va continua să trăiască, poate, mâine, într-o carte de istorie.
A fost deţinut politic, condamnat la 25 de ani de temniţă grea, autor al unei evadări spectaculoase, prins şi obligat la o pedeapsă de încă 20 de ani, eliberat, apoi arestat din nou pentru complot, cu ţinta de a-l asasina pe Ceauşescu, apoi o perioadă consilier al ministrului de interne Gavril Dejeu. Câteva cuvinte adunate într-o frază sunt, de fapt, reperele unei vieţi.
O poveste de demult
Craiova îi devenea profesorului Raul Volcinschi un alt loc de detenţie, o închisoare cu alte reguli. Se întâmpla după ispăşirea pedepsei pentru care fusese închis după ce în 1956 a organizat mişcarea de rezistenţă a studenţilor români.
Aici, sub atenta supraveghere a Securităţii, va pune la cale un alt plan împotriva regimului. Va fi unul dintre mentorii unui atentat armat la adresa lui Ceauşescu, în 1983. Raul Volcinschi a reuşit să formeze un grup care a plănuit un complot împotriva lui Nicolae Ceauşescu. Grupul era compus din Raul Volcinschi, din fostul primar al Clujului din perioada 1944 – 1948, Tudor Bugnariu, fostul decan al Facultăţii de Drept, Simion Pop, şi fostul profesor de Drept, Mircea Stoica. Aceşti patru intelectuali au determinat trei tineri muncitori să pună în practică atentatul, deoarece ei erau supravegheaţi de Securitate. Cei trei muncitori au spart un post de miliţie din satul Osica de Sus, de unde au furat armamentul pe care l-ar fi folosit pentru asasinarea lui Ceauşescu în timpul unei vizite de lucru din satul Gostinu, judeţul Olt. Numai că şi acest complot, ca multe altele, a fost descoperit de Securitate. Deşi au fost torturaţi, cei trei tineri nu au dezvăluit numele complicilor.
Dar să vedem descrierea episodului făcută chiar de profesorul Raul Volcinschi în cadrul unui interviu realizat în anul 2008 de către jurnalistul Victor Roncea şi publicat pe site-ul www.ziaristionline.ro.
„Eu aveam domiciliul obligatoriu la Craiova. Era în 1983. Au fost trei tineri de acţiune, pe lângă care am fost şi noi, bătrânii. Voiam moartea regimului comunist. A scris şi istoricul francez Alex Decotte în cartea sa «România insolită – De la Dracula la Ceauşescu», apărută anul acesta (2008 -n.r.), în Franţa, la editura Rocher. Domnule Roncea, Nicolae Ceauşescu a fost ţinta unei tentative eşuate de asasinat, de care, poate, nici nu a aflat vreodată. Decotte zice aşa, că Ceauşescu ar fi trebuit să fie secerat de gloanţele a trei tineri conjuraţi, recrutaţi şi susţinuţi de patru intelectuali mai în vârstă. Pe mine mă face aşa, «enigmaticul profesor Raul Volcinschi». Tinerii erau Viorel Rovenţu, Petre Năstase şi Nicolae Stanciu şi operaţiunea urma să se desfăşoare în micul sat oltenesc Gostinu, în timpul unei vizite oficiale de lucru a dictatorului. În urma unor schimbări de ultim moment în programul oficial, cei trei nu au mai apucat însă să îşi pună în aplicare planul de a-l prinde pe Ceauşescu într-o ambuscadă, la vizita programată la cooperativa agricolă din satul Gostinu. Deşi reprogramat pentru a coincide apoi cu o altă vizită în zonă, atentatul nu a mai avut loc, iar băieţii au fost înhăţaţi de Securitate. Pentru a nu se face valuri pe seama mişcării la adresa conducătorului, băieţii au fost anchetaţi pentru «tentativă de jaf armat», conform mărturiilor smulse în arest“.
Grupul Rovenţu – Năstase – Nicolae a fost condamnat pentru furt cu circumstanţe agravante după ce aceştia au recunoscut că au spart un post de miliţie din care au furat arme pentru a jefui o filială a CEC. Ei nu au divulgat în timpul anchetei motivul adevărat pentru care furaseră armele. Procurorii au cerut şi obţinut pedeapsa capitală. Sentinţa a fost comutată, ulterior, în 25 de ani de închisoare.
„În timpul guvernării Convenţiei Democrate Române, Raul Volcinschi, care devenise consilier al ministrului ţărănist de interne, Gavril Dejeu, a obţinut eliberarea din închisoare a celor trei tineri care plănuiseră atentatul contra lui Nicolae Ceauşescu şi pe care Ion Iliescu a refuzat să îi elibereze, deoarece, oficial, ei erau condamnaţi pentru furt contra avutului obştesc în formă agravantă“, se menţionează în articolul publicat de România Liberă sub titlul „A murit omul care a încercat să-l ucidă pe Ceauşescu“, în ziua de 11 ianuraie 2011.
„Ăştia au fost, ăştia sunt eroi anticomunişti, nu tot soiul de dizidenţi închipuiţi“, îi numea Raul Volcinschi pe cei trei tineri.
Un om între oameni
A cunoscut tortura securităţii comuniste, nu a încetat nici o secundă să se încreadă în propriile idealuri, fiind un reprezentant de seamă a unei generaţii luptătoare, mărturisitoare şi biruitoare. „L-am cunoscut pe Raul Volcinschi ca pe un bărbat de un aristocratism complet, delicat sufleteşte, de un curaj care nouă, celor de azi, ni se poate năzări că e deplasat, vânjos la trup, extrem de rapid şi eficient în reacţii. Era de un rafinament intelectual aproape imposibil generaţiilor mai noi… Am înţeles că Raul Volcinschi nu s-a luptat cu viaţa sau cu moartea, ori pentru vreuna dintre ele, ci, în ciuda vieţii şi a morţii, s-a luptat cu un rău mistic pe care l-a perceput în dimensiunea lui anticreştină şi antiromânească“, sunt câteva impresii creionate de juristul şi teologul Lucian D. Popescu.
Raul Volcinschi, pe scurt….
Raul Volcinschi s-a născut la Cernăuţi, în 1923, trăgându-se dintr-o veche familie boierească din părţile Volcineţului, atestată în documente istorice începând cu secolul al XVI-lea.
A fost licenţiat în Drept şi doctor în Ştiinţe Economice al Universităţii Bucureşti. Vorbea fluent germană, engleză, franceză, rusă şi polonă.
A fost arestat politic pentru prima dată în 1956, când era conferenţiar la Universitatea din Cluj, şi a fost eliberat în 1964.
După 1964, în regimul Ceauşescu, a mai fost arestat şi condamnat de câteva ori şi a fost deţinut în total încă opt ani. În anii ’90, a ocupat funcţia de consilier al ministrului de interne.
Foto: Cristina Nichitus Roncea
