Reputatul publicist si investigator Vladimir Alexe ne-a oferit spre publicare online, in serial, lucrarea sa care a starnit frisoane politice la vremea aparitiei ei si i-a provocat si un accident de masina cu dedicatie de la Ion Iliescu. Este vorba de Biografia Secreta a CANDIDATULUI MANCIURIAN: Ion Ilici Iliescu. Dupa Preambulul privind crosetarea biografiei sale, dupa cum am publicat in articolul Vladimir Alexe prezinta Biografia Secreta a lui Ion Ilici Iliescu: CANDIDATUL MANCIURIAN (I), azi intram in miezul problemei:
Romania comunista nu a facut nici ea exceptie de la acest fenomen schizofrenic si nici nu avea cum sa faca exceptie, atata timp cat modelul a fost, dupa 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceausescu, stapanul absolut al Romaniei timp de un sfert de veac, omul care a devenit in anii 70-80 obiectul unui cult al personalitatii inspirat de traditia maoista si de cea nord-coreeana. Predecesorul lui Iliescu la conducerea Romaniei, Nicolae Ceausescu, a inceput inca din 1965, imediat dupa preluarea puterii in partid, opera de cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas in directia cultului personalitatii.
Douzeci si trei de milioane de Romani au crezut, timp de un sfert de veac – multi o mai cred si astazi – ca omul care a condus destinele tarii lor se nascuse intr-o comuna onorabila, Scornicesti, intr-o familie de tarani saraci si cinstiti, in realitate, asa cum dovedeste foaia matricola (vezi Anexa 3), Ceausescu nu se nascuse in comuna Scornicesti, ci intr-un catun din apropierea comunei, Tatarai. Conform lui A.B.Cornea, originar din Scornicesti, catunul fusese intemeiat de cateva palcuri de tatari, refugiati prin partea locului dupa rascoala lui Tudor Vladimirescu, pe langa care se aciuasera ulterior mai multe grupuri de tigani nomazi. In timp ce comuna Scornicesti se constituise prin 1803, cand boierul Radu Scornici pnmise incuviintarea Episcopului de Slatina sa-i adune intr-o asezare temeinica pe toti cei de prin partea locului si sa le ridice o biserica. Conform autorului citat, numele real al familiei Ceausescu ar fi fost, initial, Ceausoglu, care se traduce din tataraste prin fiu de sluga. Toate aceste detalii biografice deveneau, fireste, incompatibile – dupa 1965 – cu noul statut al lui Ceausescu si imperativele calitatii sale de lider comunist, cu iz nationalist, ca sa nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gandirii ori mare carmaci. Astfel ca primul gest facut de Ceausescu in 1965 a fost sistematizarea zonei, adica desfiintarea catunului, unde se afla casa natala, si trecerea intregului teritoriu in administrarea comunei Scornicesti. Astfel, noul lider al Romaniei isi incepea domnia prin raderea de pe fata pamantului a asezarii natale, din necesitati de biografie. Cum ambitule lui Ceausescu, de membru a diverse academii si de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgenta a studulor sale liceale si universitare, sau luat masuri retroactive . In decembrie 1965, Scoala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma de maturitate nr. 351243 absolventului Ceausescu A. Nicolae, care terminase cursurile anului scolar 1964/1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile in vigoare (vezi Anexa 4). Absolventul devenise insa, intre timp, de sase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, pana in acel moment, erau cele patru clase primare (a cincea inceputa, dar neterminata) trecute in foaia matricola mentionata. Odata cosmetizate studiile medii, Ceausescu nu intarzie sa absolve – o luna mai tarziu, in ianuarie 1966 -Institutul de Stiinte Economice V.I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ian. 1965 (vezi Anexa 5), document semnat in calitate de rector de Manea Manescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesitati
de biografle, in numai cateva saptamani, Ceausescu parcurgea in zbor toti anii de scoala, din primare pana la bacalaureat, precum si toate examenele facultatii de economic generala – inclusiv examenul de diploma – fireste, cu nota maxima. Drumul geniului carpatin catre academii si titluri de doctor honoris causa era, in felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat si cu atestarea activitatii revolutionare a marelui carmaci. Doua exemple, intre altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brasov, al unui grup din care facea parte, intre altii, si Ceausescu dar al carui conducator era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din Romania, Vladimir Tarnovski, a fost falsificat de functionarii umbrelor si metamorfozat intr-un mare proces politic in care, retrospectiv, Ceausescu ii lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv, legenda revolutionarului in pantaloni scurti. In timp ce o manifestatie din mai 1939 – organizata de comisarul regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea – era, la randul sau, metamorfozata retroactiv, de aceiasi functionari ai umbrelor, dintr-o manifestatie monarhista intr-una comunista. Condusa, bineinteles, de viitorul geniu carpatin, alaturi de viitoarea sotie si savanta de renume mondial. Ambii inserati, printr-un truc fotografic, intr-o mare multime si redescoperiti, cateva decenii mai tarziu, de apologetii cultului personalitatii lui Ceausescu, ocupati cu scrierea biografiei liderului.
Intr-o Romanie in care rescrierea permanenta a trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceauscscu la putere, fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul moment biografia. Dc data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie 1989, in contextul prabusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor), a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist. Legitimitatea noului lider trebuia construita acum intr-un sens invers celci de pana in 1989. Dat fiind contextul postcomunist in care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizata si dekaghebizata. Pentru a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si “cosmetizeze” biografia dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza, asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul. in primul rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989, lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu s-a vazut nevoit – pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si internastional -sa-si rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic si agent de influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, sa suie cu vioiciune in barca economici de piata.
Ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.
(Va urma)
Foto: http://stirea.wordpress.com/
