După îndelungi târguieli, în cursul cărora Marian Lupu ameninţa că sare gardul înapoi la Voronin, în sfârşit, Alianţa pentru Integrarea Europeană s-a refăcut. Mă bucur că nu m-am hazardat când am scris că Alianţa se va reface şi că puteam câştiga toate pariurile care s-ar fi pus.
Să vedem însă ce câştigă aliaţii. Marian Lupu şi-a văzut visul cu ochii pe jumătate: are cu trei mandate mai mult şi i-a luat locul lui Mihai Ghimpu la conducerea Parlamentului. Măcar oleacă să fie şi el preşedinte interimar al republicii, până la noile alegeri anticipate… Îşi merită locul, şi-a dorit mult funcţia, a plutit cu el în două luntri şi l-a înfrânt pe Mihai Ghimpu. Să vedem cât de departe sare aşchia de… Voronin. De altfel, dacă te uiţi în programul Partidului Democrat, te edifici, dacă nu erai dumirit cu totul: relaţii bune cu Moscova, tiflă spre România care trebuie pusă în situaţia să reconfirme pactul Molotov-Ribbentrop, printr-un „tratat politic de bază” cu cele şase judeţe basarabene; mai uşor cu UE pe scări, să nu se trezească vecinii; mai rar sau deloc despre NATO. Aici se opreşte „viziunea” lui Marian Lupu. Atât bate şi loc de iluzii nu este.
Din nefericire, nu exista alternativă pentru aliaţii liberali. Ca de obicei în compromisurile politice, s-a preferat răul cel mai mic. Indiferent dacă ne place sau nu. Nu are rost să-i facem proces de intenţii lui Marian Lupu, care şi-a luat măsuri de precauţie: decizia era deja luată, dar a supus la vot în conducerea Partidului Democrat revenirea în Alianţă. În acest fel, Vladimir Putin nu are motive directe să fie supărat pe el: aşa a dorit majoritatea democratică! (Lupu semnase un protocol de cooperare cu partidul Edinaia Rossia al lui Putin, trebuia să se scoată acum într-un fel…).
Preşedintele Medvedev a făcut o gafă monumentală când l-a trimis pe Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei prezidenţiale, să-i pună pirostriile lui Voronin cu Lupu, tăind orice tentativă ulterioară de dialog cu Vlad Filat şi cu Mihai Ghimpu. Nu cred însă că partida este iremediabil pierdută pentru Kremlin la Chişinău. Mai ales că, după cum arătam, Marian Lupu are aceleaşi idei fixe ca Voronin. Evident, soue mai ca Lucinski.
Vlad Filat a izbutit să dubleze numărul mandatelor pentru Partidul Liberal Democrat. Va rămâne şef de guvern fiindcă a dovedit deja disponibilitate de dialog, inclusiv cu fantoma lui Lenin de la Tiraspol.
Pentru Mihai Ghimpu este însă mai greu. A acceptat ca Lupu să ajungă preşedinte al Parlamentului, sperând că, dacă al doilea va fi totuşi ales preşedinte de republică, el să rămână „spiker”. Liberalii vor primi mai puţine locuri şi în Guvern. Prins în menghinea disputelor, l-am auzit făcând o afirmaţie surprinzătoare: „Ideea unirii cu România este o invenţie de-a comuniştilor”. Şi Iurie Roşca a retractat ca să obţină mai multe voturi şi nu a mai intrat în Parlament. Vin alegerile locale şi nu bag mâna în foc dacă partenerii îl vor susţine pe Dorin Chirtoacă pentru un al doilea mandat. Deşi aşa ar fi onest.
Dacă a optat pentru acest front unionist, Mihai Ghimpu va trebui să rămână consecvent. Altfel e pierdut. De altfel, am convingerea că alegătorii lui doresc unirea cu România ca unica formă de rezolvare a multor greutăţi. (Chiar şi aderarea la UE ar fi astfel mult mai realizabilă).
Probabil că o mare parte din alegătorii lui Vlad Filat au şi ei acceaşi percepţie. Chiar şi printre susţinătorii lui Marian Lupu se găsesc oameni care vor unirea, dar au votat aşa din cauza circumstanţelor. Prin voturile lor, aceşti oameni au impus refacerea Alianţei şi nu cred că aşteptările lor pot fi înşelate, fără ca liderii să suporte consecinţele politice.
Oricum ar fi, Alianţa a trecut Rubiconul, dar e negură groasă pe malurile Bîcului. Cel de-al doilea stat românesc trebuie să rezolve măcar unele probleme social-economice grave, să atragă sprijinul Statelor Unite ale Americii, al Uniunii Europene şi să determine Moscova să accepte negocieri corecte pentru plecarea trupelor ruseşti din Transnistria.
Apoi, toate la timpul lor.
Viorel Patrichi – Ziarist Online
ARENA.MD – Partener Ziaristi Online
